Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.

08:00 - 17:00 022011082

Ore de lucru

08:00 - 17:00

Telefon

022011082

0

Importanţa clinică și diagnostică a nivelului seric al fructozaminei în diabetul zaharat la câine și pisică

21 Oct 2023

Importanţa clinică și diagnostică a nivelului seric al fructozaminei în diabetul zaharat la câine și pisică

 Clinical and diagnostic importance of the frucsoamine serum level in dog and cat
 

Mario Codreanu, Alexandra Mihaela Popa

First published: 14 septembrie 2017

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/PV.28.3.2017.1031
 

Abstract

Fructosamine is a protein used to monitor and control diabetes mellitus. The concentration of fructosamine is not affected by stress and is therefore ideal for monitoring diabetic animals. This paper aims to update recent data on fructosamine and to highlight the importance of its use in glycemic control.

Keywords

fructosamine, dog, cat
 

Rezumat

Fructozamina este o proteină utilizată în monitorizarea şi controlul diabetului zaharat. Concentrația fructozaminei nu este afectată de stres, fiind astfel ideală pentru monitorizarea animalelor diabetice. Prezenta lucrare are rolul de a aduce la cunoștință date recente în privința fructozaminei și de a sublinia importanța utilizării acesteia în controlul glicemic. 

Cuvinte cheie

fructozamină câine pisică
 

Fructozamina este o proteină glicozilată, evaluată în monitorizarea şi controlul diabetului zaharat, folosită cu precădere în evaluarea felinelor, dar şi în cazul canidelor, datorită modificărilor glicemice induse de cortizol, asociate stresului, modificări ce pot fi determinate verificând doar nivelurile glucozei(1).

Fructozamina și hemoglobina glicozilată sunt două proteine glicozate utilizate pentru monitorizarea pacienților diabetici. Aceste două proteine sunt markerii de referință pentru concentrația glucozei, având concentrația proporțională cu cea a glucozei.

Concentrația acestor proteine nu este afectată de stres, fiind astfel ideale pentru monitorizarea animalelor diabetice(2), în special în cazul felinelor, luând în calcul că, în cazul pisicii, simpla deplasare (în transportor), drumul până la clinică, staționarea în sala de aşteptare, contenţia și recoltarea pot determina hiperglicemii (uneori peste pragul renal) chiar la pacienţi nediabetici(4).

Pentru a evita un diagnostic incorect este recomandată determinarea fructozaminei, pentru diferențierea diabetului adevărat şi de o hiperglicemie pe fond de stres/hiperexcitabilitate(1).

O singură determinare a fructozaminei arată con­cen­trația medie a glucozei pentru o perioadă de două-trei săptămâni, bazându-se pe media de viață a proteinelor plasmatice, iar determinarea fructozaminei per se trebuie interpretată prin corelație cu simptomatologia diabetului, greutăea corporală și a concentrația de glucoză sangvină(1).

În suspiciunea de diabet se impune efectuarea unui screening complet: hematologicbiochimic şi sumar de urină. Verificarea gluzocei serice preprandial, precum şi glucozuria sunt verificări de bază(3). Niveluri ridicate ale fructozaminei indică hiperglicemie pe o perioadă de câteva săptămâni = diabet zaharat(1).

Întrucât diabetul zaharat afectează pacienţi de vârstă adultă şi geriatrici - pot exista numeroase afecțiuni cu simptomatologie asemănătoare(3).

Marea majoritate a animalelor diabetice nu vor avea un control optim al glucozei sangvine, astfel încât concentrația fructozaminei este posibil să se regăsească în parametrii de referință (tabelul 1)(2).


Parametrii de referință ai fructozaminei la câine.
 

În general, cu cât concentrația fructozaminei este mai apropiată de parametrii de referință, cu atât controlul glicemiei este mai bun(6). 

Valorile fructozaminei la câinii în terapie.
 

