Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
21 Oct 2023
Importanţa clinică și diagnostică a nivelului seric al fructozaminei în diabetul zaharat la câine și pisică
Clinical and diagnostic importance of the frucsoamine serum level in dog and cat
Mario Codreanu, Alexandra Mihaela Popa
First published: 14 septembrie 2017
Editorial Group: MEDICHUB MEDIA
DOI: 10.26416/PV.28.3.2017.1031
Abstract
Fructosamine is a protein used to monitor and control diabetes mellitus. The concentration of fructosamine is not affected by stress and is therefore ideal for monitoring diabetic animals. This paper aims to update recent data on fructosamine and to highlight the importance of its use in glycemic control.
Keywords
fructosamine, dog, cat
Rezumat
Fructozamina este o proteină utilizată în monitorizarea şi controlul diabetului zaharat. Concentrația fructozaminei nu este afectată de stres, fiind astfel ideală pentru monitorizarea animalelor diabetice. Prezenta lucrare are rolul de a aduce la cunoștință date recente în privința fructozaminei și de a sublinia importanța utilizării acesteia în controlul glicemic.
Cuvinte cheie
fructozamină câine pisică
Fructozamina este o proteină glicozilată, evaluată în monitorizarea şi controlul diabetului zaharat, folosită cu precădere în evaluarea felinelor, dar şi în cazul canidelor, datorită modificărilor glicemice induse de cortizol, asociate stresului, modificări ce pot fi determinate verificând doar nivelurile glucozei(1).
Fructozamina și hemoglobina glicozilată sunt două proteine glicozate utilizate pentru monitorizarea pacienților diabetici. Aceste două proteine sunt markerii de referință pentru concentrația glucozei, având concentrația proporțională cu cea a glucozei.
Concentrația acestor proteine nu este afectată de stres, fiind astfel ideale pentru monitorizarea animalelor diabetice(2), în special în cazul felinelor, luând în calcul că, în cazul pisicii, simpla deplasare (în transportor), drumul până la clinică, staționarea în sala de aşteptare, contenţia și recoltarea pot determina hiperglicemii (uneori peste pragul renal) chiar la pacienţi nediabetici(4).
Pentru a evita un diagnostic incorect este recomandată determinarea fructozaminei, pentru diferențierea diabetului adevărat şi de o hiperglicemie pe fond de stres/hiperexcitabilitate(1).
O singură determinare a fructozaminei arată concentrația medie a glucozei pentru o perioadă de două-trei săptămâni, bazându-se pe media de viață a proteinelor plasmatice, iar determinarea fructozaminei per se trebuie interpretată prin corelație cu simptomatologia diabetului, greutăea corporală și a concentrația de glucoză sangvină(1).
În suspiciunea de diabet se impune efectuarea unui screening complet: hematologic, biochimic şi sumar de urină. Verificarea gluzocei serice preprandial, precum şi glucozuria sunt verificări de bază(3). Niveluri ridicate ale fructozaminei indică hiperglicemie pe o perioadă de câteva săptămâni = diabet zaharat(1).
Întrucât diabetul zaharat afectează pacienţi de vârstă adultă şi geriatrici - pot exista numeroase afecțiuni cu simptomatologie asemănătoare(3).
Marea majoritate a animalelor diabetice nu vor avea un control optim al glucozei sangvine, astfel încât concentrația fructozaminei este posibil să se regăsească în parametrii de referință (tabelul 1)(2).

Parametrii de referință ai fructozaminei la câine.
În general, cu cât concentrația fructozaminei este mai apropiată de parametrii de referință, cu atât controlul glicemiei este mai bun(6).

Valorile fructozaminei la câinii în terapie.
În monitorizarea terapiei cu insulină la pacientul diabetic, variațiile persistente ale glicemiei se vor reflecta mai rapid în fructozamină comparativ cu hemoglobina glicozilată, deoarece proteinele serice au un timp de înjumătățire mai scurt decât hemoglobina(2). Valorile obținute la câini sub tratament prin dozarea fructozaminei după două-trei săptămâni indică gradul de răspuns al pacientului la terapia cu insulină (tabelul 2), astfel, după două-patru luni de tratament, se evaluează răspunsul(5). Curba glicemică oferă mai multe informații asupra răspunsului organismului animalului la administrarea de insulină comparativ cu determinarea valorii fructozaminei, însă utilitatea este de necontestat prin numeroase avantaje pe care le oferă (tabelul 4)(6).

Valorile fructozaminei la pisicile în terapie.

