Cultivarea nutriției naturale în condiții de producere
L. Ungureanu, E. Zubcov, L. Lebedenco, N. Andreev

Rolul hranei naturale (hidrobionţi) în alimentația peștilor de heleșteie este foarte mare, în special pentru crap, crescut în policultură. Acest lucru este justificat de faptul că 25- 50% din alimentația crapului este alcătuită din alimente naturale ( bacterio-, fito-, zooplancton, detritul și zoobentos). Aceasta este una dintre diferențele fundamentale dintre piscicultura ecologică de heleșteu și piscicultura industrială, unde, din cauza absenței, aproape totale, a hranei naturale, peștii sunt hrăniți cu furaje complete fiziologic, bogate în proteine (deseori cu proteine de origine animale) și,
prin urmare, destul de costisitoare.

   Pentru sporirea bazei naturale de hidrobionţi se folosesc iazuri mici sau rezervoare de plastic de creștere a organismelor planctonice utilizând diferiți fertilizanț. În gospodăriile semiindustriale și intensive baza naturală este dirijată prin utilizarea îngrășămintelor minerale, mai rar organice
nemijlocit în heleșteiele de creștere peștelui. Dar hrana de bază devin nutriții combinate industriale sau pregătite de piscicultori. Este cunoscut faptul că microalgele precum chlorella, scenedesmus și spirulina prezintă specii de importanță pentru piscicultură, fiind nutriție naturală pentru mai multe specii de pești și pot fi, de asemenea, folosite ca hrană pentru creșterea hidrobionților nevertebrate.

   Pentru cultivarea la scară industrială cele ma răspăndite din algele verzi sunt Chloreiia vulgaris, Ch. pirenoidosa, Cl. regularis, Scenedesmus acutus, și din albastru-verzi − Spirulina
platensis. Cantitatea de proteine din aceste alge poate varia in functie de conditiile de cultivare, in primul rand de calitatea luminii.

Cantitatea de aminoacizi esențiali din chlorella este înjur de 47%. Chlorella și spirulina au o compoziție diversă de macro și microelemente.
Conținutul de vitamine din alge este mai mare decât în legume și fructe [1,3].

Pentru producere în masă a nutriției din microalge se folosesc diferite sisteme de vase- cultivatoare, precum și iazuri mici construite în gospodării piscicole. La cultivarea chlorellei și scenedesmus în apă stagnantă,
randamentul este de 250 ... 300 kg substanță uscată la 1 ha pe zi.

    Cultura-mamă de alge se încarcă în cultivatoare șau în heleșteie de crestere a hidtrobionților.

   Pentru stimularea procesului de fotosinteză se utilizează lampe fluorescente. Cultura este amestecată constant cu aer, care este furnizat cu o rată de 2,5 l/min la 1 litru de cultură. Dioxidul de carbon este furnizat la o rată mult mai mică decât aerul. O dată pe zi, cultura este drenată și se adaugă mediu nutritiv proaspăt, iar ureea se adaugă în cultivator de 2-3 ori pe zi la o rată de 0,25 g/l. Productivitatea zilnică a culturii în acest mod este de 8 g de biomasă uscată sau 24 g de biomasă [1-3].

Pentru mentinerea creșterii algelor verzi nemijlocit în heleșteie cele mai frecvent sunt utilizate îngrășăminte minerale de fosfor și azot. Ca îngrășăminte fosfatice, se folosesc superfosfatul simplu (conține 16-20% de anhidridă fosforică), superfosfat dublu (40-49% ce P2O5) și roca fosfatică (23% de P2O5).. Menținerea unei concentrații de P205 de 0,5 mg/L este considerată optimă. Din îngrășămintele cu azot, se folosesc nitrat de amoniu (conținut de azot ecte de 34%), sulfat de amoniu (aproximativ 20% N) și apă amoniacală. Îngrășămintele cu azot sunt aplicate pentru a completa
azotul în apă până la 2,0 mg N/L. [3]

    Îngrășămintele organice și minerale sunt utilizate pentru menținerea și creșterea bazei alimentare naturale a rezervoarelor. Ca îngrășăminte organice se folosesc îngrășăminte verzi, compost, etc.. Plantele acvatice cosite sunt alese pe țărm pentru o mică uscare, apoi sunt colectate în snopi, care se așezate în apă de-a lungul marginii heleșeielor.

