ELEMENTE DE PATOLOGIE PISCICOLĂ
L. Miron, V.Vulpe, Ș. Lazăr, R. Ghiorghiasa, I.Gologan, A. Bostănaru

În acest ghid am descris unele boli întîlnite la peștii din crescătorii din bazinul râului Prut, în perioada de derulare a proiectului transfrontalier finanțat de Uniunea Europeană (Team up for Healthy fish) coordonat de Institutul de Zoologie din Republica Moldova având ca partener Universitatea de Științele Vieții din Iași. Echpele mixte de cercetători din cele două instituții, au efectuat deplasări în teren la ferme piscicole din R. Moldova și România, recoltând probe de material piscicol afectat și probe de apă, care apoi au fost analizate în laboratoarele de specialitate și astfel au rezultat
datele prezentate în acest ghid.
Bolile care provoacă îmbolnăviri la peștii de cultură crescuți în sistem intensiv, semi intensiv sau extensiv în acumulări de tip iaz, heleșteu sau lac natural ori antropic, pot avea diferite origini: bacteriene, virale, parazitare, micotice. Ponderea uneia sau alteia dintre aceste afecțiuni, adesea păgubitoare pentru fermieri, depinde de calitatea apei, de factorii de mediu, de prezența/absența unor gazde responsabile de transmiterea bolilor, de manipulările efectivelor prin pescuiri frecvente sau prin furajare carențată în elementele nutritive necesare. În acest capitol, sunt prezentate
aspecte întâlnite pe teren, în fermele analizate în cadrul proiectului transfrontalier: „Team up for healthy fish in aquaculture systems of the Prut River basin 2SOFT / 1.2 / 47” desfășurat în perioada 2019-2022.

1. Eritrodermatita
Etiologie
Eritrodermatoza este o bacterioză plurifactorială produsă de bacterii din genul Aeromonas la care se pot asocia genurile Pseudomonas, Schewanella sau Plesiomonas. Genul Aeromonas cuprinde bacterii Gram negative, cu peste 30 de specii patogene printre care A. hydrophila, A. caviae, A veronii (biovar.sobria) sunt ubicviste în apele dulci.

Epidemiologie
Susceptibili la această bacterioză sunt crapul sălbatic, crapul de crescătorie și hibrizii acestuia în diferite stadii de dezvoltare, mai rar crapul sălbatic. Sursa infestării o constituie peștii bolnavi, morți, precum și peștii purtători. În bazinele acvatice agenții cauzali pot fi transmiși prin intermediul apei, peștelui bolnav, sau prin intermediul instrumentarului sau inventarului piscicol.

Tablou clinic
Chiar dacă aeromonadele motile au căpătat notorietatea de a fi patogene pentru pești, aceste bacterii fac parte din flora intestinală normal la peștii sănătoși, iar factorii stresanți sunt cei care declanșează starea de boală, în special pentru peștii termofili, dar nu sunt excluse nici speciile reofile. În eritrodermatită se disting două forme: forma acută și forma cronică sau cutanată.
Septicemia acută are evoluție fatală. Forma acută este înregistrată primăvara odată cu creșterea temperaturii. Datorită disfuncției sistemului excretor apar acumulări de exudat în diferite regiuni ale corpului, în cavitatea abdominală, țesutul subcutanat. Simptomele caracteristice eritrodermatitei sunt abdomenul balonat, ascita, solzii „zburliți”, vezicule cutanate(la crapul golaș și mai rar la crapul oglindă), leziuni cutanate și eriteme, exoftalmie.
Forma acută durează 2-3 săptămâni iar mortalitatea poate atinge 80-90%. (fig. 5.1).

Caracteristic formei cronice sunt ulcerele musculo-cutanate roșii cu margine alb-albăstruie (criteriu de diagnostic important care se cicatrizează complet spre finele verii. Mortalitatea în forma cronică rareori atinge 30-40% (Ahne W., 2002). Boala este asociată unor semne caracteristice inițiale de ulcere dermice, cu hemoragii focale și inflamații ale dermului și epidermului care apar erodate, apărând și necroze musculare în stadiile cronicizate, care duc spre o infecție de obicei sistemică.

