Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
Telefon
21 Oct 2023
Importanţa clinică și diagnostică a nivelului seric al fructozaminei în diabetul zaharat la câine și pisică
Clinical and diagnostic importance of the frucsoamine serum level in dog and cat
Mario Codreanu, Alexandra Mihaela Popa
First published: 14 septembrie 2017
Editorial Group: MEDICHUB MEDIA
DOI: 10.26416/PV.28.3.2017.1031
Abstract
Fructosamine is a protein used to monitor and control diabetes mellitus. The concentration of fructosamine is not affected by stress and is therefore ideal for monitoring diabetic animals. This paper aims to update recent data on fructosamine and to highlight the importance of its use in glycemic control.
Keywords
fructosamine, dog, cat
Rezumat
Fructozamina este o proteină utilizată în monitorizarea şi controlul diabetului zaharat. Concentrația fructozaminei nu este afectată de stres, fiind astfel ideală pentru monitorizarea animalelor diabetice. Prezenta lucrare are rolul de a aduce la cunoștință date recente în privința fructozaminei și de a sublinia importanța utilizării acesteia în controlul glicemic.
Cuvinte cheie
fructozamină câine pisică
Fructozamina este o proteină glicozilată, evaluată în monitorizarea şi controlul diabetului zaharat, folosită cu precădere în evaluarea felinelor, dar şi în cazul canidelor, datorită modificărilor glicemice induse de cortizol, asociate stresului, modificări ce pot fi determinate verificând doar nivelurile glucozei(1).
Fructozamina și hemoglobina glicozilată sunt două proteine glicozate utilizate pentru monitorizarea pacienților diabetici. Aceste două proteine sunt markerii de referință pentru concentrația glucozei, având concentrația proporțională cu cea a glucozei.
Concentrația acestor proteine nu este afectată de stres, fiind astfel ideale pentru monitorizarea animalelor diabetice(2), în special în cazul felinelor, luând în calcul că, în cazul pisicii, simpla deplasare (în transportor), drumul până la clinică, staționarea în sala de aşteptare, contenţia și recoltarea pot determina hiperglicemii (uneori peste pragul renal) chiar la pacienţi nediabetici(4).
Pentru a evita un diagnostic incorect este recomandată determinarea fructozaminei, pentru diferențierea diabetului adevărat şi de o hiperglicemie pe fond de stres/hiperexcitabilitate(1).
O singură determinare a fructozaminei arată concentrația medie a glucozei pentru o perioadă de două-trei săptămâni, bazându-se pe media de viață a proteinelor plasmatice, iar determinarea fructozaminei per se trebuie interpretată prin corelație cu simptomatologia diabetului, greutăea corporală și a concentrația de glucoză sangvină(1).
În suspiciunea de diabet se impune efectuarea unui screening complet: hematologic, biochimic şi sumar de urină. Verificarea gluzocei serice preprandial, precum şi glucozuria sunt verificări de bază(3). Niveluri ridicate ale fructozaminei indică hiperglicemie pe o perioadă de câteva săptămâni = diabet zaharat(1).
Întrucât diabetul zaharat afectează pacienţi de vârstă adultă şi geriatrici - pot exista numeroase afecțiuni cu simptomatologie asemănătoare(3).
Marea majoritate a animalelor diabetice nu vor avea un control optim al glucozei sangvine, astfel încât concentrația fructozaminei este posibil să se regăsească în parametrii de referință (tabelul 1)(2).
Parametrii de referință ai fructozaminei la câine.
În general, cu cât concentrația fructozaminei este mai apropiată de parametrii de referință, cu atât controlul glicemiei este mai bun(6).
Valorile fructozaminei la câinii în terapie.
În monitorizarea terapiei cu insulină la pacientul diabetic, variațiile persistente ale glicemiei se vor reflecta mai rapid în fructozamină comparativ cu hemoglobina glicozilată, deoarece proteinele serice au un timp de înjumătățire mai scurt decât hemoglobina(2). Valorile obținute la câini sub tratament prin dozarea fructozaminei după două-trei săptămâni indică gradul de răspuns al pacientului la terapia cu insulină (tabelul 2), astfel, după două-patru luni de tratament, se evaluează răspunsul(5). Curba glicemică oferă mai multe informații asupra răspunsului organismului animalului la administrarea de insulină comparativ cu determinarea valorii fructozaminei, însă utilitatea este de necontestat prin numeroase avantaje pe care le oferă (tabelul 4)(6).
Valorile fructozaminei la pisicile în terapie.
Avantajele și limitele dozării fructozaminei.
Bibliografie
1. Baker R., O'Connor J. P., Metcalf P.A., Lawson M.R., Johnson R.N., 1983, Clinical usefulness of estimation of serum fructosamine concentration as a screening test for diabetes mellitus, Br Med J (Clin Res Ed);287:863.