Aceste îngrășăminte pot provoca deficitul de oxigen dar ele sporesc dezvoltare mai multor specii de hidronionți nutritivi ( bacterii, infuzorii, nevertebrate planctonice). Astfel îngrășămintele organice pot fi utilizate dacă conținutul de oxigen constituie de cel puțin 4 mg/l, iar
oxidabilitatea nu depășește 20 mg/l.

Cultivarea dafniei.

Aceste organisme sunt foarte rezistente la deficiența de oxigen. Se hrănesc cu ciuperci de drojdie, alge unicelulare, bacterii. Sunt cele mai cunoscute și utilizatr metode de creștere a bazei trofice în piscicultură. Conditii optime pentru cresterea dafniei: temperatura apei 20-24°C, continutul
de oxigen in apa 6-7 mg/l, pH 7,6-8,0.
Maturizarea culturii Daphnia magna durează 25-30 de zile la o temperatură a apei de 18- 20°C și 18-20 de zile la o temperatură a apei de 23-25°C [ 2,3 ]

Există mai multe metode de reproducere pentru Daphnia magna:

1. În piscine de plastic. Sunt umplute piscinele cu apă în care se adaugă nitrat de amoniu și drojdie furajeră. Apoi se introduce o cultură mamă, în funcție de mărimea bazinului, de la 30 la 150 g/m3. Cultura mamă este pregătită toamna și păstrată într-un acvariu. La 5 zile de la plantare, în
bazinele culturii se aplică îngrășăminte și drojdie în jumătate din doza inițială. Cultura matură este prinsă periodic cu plase. Piscinele sunt folosite aproximativ 6 luni.

2. În iazuri speciale, bine încălzite de soare, ferite de vânt în care se introduce cultura mamă, îngrășăminte (azot și fosfor), precum și drojdie de hidroliză 10-15 g/m3, iar apoi după 5 zile -5gm3. După o săptămână, hidrobionții sunt prinși și eliberați în heleșteie cu pești sau in vivire, iar puii Daphnia magna trecând prin plasă rămân în incubator și cultura continuă să se dezvolte.

3. Cultivarea în comun a dafniei și a peștilor tineri. În eleșteu se introduc îngrășăminte minerale și organice, iar după 3-4 zile, cultura uterină de dafnie în doză de 100-200 g/ha și drojdie furajeră 100- 200 g/m3.

4. Creșterea în gropi de dafnie cu o suprafață de 1-2 m2 și o adâncime de 60 cm, se întroduce gunoiul de graj compostat (1,5 kg pe m3) este introdus în gropile umplute cu apă și 10 g de cultură de dafnie o dată la două zile. O săptămână mai târziu, o jumătate de doză de gunoi de grajd este
reaplicată și daphnia în ziua 12 la o temperatură de 23-25 0C devine destul de bine crescută.

Cultivarea protozoarelor.

Paramecia (Paramaecium caudatum) și alte specii la fel sunt cele mai utilizate pe scară largă ca hrană vie. Paramecii sunt animale unicelulare care se reproduc prin diviziune celulară simplă. Pot fi cultivate în diverse recipiente − bazine de plastic, cuști din polietilenă, aparate Weiss. La cultivare se folosesc diverse medii bacteriene, alge și drojdie, de exemplu, infuzia de fân. O dată la 3-4 zile, parameciul este prins din cuști și adus în heleșteie in deosebi în cele de creștere larvelor. Producția lor este de 15...25 g/m3 pe zi.

O cultură de protozoare din aceeași specie este încărcată în apă pură, care este una dintre condițiile pentru cultivarea intensivă. Debitul optim este de 6...10 volume pe zi. Temperatura de 26 °C și concentrația furajului de 0,5 g/l pe biomasă uscată asigură creșterea continuă a culturii Paramaecium caudatum și producția zilnică de 20 mii g/m3 [1-3].

Bibliografie
1. C.P.B. Meske, F. Vogt Fish Aquaculture: Technology and Experiments, Elsevier,2014, 237 p.
2. В.В. Кияшко, Водные биоресурсы и аквакультура, ФГБОУ ВО «Саратовский ГАУ». − Саратов, 2016. − 26 с.
3. В.И. Козлов Никифоров-Никишин А.Л., Бородин А.Л. Аквакультура. − М.: МГУТУ, 2004. − 433 с.