Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
Telefon
23 Sep 2024
Nematodul saprobiotic Pelodera strongyloides poate determina apariţia dermatitei parazitare pruriginoase la câinii cu părul scurt crescuţi în condiţii insalubre. Larvele de stadiul 3 pot invada pielea câinelui pe la nivelul foliculului pilos. Tabloul clinic este dominat de eritemul pruriginos, alopecie şi leziuni papulo-crustoase şi chiar ulcerative, care apar pe zonele care vin în contact cu mediul contaminat. Diagnosticul se stabileşte pe baza istoricului şi examenului microscopic, identificându‑se larvele de tip rabditiform. Deşi rară, dermatita parazitară produsă de P. strongyloides ar trebui luată în considerare când sunt observate leziuni cutanate în zonele de contact cu aşternutul insalubru.
Pelodera strongyloides (Scheider, 1860) este un nematod saprobiotic care trăieşte liber în solul umed, apă şi materia organică în descompunere (frunze, paie etc.) (Tanaka et al., 2004; Zhang et al., 2019), unde îşi desfăşoară ciclul biologic în întregime. Uneori, larvele de stadiul 3 ale acestui nematod pot invada pielea animalelor (câini, oi, capre, cai, foci, urşi, cobai) care trăiesc în curţi, în condiţii insalubre, devenind un parazit facultativ şi producând dermatită parazitară pruriginoasă (Cliff and Anderson, 1980; Tudor et al., 2012; Röthing et al., 2019). De asemenea, în lume au fost semnalate cazuri de dermatită la om produsă de larvele acestui nematod saprofit (Pasyk, 1978; Tanaka et al., 2004).
Etiologie
P. strongyloides face parte din Încrengătura Nematoda, Clasa Chromadorea, Ordinul Rhabditida, Familia Rhabditidae, Genul Pelodera (ITIS, 2024). Femela adultă prezintă un corp uşor curbat pe partea ventrală, care poate atinge o lungime medie de 992 µm (Cliff and Anderson, 1980). Cuticula este uşor striată transversal, imprimând un aspect inelat. În partea anterioară, deschiderea orală este prevăzută cu şase buze, iar capsula bucală, adâncă, se continuă cu un esofag de tip rabditiform. Extremitatea posterioară se termină bont, observându-se o extensie îngustă, similară coloanei vertebrale, cu o lungime de aproximativ 20 µm (Saary and Nikander, 2006). Masculul are un corp asemănător cu cel al femelei, însă mai redus ca dimensiune, lungimea medie fiind de 885 µm (Cliff and Anderson, 1980). La extremitatea posterioară prezintă o bursă copulatoare, prevăzută cu zece perechi de papile alungite. De asemenea, sunt prezenţi şi doi spiculi, care formează o structură în formă de „Y”. Larvele pot avea o lungime de 600-750 µm şi o lăţime de 30-40 µm (Saari and Nikander, 2006). Esofagul este de tip rabditiform, uşor de identificat la examenul microscopic.
Ciclul biologic
Are o durată de aproximativ 3,5-4 zile în condiţii de laborator (mediu de agar şi temperatură de 22°C) (Vangestel, 2008) şi patru-opt zile în mediul extern (Scott and Whittaker, 1969 citat de Röthing et al., 2016). După împerechere, femele adulte încep să elimine ouă embrionate în mediul extern, din care eclozează larvele de stadiul 1 (L1). O femelă matură poate produce până la 500 de ouă de-a lungul vieţii (Zhang et al., 2019). Larvele de stadiul 1 năpârlesc de câteva ori (L2-L3-L4 şi L5 sau stadiul de preadult) în decurs de patru-opt zile, pentru a finaliza ciclul biologic, până la stadiul de adult (Röthing et al., 2016). Ciclul biologic poate fi întrerupt în momentul în care L3 pătrund în pielea animalelor, iar în cazul în care larvele sunt înlăturate de pe gazde şi ajung din nou pe sol sau pe aşternut, îşi continuă evoluţia, năpârlesc şi se transformă în adulţi, revenind la viaţa liberă (Poinar, 1965, citat de Zhang et al., 2019).