În monitorizarea terapiei cu insulină la pacientul diabetic, variațiile persistente ale glicemiei se vor reflecta mai rapid în fructozamină comparativ cu hemoglobina glicozilată, deoarece proteinele serice au un timp de înjumătățire mai scurt decât hemoglobina(2). Valorile obținute la câini sub tratament prin dozarea fructozaminei după două-trei săptămâni indică gradul de răspuns al pacientului la terapia cu insulină (tabelul 2), astfel, după două-patru luni de tratament, se evaluează răspunsul(5). Curba glicemică oferă mai multe informații asupra răspunsului organismului animalului la administrarea de insulină comparativ cu determinarea valorii fructozaminei, însă utilitatea este de necontestat prin numeroase avantaje pe care le oferă (tabelul 4)(6). 

Valorile fructozaminei la pisicile în terapie.
 


Avantajele și limitele dozării fructozaminei.

 

Bibliografie

1. Baker R., O'Connor J. P., Metcalf P.A., Lawson M.R., Johnson R.N., 1983, Clinical usefulness of estimation of serum fructosamine concentration as a screening test for diabetes mellitus, Br Med J (Clin Res Ed);287:863.
2. Elliot D.A., Nelson R.W., Reusch C.E., Feldman E.C., Neal L.A., 1999, Comparison of serum fructosamine and blood glycosylated hemoglobin concentrations for assessment of glycemic control in cats with diabetes mellitus, Journal of the American Veterinary Medical Association, 1999,214(12):1794-1798.
3. Ettinger S.J., Feldman E.C., 1992, Textbook of Veterinary Internal Medicine, Elsevier Saunders, California. 
4. Link K.R., Rand J.S. 2008, Changes in blood glucose concentration are associated with relatively rapid changes in circulating fructosamine concentrations in cats, Journal of Feline Medicine and Surgery, Vol 10, Issue 6.
5. Sako T., Mori A., Lee P., Sato T., Mizutani H., Takahashi T., Kiyosawa Y., Tazaki H., Arai T., 2009, Serum glycated albumin: Potential use as an index of glycemic control in diabetic dogs, Veterinary Research Communications, Volume 33, Issue 5, pp 473-479.
6. http://www.caninsulin.co.uk/fructosamine.asp

 

Articole Similare

Jun

01

Actualităţi privind diagnosticul gingivostomatitei la pisică – studiu bibliografic

Gingivostomatita cronică felină reprezintă o afecțiune adesea observată în practica clinică veterinară. Caracterizată prin leziuni de tip ulcerativ, dispuse tipic bilateral, această patologie provoacă adesea durere și disconfort oral intens la pacienții felini afectați, consecințele clinice directe fiind disfagia și anorexia consecutivă, ce conduc la alterarea graduală a stării generale. Cu o etiologie multifactorială, incomplet elucidată, diagnosticul gingivostomatitei feline se bazează, în principal, pe tabloul clinic, completat de investigații paraclinice uzuale și specifice. Pacienții felini cu gingivostomatită cronică necesită studierea etiopatogeniei, scopul final fiind acela de a stabili, pe cât posibil, un diagnostic de certitudine. Un astfel de protocol de diagnostic include testarea pentru patologii precum FIV, FeLV și FCV, un set complet de analize hematologice și biochimice sangvine, precum și examene radiologice ale cavității bucale, fiind completat de biopsie și examinare microscopică, histopatologică, a țesuturilor afectate, care indică adesea prezența infiltratului limfoplasmocitar, sugerând un răspuns imunologic exacerbat. Astfel, posibile anomalii ale sistemului imunitar, precum prezența bolilor autoimune, imunodeficiența felină, neoplazii etc., modifică răspunsul imun al pacientului și duc la apariția infecțiilor oportuniste, care contribuie la natura cronică pe care adesea o îmbracă această patologie. Examinarea radiografică este, de asemenea, esențială pentru evaluarea structurilor dentare, evidențierea gradului de extindere a bolii parodontale, evaluarea gradului de resorbție radiculară, pentru a decela eventuale procese neoplazice, precum și pentru evaluarea pre- și postextracțională acolo unde este cazul. Lucrarea de față cuprinde o prezentare succintă a gingivostomatitei cronice, ca patologie felină de actualitate, cu accent asupra principalelor coordonate clinico-diagnostice de interes.