Leziunile mecanice de pe tegumentul și branhiile peștelui constituie porți de infecție. Lipitorile și crustaceele parazite pot transmite agentul cauzal. Protozoarul Epistylis este considerat a fi asociat acestei infecții, fiind o specie oportunistă. Inițial s-a crezut că protozoarul este factorul declanșator, dar ulterior s-a demonstrat prin microscopie electronica că Epistylis nu are enzyme litice pentru a iniția leziunile ulcerative epidermice (Hazen et.al, 1978b). Incă din 1981, Olivier et al. arată că atât A. Hydrophyla cât și A. sobria produc enterotoxine, avînd factori dermonecrotici și hemolizine. Peștii care au trecut prin boală capătă o imunitate relativă.
Analizând macroscopic unele exemplare de crap de cultură din fermele bazinului râului Prut, la examenul anatomo-patologic extern s-au observat leziuni hemoragice cu localizare abdominală și dorso-laterală stângă în apropierea operculului, ulcer cutanat cu lepidortoză locală, franjurari ale înotătoarelor, branhii plalide cu zone de necroză (fig. 5.2-5.7) (Miron L. et al., 2022).

La examenul anatomo-patologic intern s-au obervat leziuni de hemoragie pericardică, ficatul deschis la culore si friabil, rinichiul mijlociu este mărit în volum și congestionat.

Diagnostic
Diagnosticul s-a stabilit în baza datelor epidemiologice, tabloului clinic, a examenului anatomopatologic, a examenului bacteriologic (izolarea agentului cauzal pe medii de cultură, serotipizarea, broba biologică) și histopatologic.

Diagnosticul bacteriologic.

Eritrodermatita ciprinidelor este determinată de dezvoltarea uneia sau mai multor bacterii condiţionat poatogene: Aeromonas hydrophila Aeromonas caviae Aeromonas sobria Pseudomonas aeruginosa, Schewanella putrefaciens sau Plesiomonas shigelloides.

Examenul bacteriologic a fost efectuat prin însămânțare din țesuturile lezionate dar și din organele nelezionate, pe medii specifice. Însămânţările au fost facute din splină, rinichi, hepato-pancreas, branhii, tegument, din zonele limitrofe ţesutului lezionat şi nu din centrul plăgii. Cu ajutorul unei pipete Pasteur sterilă sau cu o ansă sterilă, s-a înţepat profund în grosimea organului, de unde s-a aspirat material patologic, care s-a depus pe suprafaţa unui mediu neselectiv (agar TSA, agar nutriv, agar BHI) iar ulterior s-a incubat la 25°C, timp de 24-48 de ore. După efetuarea examenului cultural a fost făcută identificarea morfologică prin colorarea Gram, şi identificarea biochimică prin însămânţări pe medii biochimice şi a utilizării testelor de diagnostic API.

Examinarea caracterelor culturale

După expirarea timpului de incubare, plăcile Petri s-au examinat pentru evidenţierea coloniilor bacteriene, iar morfologia coloniilor se evaluează cu ajutorul microscopului sau al unei lupe. Se iau în considerare: tipul de colonii, S sau R, diamentrul acestora, marginile regulate sau neregulate, pigmentarea, tendinta de confluare, convexe sau concave.

Pe agar TSA

Aeromonas spp − coloniile de tip S rotunde cu diametrul de 2-5 mm, margini regulate, opace, nepigmentate. (fig. 5.8)
Pseudomonas spp. − colonii de tip S, pigmentate uşor în galben, fluorescente, cu tendinţă de confluare.
Schewanella putrefaciens − formează colonii circulare, contur regulat, convexe cu diametru de 1-4 mm pigmentate in portocaliu. (fig. 5.9.)
Plesiomonas shigelloides − formează colonii netede, opace, lucioase, 1,5 mm în diametru.

