Articole

Acest studiu își propune să prezinte și să descrie structurile histologice ale pulmonului la ovine. Folosind tehnici avansate de imagistică microscopică, acest studiu realizează o evaluare amănunțită a probelor histologice, analizând aspectul structural complex al pulmonului la ovine. Specimenele utilizate pentru studiu au fost colectate post-mortem din mai multe porțiuni ale pulmonilor. În cursul acestui studiu s-au utilizat două metode de colorare: hematoxilină și eozină pentru morfologia generală a țesuturilor și colorația Mallory pentru diferențierea țesutului conjunctiv. Prin examinarea histologică a componentelor structurale ale pulmonilor se poate concluziona că acest organ principal al aparatului respirator oferă numeroase funcții fiziologice, precum schimbul de gaze respiratorii și rol în imunitate, prin prezența celulelor limfoide la acest nivel. Rezultatele obținute în acest studiu contribuie la aprofundarea și îmbunătățirea cunoștințelor existente despre morfologia și fiziologia pulmonilor la ovine.

Astmul ecvin, un concept introdus relativ recent pentru a unifica termenii mai vechi de „heaves” (RAO) și „inflammatory airway disease” (IAD), descrie astăzi întregul spectru al unei afecțiuni respiratorii cronice la cal, marcată de inflamație bronhoalveolară, hipersecreție de mucus și bronhoconstricție reversibilă. Astmul îmbracă mai multe forme: cea ușor-moderată, cunoscută în trecut ca boala inflamatorie a căilor respiratorii, respectiv forma severă, cunoscută ca obstrucția recurentă a căilor respiratorii (boala obstructivă respiratorie).

Leucemia limfocitară acută (ALL) la pisici reprezintă o formă agresivă de sindrom leucemoid, definită prin proliferarea necontrolată a limfocitelor imature (limfoblaști) în măduva osoasă, sânge și, uneori, în alte țesuturi. Această patologie se asociază frecvent cu infecția cu virusul leucemiei feline (FeLV), care exercită un rol important în transformarea malignă a celulelor hematopoietice, precum și în inducerea imunosupresiei. Leucemia limfocitară acută apare mai frecvent la pisicile tinere, fără o predispoziție clară în funcție de rasă sau sex. Din punct de vedere clinic, manifestările sunt nespecifice și variază în funcție de afecțiunile asociate sindromului leucemoid. Profilul hematologic al pacienților este caracterizat, în general, de anemie, leucocitoză severă și trombocitopenie. Diagnosticul precoce este esențial pentru instituirea unui management terapeutic eficient, bazându-se pe evaluarea hemoleucogramei, analiza morfologică a frotiurilor de sânge periferic și testarea moleculară pentru detectarea infecției cu virusul leucemiei feline (FeLV).

Traumatismele corneene produse de corpi străini sunt frecvente la câine și pisică și pot cauza ulcere sau perforarea corneei. Prezența corpilor străini la nivelul corneei determină durere oculară, tradusă prin blefarospasm, epiforă și prurit exagerat. Clipitul produce durere, motiv pentru care pacientul ține ochiul închis. Corpii străini pot fi atașați pe suprafața corneei sau penetranți și abordarea terapeutică este diferită.

Diagnosticarea anemiei cronice necesită un algoritm riguros, care să garanteze identificarea corectă a cauzelor subiacente ale acestei afecțiuni. Acest algoritm trebuie să fie bine structurat, pentru a reduce riscul de omisiuni și erori în procesul de diagnostic. De asemenea, evaluările periodice clinice și paraclinice sunt esențiale în detectarea afecțiunilor latente sau asimptomatice, care pot fi greu de identificat fără un control sistematic. Aceste evaluări nu doar contribuie la prevenirea erorilor, dar ajută și la monitorizarea eficienței tratamentului și la prevenirea complicațiilor suplimentare.
Acest studiu, realizat la un lot de 117 animale, dintre care 41 de câini și 76 de pisici, a urmărit diagnosticul și gestionarea anemiei cronice, cu o atenţie specială acordată insuficienței renale și hemoragiilor cronice, două dintre cele mai frecvente cauze ale acestei afecțiuni.