May

26

Diagnosticul histopatologic în pancreatopatii la câine

Examinarea histopatologică pancreatică este metoda de referință pentru confirmarea pancreatitei și diferențierea între formele acute și cronice la câine și pisică, existând sisteme de scor propuse pentru standardizarea leziunilor. Totuși, în medicina veterinară persistă variații de terminologie și criterii de clasificare, ceea ce poate îngreuna comparabilitatea studiilor și interpretarea clinică. Distincția acut-cronic se bazează pe leziuni recente (edem, inflamație neutrofilică, necroză) versus remodelare permanentă (fibroză, atrofie acinară) și poate fi complicată de tablouri mixte (acut pe fond cronic). Histopatologia nu este un „standard de aur” perfect, deoarece leziunile pot fi subclinice și/sau focale, iar eșantionarea limitată poate rata zonele afectate. Biopsia pancreatică este invazivă și se face rar exclusiv în scop diagnostic, dar poate fi sigură în condiții adecvate și este utilă mai ales când se corelează cu datele clinice și biopsii concomitente (ficat/intestin), în special la pisici.

Apr

20

Studiu histologic asupra aparatului genital femel la canidele domestice

Studiul histologic al aparatului genital femel la canidele domestice este esențial pentru înțelegerea fiziologiei reproducerii, diagnosticarea afecțiunilor și aplicarea tehnicilor de reproducere asistată. Aparatul genital femel include ovarele, uterul și cervixul, fiecare cu structuri și funcții specifice, influențate de ciclul estral și de modificările hormonale (Evans & de Lahunta, 2013; Concannon, 2011). Ovarele canidelor sunt organe pereche cu rol în producția de ovocite și hormoni. Structura ovariană include epiteliul superficial, cortexul ovarian cu foliculi în diferite stadii de dezvoltare și medulara, bogată în vase sanguine și țesut conjunctiv (Johnston et al., 2001; Concannon et al., 2009). După ovulație se formează corpul galben, care secretă progesteron, esențial pentru menținerea sarcinii (Hoffmann et al., 2004). Uterul canidelor este format din perimetru, miometru și endometru. Endometrul prezintă glande ramificate și țesut stromal bogat vascularizat, cu modificări ciclice sub influența hormonilor ovarieni, esențiale pentru implantarea embrionară și menținerea gestației (Evans & de Lahunta, 2013; Johnston, 2013). Cervixul prezintă epiteliu de tranziție și glande mucoase implicate în protecția tractului genital superior și transportul spermatozoizilor, modificările structurale fiind corelate cu fazele ciclului estral și cu nivelul hormonilor specifici (Reich & Fritsch, 2014). Cunoașterea detaliată a histologiei normale a aparatului genital feminin este indispensabilă pentru interpretarea modificărilor patologice, evaluarea eficienței tratamentelor hormonale și aplicarea corectă a tehnicilor de reproducere asistată la canidele domestice (Brown et al., 2001; Belu et al., 2021).

Apr

14

Injurii fiziopatologice asociate cu alterarea continenţei vezicale la câine

Alterările continenței urinare la câine reprezintă un grup de afecțiuni frecvent întâlnite în practica medicală veterinară, cu etiologie complexă și mecanisme fiziopatologice diverse și intricate, care pot afecta controlul normal al micțiunii. Diminuarea continenței vezicale apare în urma unor injurii care interesează sistemul nervos central și periferic, musculatura vezicii urinare, aparatul sfincterian sau echilibrul hormonal, fiind adesea rezultatul interacțiunii mai multor injurii, cu origine diferită. Manifestările clinice pot varia de la scurgeri urinare intermitente, observate în special în repaus, până la incontinență permanentă sau retenție urinară asociată cu eliminare involuntară prin supraplin, ceea ce complică diagnosticul diferențial. Stabilirea cu precizie a etiologiei poate fi dificilă în absența unei abordări fiziopatologice corecte, multimodale și multidisciplinare, întrucât tabloul clinic este adesea nespecific și suprapus între diferite tipuri de retenție urinară/incontinență. Cunoașterea mecanismelor implicate în controlul continenței vezicale este esențială pentru orientarea diagnosticului și pentru alegerea unei conduite terapeutice adecvate. Acest articol își propune să realizeze o sinteză a principalelor injurii fiziopatologice implicate în alterarea continenței vezicale la câine, prin revizuirea datelor existente în literatura de specialitate și evidențierea corelațiilor clinice relevante pentru practica veterinară curentă.

Mai multe articole
NEWSLETTER

Inscriete la noutatile noastre

<