Examinarea caracterelor morfologice prin colorarea Gram
• Bacteriile din genul Aeromonas se prezintă sub formă de bacili drepţi sau uşor încurbaţi sau cocobacili Gram negativi, aşezaţi necaracteristic.
• Bacteriile din genul Pseudomonas se prezintă sub formă de bacili sau cocobacili Gram negativi fără aşezare caracteristică
• Specia Plesiomonas shigelloides − bacterie Gram negativă de 0,8-1 μm.
• Specia Schewanella putrefaciens − bacterie Gram negativă sub formă de bacili drepţi sau curbi, de 1,5-4,6 μm lungime şi 0,4-1 μm diametru, nesporulaţi, mobili.

Prezenţa citocrom oxidazei:
Reacţia determină producerea de către bacterii a enzimei citocrom oxidaza. Pentru realizarea reacţiei nu se folosesc anse din metal deoarece pot produce reacţii fals pozitive.

 

S-a preparat ad hoc o soluţie pentru reacţia oxidazei cu care se impregnează o bucată de hârtie de filtru. Cu ansa din sticlă ori din material plastic se raclează o parte dintr-o colonie bacteriană de 18-24 de ore şi se omogenizează pe hârtia de filtru astfel pregătită.

Rezultate:
Bacteriile oxidază pozitive dezvoltă pe hârtia de filtru o culoare albastră purpurie în 5-10 secunde. Bacteriile oxidază negative nu dezvoltă culoare pe hârtia de filtru.

Testarea mobilităţii:
Testul se realizează pe medii semi-solide, gata preparate (MIU / mobilitate, indol, urează, MILF / mobilitate, indol, lizin decarboxilaza, fenil alanin dehidrolaza), medii pe care se pot testa mai multe caractere biochimice sau preparate în laborator. Mediile se toarnă in tuburi, se însămânțează în profunzime cu cultura bacteriană și se incubează la temperaturile de 25 °C timp de 24-48 de ore.

Rezultate:
Bacteriile mobile, cresc în toată masa mediului fapt concretizat prin turbiditatea acestuia. Bacteriile imobile se dezvoltă doar de-a lungul liniei de însămânțare.

Rezultate normale:
Atât bacteriile din genul Aeromonas (mezofile), genul Pseudomonas, Schewanella putrefaciens, Plesiomonas shigelloides sunt mobile.

Evidenţierea caracterelorbiochimice:
Testarea tipului de metabolism (metabolizarea glucozei)

S-au luat 2 tuburi din mediul preparat ce conțin 10% glucoză, se însămânțează cu cultura de testat, la unul din tuburi s-a acoperit suprafața mediului cu ulei mineral steril, celălalt tub nu se acoperă cu ulei mineral. Se incubează la 25 oC pentru 18-24 h și se citesc rezultatele.

Rezultate normale.
Aeromonas spp. − metabolism fermentativ şi oxidativ.
Pseudomonas spp − metabolism oxidativ.
Schewanella putrefaciens − metabolism variabil (oxidativ/inactiv).
Plesiomonas shigelloides − metabolism fermentativ.

Testarea activităţii faţă de unele zaharuri
 

Testarea activităţii tulpinilor bacteriene faţă de unele zaharuri dar şi testarea altor caractere se realizează pe mediul TSI (triple sugar iron. Este un mediu ce conţine ioni de fier, 3 zaharuri în diferite concentraţii (un monozaharid= glucoza şi două dizaharide= lactoza şi zaharoza) şi un indicator de pH= roşu fenol.
Mediul turnat în tuburi, este însămânţat cu ajutorul unei anse cu tulpina bacteriană de testat prin înţepare în coloană şi prin striere în pantă. Se incubează tuburile la temperatura de 25 şi 37°C pentru 18, 24 şi/sau 48 de ore şi se citesc rezultatele.

   Microorganismele care utilizează glucoza, vor induce o acidifiere a mediului până la epuizarea substratului, determinând decolorarea în galben in coloana mediului. Bacteriile care utilizează lactoza şi/sau zaharoza vor induce aceleaşi modificare de culoare dar in panta tubului– pH acid.
   Dacă bacteriile nu utilizează zaharoza şi lactoza, atunci ele degradează proteina (peptona) din substrat cu eliberare de azot care va modifica pH-ul mediului în alcalin, iar culoarea va fi roşie purpurie.
   Bacteriile care fermentează glucoza cu producere de gaz, vor determina acumularea de bule de gaz în coloană, iar bacteriile care produc hidrogen sulfurat, compus care reduce sulfatul de fier din mediu în sulfit de fier de culoare neagră, vor produce înegrirea mediului.