Tablou clinic
Dermatita pruriginoasă parazitară produsă de nematodul saprofit P. strongyloides este întâlnită la câinii cu părul scurt care trăiesc în curţi, în condiţii insalubre, pe aşternut de paie umede sau frunze putrezite. Câinii cu părul lung prezintă o oarecare protecţie datorită părului abundent (Saari and Nikander, 2006). Examenul clinic evidenţiază prezenţa unor zone eritematoase, alopecie, hiperpigmentarea pielii, crevase cutanate, leziuni papulo-crustoase sau chiar ulcerative (Saari and Nikander, 2006; Tudor et al., 2012; Căpitan and Noli, 2014). De obicei, leziunile apar la nivelul zonelor corpului care au venit în contact direct cu aşternutul contaminat cu acest parazit saprofit, cum ar fi zona ventrală a toracelui şi abdomenul, precum şi extremităţile (membre, coadă, urechi) (Căpitan and Noli, 2017) (figura 1). Iniţial, proprietarii observă apariţia pruritului, cu intensitate variabilă. Ulterior, atrage atenţia apariţia foliculitei şi piodermitei, cu evoluţie diferită, de la uşoară până la severă (Saari and Nikander, 2006).
Diagnostic
Diagnosticul se stabileşte pe baza istoricului pacientului şi prin evidenţierea larvelor de stadiul 3 de P. strongyloides în preparatele native realizate din materialul raclat de la nivelul zonelor alopecice (figura 2), reprezentând cea mai rapidă şi ieftină metodă (Saari and Nikander, 2006). Uneori se poate recurge la biopsie, recoltându-se probe de piele din zonele corporale afectate. Astfel, se realizează preparate histologice, colorate cu hematoxilină-eozină, care sunt ulterior examinate la microscop (Căpitan and Noli, 2017). Pe lângă hipercheratoza foliculară şi infiltratul piogranulomatos, se pot observa numeroase larve de P. strongyloides la nivelul foliculilor piloşi.
Diagnosticul diferenţial include demodicoza, râia sarcoptică, infestaţia cu Uncinaria stenocephala, Ancylostoma caninum sau Pelodera strongyloides. Examenul microscopic ajută la identificarea larvelor tipice, care prezintă un esofag de tip rabditiform.
Tratament
Având în vedere sursa de contaminare, se recomandă îndepărtarea animalului bolnav din mediul contaminat şi distrugerea surselor de contaminare, prin asigurarea unui aşternut curat şi uscat, care trebuie schimbat zilnic. Tratamentul medicamentos se poate realiza cu antiparazitare externe în soluţie spot-on (moxidectină 2,5%/imidacloprid 10%), la interval de două săptămâni. De asemenea, se recomandă îmbăieri folosind şampoane dermatologice cu clorhexină 4% (Căpitan and Noli, 2014). Obişnuit, se recomandă efectuarea a două-trei îmbăieri pe săptămână, timp de trei-patru săptămâni, iar ulterior frecvenţa îmbăierilor se poate reduce la o singură aplicare pe săptămână, până la dispariţia leziunilor cutanate.
Concluzii
În cazul depistării unei dermatite localizate pe zonele ventrale ale corpului la un câine care trăieşte în curte în condiţii insalubre, nematodul P. strongyloides ar trebui considerat ca fiind un potenţial agent etiologic, deşi cazurile de dermatită parazitară produse de acest nematod saprobiotic sunt rare.
Bibliografie
Căpitan RGM, Noli C. Trichoscopic diagnosis of cutaneous Pelodera strongyloides infestation in a dog. Vet Dermatol. 2017 Aug;28(4):413-e100. doi: 10.1111/vde.12432.
Cliff GM, Anderson RC. Development of Pelodera strongyloides (Schneider, 1860) Schneider, 1866 (Nematoda: Rhabditidae) in culture. J Helminthol. 1980 Jun;54(2):135-46. doi: 10.1017/s0022149x00006489.
Pasyk K. Dermatitis rhabditidosa in an 11-year-old girl: a new cutaneous parasitic disease of man. Br J Dermatol. 1978 Jan;98(1):107-12. doi: 10.1111/j.1365-2133.1978.tb07340.x.
Röthing A, Hermosilla CR, Taubert A, Thom N. Pelodera stongyloides as a cause of severe erythematous dermatitis in 2 guinea pigs (Cavia porcellus). Journal of Exotic Pet Medicine. 2016;25(3):208-212.
Saari SA, Nikander SE. Pelodera (syn. Rhabditis) strongyloides as a cause of dermatitis--a report of 11 dogs from Finland. Acta Vet Scand. 2006 Sep 5;48(1):18. doi: 10.1186/1751-0147-48-18.
Tanaka A, Kinoshita M, Tanaka T, Iwanaga Y, Kagei N, Hide M. Pelodera strongyloides infestation presenting as pruritic dermatitis. J Am Acad Dermatol. 2004 Nov;51(5 Suppl):S181-4. doi: 10.1016/j.jaad.2004.05.010.
