Articole

Sindromul hematuric la animalele de companie este o patologie frecvent întâlnită, cu etiologie complexă: litiază renală, litiază vezicală, inflamaţii ale vezicii urinare şi, nu în ultimul rând, neoplazii ale componentelor aparatului urinar. Cazurile de sindrom hematuric cu cauze de ordin neoplazic de la nivelul diferitelor segmente ale tractului urinar vor fi prezentate în acest studiu, pentru a descrie diversitatea exprimării clinice şi incidenţa acestei patologii cu etiopatogeneză intricată.

Hidrocefalia reprezintă o acumulare excesivă de lichid cefalorahidian (LCR) la nivelul encefalului. Această afecţiune este mai des întâlnită la câinii din rasele brahicefalice şi toy. Diagnosticul se bazează pe interpretarea datelor obţinute în urma anamnezei, examenului clinic şi neurologic, iar confirmarea se face prin examen imagistic avansat (RMN/CT). Ecografia transfontanelară este indicată la pacienţii la care fontanelele rămân parţial deschise. Diagnosticul diferenţial se impune

Managementul pacienților cu cancer este complex și alegerea celei mai bune metode de tratament este adesea dificilă. În cazul tumorilor solide se pune problema controlului tumoral loco-regional și controlul posibilelor metastaze. Pentru tratamentul local opțiunile de tratare includ de obicei chirurgia și radioterapia, iar dacă se pune problema metastazării acestea se pot combina cu chimioterapia.

În prezentul referat bibliografic se încearcă o rememorare a principalelor elemente de terapie oncologică aplicabile și în medicina veterinară. Sunt prezentate: principiile farmacologice în chimioterapie, radioterapie, chirurgia oncologică, nanoterapia precum și unele metode moderne (terapia fotodinamică, crioterapia, electrochimioterapia, agenții de întrerupere vasculară). Ultimul capitol este dedicat fitoterapiei, ca terapie alternativă în oncologie cu prezentarea a celor mai

Gastroenterita acută este un termen utilizat pentru a descrie un sindrom caracterizat prin apariţia bruscă a vomei și/sau a diareei cauzate de o inflamație a mucoasei gastrointestinale. Acest diagnostic este rareori confirmat prin evaluare histopatologică; în locul acesteia, diagnosticul se bazează pe o prezentare clinică substanţială și pe excluderea altor potențiale cauze ale semnelor clinice. Este presupusă o inflamație a mucoasei, da prezenţa ei nu a fost dovedită. Prin urmare, poate este mai potrivită denumirea

Datorită cererii tot mai crescute în medicina veterinară din prezent, precum şi prin prisma evoluţiei anumitor patologii din medicina veterinară, hemotransfuzia ocupă un loc important în terapia curentă, în special în cazul anemiilor la câine. Acest articol prezintă un aspect practic al transfuziei privind standardele actuale, majoritatea dintre acestea fiind bazate pe practicile curente din medicina veterinară şi din medicina umană. Transfuzia este definită ca terapia intravenoasă cu sânge integral sau cu produse din sânge.

Dermatita atopică canină (DAC) a fost definită ca o afecţiune cutanată alergică inflamatorie și pruriginoasă cu predispoziţie genetică şi trăsături clinice caracteristice. Cel mai frecvent aceasta este asociată cu anticorpi IgE faţă de aeroalergeni.Deși această definiție cuprinde multe aspecte ale patogenezei și ale aspectelor clinice ale afecțiunii, este important să ne reamintim că această boală nu prezintă semne clinice patognomonice care să permită punerea unui diagnostic definitiv la interviul inițial cu proprietarul și la examenul clinic

Encefalopatia hepatică (EH) este definită ca spectrul anomaliilor neuropsihiatrice observate la pacienții cu disfuncție hepatică după excluderea altor boli cerebrale cunoscute. Sindromul a fost descris mai întâi acum o sută de ani când câinii cu fistule Eck, anastomoze portocave create chirurgical urmate de ligaturarea venei porte, au fost hrăniți cu carne, ceea ce a dus la utilizarea termenului„encefalopatia cărnii“. Deși multe lucruri despre etiopatogeneza și trăsăturileclinice ale EH au fost învățate încă din primele momente

Dermatita atopică canină (DAC) este o afecţiune cutanată pruriginoasă, cu faţete multiple, prevalentă, cu o etiopatogeneză complexă (Figura 1). În ultimii ani, progresele remarcabile în înțelegerea DAC au condus la noi strategii de diagnosticare și terapeutice. Actualizări privind patogeneza DAC Deși imunoglobulina E (IgE) este o componentă importantă în dermatita atopică (DA), studii recente au arătat că DA nu este întotdeauna mediată de IgE. Ca și la om, la un mic subgrup de câini

Primele medicamentele antiinflamatorii nesteroidice (Non Steroidic Ant Inflamatory Drugs) care au fost descoperite ca având un efect sigur și puternic au fost glucocorticoizii. Acțiunea acestor substanțe include diminuarea elementelor fibroblastice și celulare vasculare ale proceselor inflamatorii, prin:- reducerea concentrației mediatorilor inflamației,- prin supresarea eliberării de enzime lizozomale,- prin contracararea vasodilatației și - prin reducerea tendinței celulelor de a migra la locul leziuniiț În acest fel, faza acută a inflamației este atenuată și nu se instituie faza cronică.