Rezultate:

K= alcalin, A= acid, G= gaz, N= inactiv

Rezultate normale:

 

Testarea biochimică cu teste API

Testarea biochimică cu teste API se face cu scopul de a evidenţia anumite caractere biochimice şi se a identifica tulpina bacteriană. În acest sens se foloseste testul API ales înfuncţie de specia ce urmăreşte a fi identifică şi de confidenţa testului.

   Identificarea se realizează cu ajutorul profilului numeric de pe fişa de rezultate aferentă testului. Testele sunt trecute separate în grupe de câte trei începând cu al doilea microtub (GLU), fiecare având atribuită cîte o valoare (1, 2 sau 4). Sumele valorilor din interiorul fiecărui grup, corespunzătoare reacţiilor pozitive, realizează un profil numeric de 4 cifre. Acest profil, introdus în Lista de profiluri numerice, identifică tulpina testată. Citirea se face cu ajutorul softului APIWEB.

Testarea utilizarii carbohidraților, testarea activității gelatinolitice, testul indolului
Aceasta etapă se execută a fost executata prin utilizarea testelor biochimice API pentru identificare.

Rezultate normale:

Rezultate normale:

Diferenţierea prin creştere la diferite temperaturi de incubare: Culturile bacteriene pure de cercetat de 18-24 de ore, se însămânţează în tuburi cu mediu nediferenţial (TSA) şi se incubează la 4°C, 25°C, 37°C şi 41°C.

Examenul histopatologic

    La examinarea histopatologică a preparatelor, s-a evidențiat infiltrarea limfohistiocitară a țesutului muscular și congestia lobară (HEA x 20) ( Lazăr, 2022) (fig. 5.10.-5.11)

Profilaxie și tratament
Unii autori indică tratamentul medicamentos prin distribuirea furajelor amestecate cu levomicetină sau cloramfenicol (0,15–0,25 mg/peşte), albastru de metilen (2,0–5,0 mg/ peşte). Pot fi efectuate băi cu Actomar − B100 (50–100 ml/m3, expoziţia − 2 ore). Bazinele acvatice, heleșteiele nefavorabile sunt supuse carantinizării iar peștele bolnav nu este destinat consumului. (Gologan, & Stefan, 2022).
   Evident, cea mai bună prevenire împotriva infecției cu Aeromonas hydrophila este să nu ai niciodată această boală. Acest lucru poate suna absurd, dar minimizând factorii de stres ai peștilor printr-o manipulare adecvată, niveluri de stocare, nutriție, transport sau dacă nu sunt manipulați greșit, supraaglomerați, transportați în condiții deficitare de oxigen dintr-un bazin în altul, peștii sunt mult mai puțin sensibili la această boală.
   Procedurile de salubritate și filtrare sunt absolut necesare pentru a minimiza șansele apariției bolii. Odată diagnosticată infecția cu Aeromonas hydrophila la pești prin teste de diagnostic de laborator adecvate, tratamentul ar trebui să înceapă imediat.
   Tratamentul este în prezent limitat la două antibiotice, Terramycin®, o oxitetraciclină în doză de 2,5g/kg pește în hrană, timp de 10 zile și Remet-30®, o sulfonamidă potențată, în doză de 50 mg/kg pește, timp de 5 zile. Pot apare probleme potențiale asociate cu orice antibiotic care includ doze inadecvate, supradozaj, rezistența la medicamente de către bacterii. Trebuie avtă în vedere și contaminarea cu antibiotic a acvatoriului, ca și remanența acestuia la indivizii selectați pentru tratament. Mulți dintre peștii care nu au de fapt simptome ale acestei boli pot fi stresați prin manipulare și astfel crește odată
cu aceasta, mortalitatea în efectiv.
   Cel mai important fapt pe care ar trebui să-l reținem despre infecția peștilor cu Aeromonas hydrophila este că aceasta este o boală zoonotică, adică este o boală care poate fi răspândită de la pești la om și invers. Oamenii sănătoși expuși la această bacterie nu sunt foarte probabil expuși la o formă de boală. Cu toate acestea, se întâmplă accidente, și tăindu-te în timpul eviscerării peștelui afectat sau prin înțeparea într-o aripioară ascuțită în mână, se poate produce infectarea. Persoanele imunodeficiente sau cei imunoincompetenți, cum ar fi cei foarte tineri, bătrânii, sau persoane cu alte boli dermatologice sunt la un nivel de risc ridicat. Igiena personală bună și igienizarea adecvată, sunt proceduri care ar trebui să fie întotdeauna utilizate pentru a preveni expunerea la această boală. Aceste practici includ utilizarea de mănuși la manipularea peștilor afectați, atenție la orice tăietură sau lacerație (oricât de mică) și bandajarea rănilor deschise.