2. Elliot D.A., Nelson R.W., Reusch C.E., Feldman E.C., Neal L.A., 1999, Comparison of serum fructosamine and blood glycosylated hemoglobin concentrations for assessment of glycemic control in cats with diabetes mellitus, Journal of the American Veterinary Medical Association, 1999,214(12):1794-1798.
3. Ettinger S.J., Feldman E.C., 1992, Textbook of Veterinary Internal Medicine, Elsevier Saunders, California.
4. Link K.R., Rand J.S. 2008, Changes in blood glucose concentration are associated with relatively rapid changes in circulating fructosamine concentrations in cats, Journal of Feline Medicine and Surgery, Vol 10, Issue 6.
5. Sako T., Mori A., Lee P., Sato T., Mizutani H., Takahashi T., Kiyosawa Y., Tazaki H., Arai T., 2009, Serum glycated albumin: Potential use as an index of glycemic control in diabetic dogs, Veterinary Research Communications, Volume 33, Issue 5, pp 473-479.
6. http://www.caninsulin.co.uk/fructosamine.asp
Oct
10
Encefalopatia hepatică la câini este o tulburare metabolică a sistemului nervos central, care apare secundar disfuncţiilor hepatice, indiferent dacă acestea au cauze dobândite sau congenitale. În lucrarea de faţă este prezentat un pacient canin, Bichon, în vârstă de 3 luni, cu istoric de atacuri convulsive secundare şuntului portosistemic. Traseul electroencefalografic (EEG) a fost caracterizat de prezenţa undelor trifazice, bilaterale simetrice, mimând statusul epileptic nonconvulsiv.
Oct
06
Fizioterapia este ştiinţa care studiază mecanismele de acţiune ale factorilor fizici, cum sunt masajul, exerciţiul fizic, apa, lumina, căldura, electricitatea, dar şi utilizarea acestora în scop terapeutic pentru tratarea, recuperarea şi profilaxia unor afecţiuni de tip inflamator sau degenerativ. Fizioterapia este o disciplină complexă, care cuprinde mai multe ramuri: hidroterapia, laserterapia, electroterapia, kineziterapia, masajul şi balneoterapia. Cea mai utilizată metodă este laserterapia, mai ales la pacienţii cu dureri care au cauze diferite şi cu localizare diversă, inflamaţii ale tendoanelor sau ale ţesuturilor moi (tendinite, bursite), durere la nivelul articulaţiilor, ulcere, răni de decubit, cicatrice vicioase, dar şi în tratamentul problemelor neurologice de la nivelul coloanei vertebrale. A doua metodă utilizată este stimularea electrică cutanată, ale cărei beneficii constau în obţinerea unei relaxări musculare de lungă durată, o mai bună conductibilitate la nivelul nervilor, îmbunătăţirea circulaţiei la nivelul ţesuturilor adiacente şi controlul durerii prin eliberarea endorfinelor (efect analgezic).
Sep
23
Nematodul saprobiotic Pelodera strongyloides poate determina apariţia dermatitei parazitare pruriginoase la câinii cu părul scurt crescuţi în condiţii insalubre. Larvele de stadiul 3 pot invada pielea câinelui pe la nivelul foliculului pilos. Tabloul clinic este dominat de eritemul pruriginos, alopecie şi leziuni papulo-crustoase şi chiar ulcerative, care apar pe zonele care vin în contact cu mediul contaminat. Diagnosticul se stabileşte pe baza istoricului şi examenului microscopic, identificându‑se larvele de tip rabditiform. Deşi rară, dermatita parazitară produsă de P. strongyloides ar trebui luată în considerare când sunt observate leziuni cutanate în zonele de contact cu aşternutul insalubru.
Sep
20
Insuficienţa cardiacă (IC) nu poate fi caracterizată ca o afecţiune/boală de sine stătătoare, ci este descrisă clinic ca un sindrom în care disfuncţia severă duce la incapacitatea sistemului cardiovascular de a menţine o circulaţie sanguină adecvată. Din punct de vedere clinic, insuficienţa cardiacă este sindromul caracterizat prin semne de stază (pulmonară şi/sau sistemică) şi debit cardiac scăzut, apărut în cele mai multe cazuri secundar în urma evoluţiei unei boli cu afectare cardiacă. Există mecanisme limitate şi specifice prin care bolile cardiace pot conduce la insuficienţa sistemului cardiovascular. IC reprezintă iniţierea mai multor fenomene care pot fi simultane sau succesive şi care pot fi sistematizate în: insuficienţă circulatorie, cu scăderea perfuziei tisulare; manifestări congestive, prin creşterea presiunii venoase pulmonare şi/sau sistemice; insuficienţa sau cedarea miocardică, respectiv alterarea funcţiei sistolice şi/sau diastolice a miocardului.
Inscriete la noutatile noastre