Osteocondrita disecantă (OCD) este o afecțiune ortopedică majoră care afectează cartilajul articular și osul subcondral la caii în creștere. Aceasta rezultă dintr-un eșec în procesul de osificare encondrală, conducând la leziuni focale ale cartilajului, durere articulară și la afectarea funcționalității. Această recenzie oferă o analiză detaliată a structurii histologice și funcționale a cartilajului articular, a patofiziologiei OCD și a factorilor care contribuie la dezvoltarea sa. De asemenea, explorăm metodele de diagnostic, inclusiv tehnicile imagistice și artroscopia, precum și opțiunile terapeutice, de la gestionarea conservatoare până la intervențiile chirurgicale. În final, discutăm strategiile de prevenție și progresele recente în medicina regenerativă și cercetarea biomoleculară, care oferă perspective promițătoare pentru îmbunătățirea managementului OCD.

Colica la cai reprezintă o urgență medicală, cu multiple etiologii. Pe lângă examenul clinic complet, este necesară efectuarea examenului paraclinic. Rolul acestuia este de a ghida diagnosticul şi managementul terapeutic și de a obiectiviza prognosticul. În cursul examenului paraclinic se vor face analize hematologice și biochimice atât din sânge, cât și din lichidul peritoneal. Determinarea markerilor inflamatori joacă un rol esențial în diagnosticul, monitorizarea evoluției și prognosticul afecțiunii. Proteina C reactivă (CRP), amiloidul seric A (SAA), fibrinogenul, haptoglobina și D-dimerul sunt biomarkeri esențiali în evaluarea inflamației asociate cu sindromul de colică și în stabilirea gradului de afectare tisulară.
Markerii inflamatori răspund diferit la procesele patologice asociate colicii. Astfel, CRP și SAA sunt rapid induse de citokine proinflamatorii (IL-6, TNF-α), fibrinogenul este sintetizat în inflamațiile cronice, haptoglobina crește în inflamații asociate cu hemoliză, iar D-dimerul este un indicator al coagulării intravasculare diseminate (CID). Interpretarea acestor markeri în context clinic obiectivizează prognosticul și ghidează managementul tratamentului pacienților cu colică.

Scopul principal al protocoalelor de tratament utilizate pentru afecțiunile uterine post-partum la vaci este de a ajunge cât mai repede posibil la vindecarea clinică, diminuând în aceeași măsură reziduurile de lapte și carne. Protocolul terapeutic utilizat în mod obișnuit pentru aceste situații este reprezentat de terapia bazată pe administrarea de antibiotic pe cale generală sau locală, pentru a putea controla dezvoltarea bacteriilor. În zilele noastre, în contextul global, utilizarea antibioticelor a devenit o problemă serioasă, deoarece este asociată cu presiunea selectivă asupra bacteriilor și cu apariția tulpinilor cu rezistență multiplă, atât la om, cât și la animale. În timp ce terapia bazată pe utilizarea antibioticelor rămâne cea mai comună opțiune în activitatea clinică din teren, medicina complementară și alternativă poate oferi soluții viabile pentru a controla evoluția bolilor uterine post-partum la vaci şi a îmbunătăți eficiența protocoalelor terapeutice generale și bunăstarea animalelor, reducând nevoia utilizării substanțelor antibiotice.

Acest studiu își propune să prezinte și să descrie structurile histologice ale mucoasei nazale și ale traheii la ovine. Folosind tehnici avansate de imagistică microscopică, acest studiu a realizat o evaluare amănunțită a probelor histologice, analizând aspectul structural complex al mucoasei nazale și al traheii la ovine. Specimenele utilizate pentru studiu au fost colectate post-mortem din cavitățile nazale și din trahee. În acest studiu s-au utilizat două metode de colorare: hematoxilină și eozină, pentru morfologia generală a țesuturilor, și colorația Mallory, pentru diferențierea țesutului conjunctiv. Prin examinarea cavităților nazale și a traheii, se poate concluziona că aceste componente ale sistemului respirator oferă numeroase funcții fiziologice, precum filtrarea aerului, umidificarea, încălzirea aerului inhalat și simțul mirosului. Prin rezultatele obținute, acest studiu urmărește îmbunătăţirea cunoștințelor existente privind morfologia cavităților nazale și a traheii la ovine.

Cea mai comună patologie gastrointestinală a vacilor de lapte întâlnită după perioada de parturiție este deplasarea abomasală. Acest articol prezintă fiziopatologia acestei boli, cele mai comune semne clinice întâlnite, strategiile de tratament, dar și tehnicile care ajută la diagnosticarea acestei patologii. Prezentarea pune accent pe etiologie și factorii de prevenție ai acesteia, însă, totodată, examinează cele mai avansate metode chirurgicale și îngrijirea postoperatorie.