Avantajele și limitele dozării fructozaminei.
Bibliografie
1. Baker R., O'Connor J. P., Metcalf P.A., Lawson M.R., Johnson R.N., 1983, Clinical usefulness of estimation of serum fructosamine concentration as a screening test for diabetes mellitus, Br Med J (Clin Res Ed);287:863.
2. Elliot D.A., Nelson R.W., Reusch C.E., Feldman E.C., Neal L.A., 1999, Comparison of serum fructosamine and blood glycosylated hemoglobin concentrations for assessment of glycemic control in cats with diabetes mellitus, Journal of the American Veterinary Medical Association, 1999,214(12):1794-1798.
3. Ettinger S.J., Feldman E.C., 1992, Textbook of Veterinary Internal Medicine, Elsevier Saunders, California.
4. Link K.R., Rand J.S. 2008, Changes in blood glucose concentration are associated with relatively rapid changes in circulating fructosamine concentrations in cats, Journal of Feline Medicine and Surgery, Vol 10, Issue 6.
5. Sako T., Mori A., Lee P., Sato T., Mizutani H., Takahashi T., Kiyosawa Y., Tazaki H., Arai T., 2009, Serum glycated albumin: Potential use as an index of glycemic control in diabetic dogs, Veterinary Research Communications, Volume 33, Issue 5, pp 473-479.
6. http://www.caninsulin.co.uk/fructosamine.asp
Sep
05
Nefrolitiaza reprezintă o formă particulară de urolitiază, care poate evolua izolat sau asociată altor afecțiuni ale tractului urinar. Acest studiu a urmărit evaluarea aspectelor clinice, imagistice și terapeutice ale nefrolitiazei singulare la feline. Dintre cele 11 cazuri investigate, majoritatea pacienților au prezentat modificări clinice minime sau absente, diagnosticul fiind stabilit în principal prin examinare ultrasonografică. Opt cazuri (72,7%) au fost gestionate conservator, prin monitorizare clinică, imagistică și biochimică periodică, fără deteriorarea semnificativă a funcției renale. Trei pisici (27,3%) au necesitat nefrectomie, ca urmare a instalării sindromului de retenție azotată de gradul IV. Evoluția postoperatorie a fost favorabilă, cu ameliorarea parametrilor biochimici și stabilizarea funcției renale. Rezultatele obținute susțin faptul că majoritatea cazurilor de nefrolitiază singulară pot beneficia de management conservator, intervenția chirurgicală fiind rezervată cazurilor complicate, asociate cu afectare renală severă.
Aug
31
Ficatul reprezintă un organ vital pentru carnivorele domestice, având multiple funcții în cadrul organismului, prin intervenția în realizarea digestiei (secreția de bilă), înmagazinarea energiei sub formă de glicogen, filtrarea toxinelor de la nivelul circulației sanguine, sinteza de hormoni și proteine sau rol imunitar. Având în vedere capacitatea acestui organ de a se regenera, chiar și în condițiile unor leziuni extinse, semnele clinice manifestate de animale sunt deseori atipice sau apar în stadiile tardive ale evoluției diferitelor afecțiuni. Din aceste considerente, diagnosticul hepatopatiilor este adesea dificil de realizat și necesită o abordare integrată, care să includă date ale istoricului medical al pacientului, rezultatele examenului clinic, dar și o serie de investigații paraclinice – cum ar fi analizele de sânge (hematologie și biochimie), ecografie și radiografie abdominală, însoțite de puncție hepatică și examen citologic. Acest articol include patru cazuri ale unor pacienți (doi câini și două pisici) diagnosticați cu hepatopatii de etiologii diverse, în cadrul unui cabinet privat din București (Biji’s Animal Vet) în anul 2025, printr-un protocol de examinare care a inclus integrarea datelor rezultate din anamneză, examen clinic, analize de sânge, ecografie, radiografie și, pentru o parte din cazuri, examen citologic. Datele obținute au fost analizate și comparate cu cele furnizate de alte studii similare.
Aug
01
Babesioza canină reprezintă o boală hemoparazitară frecvent întâlnită în practica medical-veterinară, caracterizată printr-un tablou clinic variabil, determinat de interacțiunea dintre agentul etiologic, statusul imun al gazdei și factorii de mediu. Infecția cu Babesia spp. determină, în principal, hemoliză intra- și extravasculară, fiind asociată cu modificări hematologice și biochimice semnificative, care pot evolua de la forme subclinice până la sindroame severe, cu afectare multiorganică. Manifestările clinice sunt adesea nespecifice și includ letargie, anorexie, hipertermie, icter și hemoglobinurie, ceea ce îngreunează diagnosticul diferențial. Din punct de vedere paraclinic, se evidențiază frecvent anemie hemolitică, trombocitopenie și alterări ale parametrilor hepatici și renali. Diagnosticul se bazează pe corelarea datelor clinice cu investigațiile de laborator, incluzând examinarea frotiului sanguin și tehnici moleculare de tip PCR. Adițional, examinarea ecografică oferă, informații utile privind consecințele sistemice ale infecției, precum splenomegalia sau modificările hepatice, contribuind la evaluarea severității cazului. Acest studiu își propune să evidențieze principalele coordonate clinice și de diagnostic în babesioza la câine, prin analiza literaturii de specialitate și integrarea observațiilor clinice proprii.
Jul
18
Mucocelul biliar reprezintă o afecțiune obstructivă hepatobiliară frecvent întâlnită la canide, caracterizată prin acumularea progresivă de material mucinos și alterarea drenajului biliar. Patogeneza acestei afecțiuni este multifactorială, fiind implicate tulburările metabolismului lipidic, endocrinopatiile și modificările motilității colecistului. Diagnosticul se bazează pe corelarea semnelor clinice cu modificările biochimice și ultrasonografice specifice. Managementul terapeutic conservator urmărește reducerea colestazei, stimularea fluxului biliar și controlul tulburărilor metabolice asociate. Acidul ursodeoxicolic reprezintă una dintre principalele molecule utilizate în managementul afecțiunilor colestatice canine, datorită efectelor sale coleretice și hepatoprotectoare. Totodată, suplimentarea cu acizi grași omega-3 și instituirea unui management nutrițional hipolipidic contribuie la susținerea funcției hepatobiliare și la stabilizarea profilului lipidic. Abordarea terapeutică multimodală și monitorizarea periodică a pacienților rămân esențiale pentru limitarea progresiei modificărilor hepatobiliare și prevenirea complicațiilor severe asociate mucocelului biliar.
Inscriete la noutatile noastre