Tudor P, Mateescu C, Cazimir I, Tudor N. Pelodera strongyloides in dogs – case report. Symposium „Contribution of the Scientific Research to Veterinary Medicine Progress”, 22-23 November, 2012, Bucharest, Romania, p. 207.
Zhang M, Heikkinen L, Knott KE, Wong G. De novo transcriptome assembly of a facultative parasitic nematode Pelodera (syn. Rhabditis) strongyloides. Gene. 2019 Aug 20;710:30-38. doi: 10.1016/j.gene.2019.05.041
www.itis.gov.CC0. Preluat 29.07.2024, din baza de date on-line a Sistemului de Informaţii Taxonomice Integrate (ITIS). https://doi.org/10.5066/F7KH0KBK
SURSA: medichub.ro
Oct
10
Encefalopatia hepatică la câini este o tulburare metabolică a sistemului nervos central, care apare secundar disfuncţiilor hepatice, indiferent dacă acestea au cauze dobândite sau congenitale. În lucrarea de faţă este prezentat un pacient canin, Bichon, în vârstă de 3 luni, cu istoric de atacuri convulsive secundare şuntului portosistemic. Traseul electroencefalografic (EEG) a fost caracterizat de prezenţa undelor trifazice, bilaterale simetrice, mimând statusul epileptic nonconvulsiv.
Oct
06
Fizioterapia este ştiinţa care studiază mecanismele de acţiune ale factorilor fizici, cum sunt masajul, exerciţiul fizic, apa, lumina, căldura, electricitatea, dar şi utilizarea acestora în scop terapeutic pentru tratarea, recuperarea şi profilaxia unor afecţiuni de tip inflamator sau degenerativ. Fizioterapia este o disciplină complexă, care cuprinde mai multe ramuri: hidroterapia, laserterapia, electroterapia, kineziterapia, masajul şi balneoterapia. Cea mai utilizată metodă este laserterapia, mai ales la pacienţii cu dureri care au cauze diferite şi cu localizare diversă, inflamaţii ale tendoanelor sau ale ţesuturilor moi (tendinite, bursite), durere la nivelul articulaţiilor, ulcere, răni de decubit, cicatrice vicioase, dar şi în tratamentul problemelor neurologice de la nivelul coloanei vertebrale. A doua metodă utilizată este stimularea electrică cutanată, ale cărei beneficii constau în obţinerea unei relaxări musculare de lungă durată, o mai bună conductibilitate la nivelul nervilor, îmbunătăţirea circulaţiei la nivelul ţesuturilor adiacente şi controlul durerii prin eliberarea endorfinelor (efect analgezic).
Sep
20
Insuficienţa cardiacă (IC) nu poate fi caracterizată ca o afecţiune/boală de sine stătătoare, ci este descrisă clinic ca un sindrom în care disfuncţia severă duce la incapacitatea sistemului cardiovascular de a menţine o circulaţie sanguină adecvată. Din punct de vedere clinic, insuficienţa cardiacă este sindromul caracterizat prin semne de stază (pulmonară şi/sau sistemică) şi debit cardiac scăzut, apărut în cele mai multe cazuri secundar în urma evoluţiei unei boli cu afectare cardiacă. Există mecanisme limitate şi specifice prin care bolile cardiace pot conduce la insuficienţa sistemului cardiovascular. IC reprezintă iniţierea mai multor fenomene care pot fi simultane sau succesive şi care pot fi sistematizate în: insuficienţă circulatorie, cu scăderea perfuziei tisulare; manifestări congestive, prin creşterea presiunii venoase pulmonare şi/sau sistemice; insuficienţa sau cedarea miocardică, respectiv alterarea funcţiei sistolice şi/sau diastolice a miocardului.
Aug
22
Diverticulul arahnoidian spinal este o leziune focală, dilatativă a membranei arahnoide, plină cu lichid cefalorahidian şi care poate antrena compresiune medulară de diferite grade. Se poate prezenta ca leziune primară sau secundară, unică sau multiplă. Afectează segmentul cervical la câinii de talie mare şi segmetul toraco-lombar la câinii de talie mică. Tabloul clinic este dominat de ataxia proprioceptivă progresivă, cu diferite grade de tetrapareză sau parapareză. Diagnosticul leziunii implică utilizarea mielografiei sau scanarea CT cu mediu de contrast pentru identificarea şi localizarea diverticulului arahnoidian intradural. Însă metoda de elecţie este reprezentată de examenul RMN, care stabileşte gradul de afectare al măduvei spinării, precum şi identificarea afecţiunilor asociate.
Inscriete la noutatile noastre