Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.

Telefon

022011082

Ore de lucru

09:00 - 18:00

Telefon

022011082

0

Articole

ToateAlbine BovineCabalineCaprineCâiniIepuriOvinePisiciPorcinePăsări domesticeRozătoarePeștiPăsări și animale decorative

Maladiile cu etiologie genetică la animalele de companie reprezintă un domeniu destul de bine investigat, fiind descrise numeroase afecţiuni cu determinism genetic şi mecanismele de acţiune specifice. Totuşi, pentru multe dintre acestea, metodologia de diagnostic este una extrem de laborioasă şi nu de puţine ori prohibitivă din punct de vedere financiar, fiind necesare dotări costisitoare şi utilizarea unor reactivi cu un cost apreciabil.

Leziunile chistice hepatice sunt deseori întâlnite în patologia medicală veterinară, iar diagnosticul acestora variază de la formaţiuni benigne fără semnificaţie clinică până la afecţiuni maligne potenţial fatale. Prevalenţa acestora a fost descrisă în literatura de specialitate ca fiind de 15-18% dintre cazuri, de cele mai multe ori identificarea lor făcându-se incidental la examenul ecografic de rutină.

Patologia vezicală litiazică este o afecţiune des întâlnită în practica medicală veterinară, cu o incidenţă crescută şi o exprimare hematurică ce reprezintă o dominantă în ansamblul clinic şi paraclinic, considerând astfel oportună alocarea unei descrieri ample în conţinutul acestui articol.

Osteopatia cranio-mandibulară este o afecţiune hiperostotică craniană idiopatică, autolimitativă, care afectează tineretul canin cu vârsta de până 1 an. Această afecţiune este caracterizată prin producţia de os nou, cu aspect neregulat şi cu distribuţie simetrică, bilaterală, afectând obişnuit mandibula, putându-se extinde la nivelul articulaţiei temporo-mandibulare şi/sau al bulei timpanice. Tabloul clinic şi aspectele imagistice sunt variabile, în funcţie de oasele implicate şi de severitatea producţiei de os nou. Informaţiile privind rasa şi vârsta pacientului, coroborate cu aspectele imagistice referitoare la aspectul şi localizarea hiperostozei craniene, reprezintă date suficiente pentru diagnosticarea bolii. Prognosticul depinde de oasele implicate şi de severitatea producţiei de os nou, iar tratamentul urmăreşte diminuarea tulburărilor de prehensiune şi masticaţie cauzate de dezvoltarea hiperostozei, alături de şi susţinerea alimentară a pacientului.

Afecţiunile glandelor perianale se numără printre bolile cel mai frecvent întâlnite în practica de zi cu zi a medicului veterinar. Vizualizarea sacilor anali, care sunt localizaţi în locuri distincte la câini şi pisici, este posibilă prin intermediul examenului ecografic. Majoritatea suprafeţelor ţesutului sacului anal apar ocazional ca o linie subţire hiperecogenă şi sunt înconjurate de muşchiul sfincterului extern hipoecogen la examenul ultrasonografic. Ecografia transcutanată perineală/perianală reprezintă o metodă neinvazivă de depistare a bolii inflamatorii perianale care poate fi efectuată cu ajutorul sondelor ecografice obişnuite, fără pregătirea specială în prealabil a pacientului.

Hiperkaliemia este definită ca o concentraţie de potasiu în plasmă sau ser peste intervalul de referinţă stabilit şi este frecvent întâlnită în diverse patologii. Gradientul de potasiu dintre compartimentele intra- şi extracelulare joacă un rol-cheie în generarea potenţialului de acţiune de către celulele excitabile. Concentraţia serică a potasiului la pacienţii diagnosticaţi cu boală renală cronică este de obicei una echilibrată, dar hiperkaliemia se poate dezvolta la pacienţii cu decompensare acută a funcţiei renale în stadiile III şi IV. Conform studiilor din ultimii ani, hiperkaliemia este o complicaţie gravă la pacienţii diagnosticaţi cu boală renală cronică în stadiile II, III şi IV IRIS.

Hemangiomul splenic reprezintă o patologie care, deşi benignă, prin dimensiunile impresionante pe care le atinge şi prin efectele secundare pe care le imprimă organelor din cavitatea abdominală poate prezenta un risc real asupra prognosticului vital al animalului Modalitatea de diagnostic preferată în aceste cazuri este biopsia excizională. Lucrarea descrie examinarea unui caz pentru obţinerea unui diagnostic cert, intervenţia chirurgicală şi evoluţia postoperatorie.

Patologia obstructivă esofagiană este des întâlnită în practica medicală veterinară, atât la câini, cât şi la pisici. De cele mai multe ori, este cauzată de blocarea unor corpi străini, însă nu se exclud neoplaziile date de formaţiuni cancerigene intra- şi extraluminale, stricturi, stenoze sau de chisturi parazitare. Etapele unui diagnostic de certitudine depind de perioada dintre apariţia semnelor deprecierii de deglutiţie esofagiană până la momentul evaluării medical-veterinare.

Boala Carré (canine distemper disease), afecţiune virală ce afectează canidele, domestice şi sălbatice, indiferent de vârstă, rasă sau sex, este una din cele mai frecvente maladii infecţioase la această specie, evoluând grav, cu final letal. Schemele de vaccinare practicate la canidele de companie includ şi vaccinarea pentru această infecţie, produsă de virusul bolii Carré (CDV). Acest studiu îşi propune să monitorizeze titrul anticorpilor anti-CDV postvaccinali, în vederea evaluării eficienţei răspunsului imun după vaccinare.

Sindromul de disfuncţie cognitivă canină (SDCC) reprezintă o boală cronică degenerativă a parenchimului cerebral la câinii geriatrici, asemănătoare bolii Alzheimer de la om. Prevalenţa bolii creşte direct proporţional cu vârsta. Uzual, boala este diagnosticată târziu, atunci când deja calitatea vieţii pacientului este sever afectată, reducând impactul terapiei. În acest studiu, am urmărit să identificăm prevalenţa semnelor clinice specifice într-un grup de 40 de câini diagnosticaţi cu SDCC. Rezultatele noastre arată că semnele clinice cel mai frecvent întâlnite (indiferent de gradul de severitate al bolii) sunt reprezentate de anxietate, limitarea comportamentului social şi afectarea ciclului somn/veghe, celelalte semne fiind îndeosebi întâlnite la pacienţii la care SDCC este în stadii avansate. Rezultatele noastre pot avea impact în modificarea protocolului de examinare clinică a pacienţilor geriatrici şi pot creşte rata de diagnostic a pacienţilor în stadii incipiente ale SDCC. 

NEWSLETTER

Inscriete la noutatile noastre

<