   Pentru ca acvacultura să livreze volume semnificativ mai mari de alimente într-o manieră durabilă, trebuie să se țină seama
în mod corespunzător de impactul asupra integrității mediului, asupra sănătății și bunăstării organismelor de crescătorie și
asupra sănătății umane. Aici, explorăm producția crescută de acvacultură prin prisma
    One Health și încercăm să aplicăm un set de măsuri de succes care trebuie încorporate în sustenabilitatea acvaculturii. Oferim un cadru pentru definirea, monitorizarea și prevenirea potențialelor impacturi negative ale producției îmbunătățite și luăm în considerare interacțiunile cu sistemele alimentare de pe uscat. Aceste studii vor folosi penrtu strategiile de politică naționale și internaționale pentru a sprijini proiectarea îmbunătățită a sistemului alimentar acvatic, cel puțin pentru entitățile morbide descrise în acest ghid, boli cacre au fost diagnosticate la peștii din fermele studiate, în perioada de derulare a
proiectului.

Bibliografie
1. Bertoni G., Brunetti A., Pozzi L., Meomartino L. et al., 2005: Radiologia Veterinaria, Idelson-Gnocchi Ed.
2. Guguianu Eleonora, Miron Liviu: Elemente de Ihtiopatologie - Ed. PIM, 2002
3. Hazen, T. C., M. L. Raker, G. W. Esch, and C. B. Fliermans. 1978b. Ultrastructure of red sore lesions on largemouth bass (Micropterus salmoides): association of the ciliate Epistylis sp. and the bacterium Aeromonas hydrophila. J. Protozool. 25(3):351-355.
4. Munteanu Gabriela, Bogatu D.: Tratat de ihtiopatologie. Editura Excelsior Art, 2003, Galaţi.
5. Novelo N.d., Tiersch T. R., 2012. A review of the use of Ultrasonography in Fish Reproduction.
6. Olivier, G., R. Lallier, And S. Lariviere. 1981. A toxigenic profile of Aeromonas hydrophila and Aeromonas sobria isolated from fish. Can. J. Microbiol. 27(2):230-232.
7. Oprean O. Z., Vulpe V.: Particularităţi ale necropsiei la peşti. Lucr. şt. U.S.A.M.V. Iaşi, 2001, vol. 44(3), 215 − 224.
8. Thrall Donald W., 2013: Textbook of Veterinary Diagnostic Radiology, 6th edition 2013, Elsevier- Saunders.
9. Sande R.D., Poppe T.T., 1995. Diagnostic Ultrasound Examination and Ecocardiography in Atlantic Salmon. Veterinary Radiology & Ultrasound, ECVDI nov. 1995, https://doi.org/10.1111/j.1740-8261.1995. tb00311.x
10. Stoskoph M.K.: Fish Histology, in Stoskoph, M.K.: Fish Medicine, Saunders Comp. Philadelphia, 1993, 31-47.
11. Vulpe V., Meomartino L. and col., 2014: Veterinary Radiology − Practical Manual., Performantica Ed.
12. Webber Scott E. P. Iii, Weisse C., Schwarz T., Innis C. J., Klide A., 2009 − Anesthesia, diagnostic imaging and surgery of fish, Compendium (Yardley, PA) 31(2):E1-9.