Articole

Ulcerul gastric ecvin cuprinde un complex de boli asociate cu ulceraţia mucoasei esofagiene, gastrice sau duodenale.  Ulceraţia apare pe mucoasa gastrică neglandulară (scuamoasă) şi glandulară, cu o prevalenţă medie de 5% la caii de păşune, 93% la caii de curse şi între 25% şi 57% la mânji. Cauzele incriminate sunt dieta şi hrănirea incorectă, stresul şi administrarea de antiinflamatoare (NSAID). Medicaţia pentru ulcerul gastric include inhibitori ai pompei de protoni, antagonişti ai receptorilor de histamină (H2), analogi de prostaglandine şi sucralfat.

Patologia obstructivă esofagiană este des întâlnită în practica medicală veterinară, atât la câini, cât şi la pisici. De cele mai multe ori, este cauzată de blocarea unor corpi străini, însă nu se exclud neoplaziile date de formaţiuni cancerigene intra- şi extraluminale, stricturi, stenoze sau de chisturi parazitare. Etapele unui diagnostic de certitudine depind de perioada dintre apariţia semnelor deprecierii de deglutiţie esofagiană până la momentul evaluării medical-veterinare.

Pasteureloza este o afecţiune critică în rândul crescătorilor de ovine. Această boală este de o importanţă crucială, deoarece provoacă mortalitate ridicată la oile de toate vârstele, cu preponderenţă la tineret. Boala are o semnificaţie economică importantă, atât din cauza morbidităţii şi mortalităţii ridicate, cât şi din perspectiva costurilor de tratament. 

Mameloanele supranumerare sau suplimentare la rumegătoare sunt definite ca orice tetine care depăşesc numărul normal. Prezenţa a cinci sau şase tetine nu este normală la o vacă sau o capră, dar nu este neobişnuită. Care dintre acestea sunt în plus? De obicei, este foarte evident; uneori este util să ne uităm la plasarea, dimensiunea şi dezvoltarea sfincterului tuturor tetinelor pentru a le identifica pe cele normale faţă de cele suplimentare. Majoritatea mameloanelor suplimentare la caprine sunt „oarbe” şi nu sunt ataşate la ţesutul mamar.

La purceii sugari, în primele zile de viaţă, neoglucogeneza şi lactoza reprezintă singurele surse de carbohidraţi, ceea ce predispune la hipoglicemie, în corelaţie cu un aport necorespunzător/insuficient de colostru/lapte, fiind responsabile de apariţia acestui status patologic. Diagnosticul precoce şi un tratament susţinut pot permite o recuperare favorabilă şi rapidă a pacienţilor afectaţi.

Rahitismul este o osteopatie chimiodistrofică, hiperplazică a animalelor tinere, determinată de tulburarea metabolismului fosfocalcic, caracterizată prin lipsa de mineralizare şi deformarea oaselor, cu persistenţa cartilajului de conjugare şi îngroşarea epifizelor.

Măgarii au o asociere strânsă cu caii, de multă vreme, dar există o serie de diferenţe între cele două specii. În general, măgarii sunt ţinuţi în primul rând ca animale de companie sau pentru activităţi recreative. Aceştia sunt potriviţi pentru terapie cu copiii şi adulţii cu nevoi speciale. În ţările în curs de dezvoltare, măgarii reprezintă o parte importantă a economiei. Măgarii necesită îngrijire medicală preventivă de înaltă calitate. Au nevoie de vaccinare regulată, consult stomatologic periodic, potcovar şi control parazitologic, la fel de mult precum caii. 

Sindromul de diaree peri- şi neonatală la tineretul animalelor de interes economic implică numeroase consecinţe nefaste asupra organismului, care conduc la debilitarea şi exitusul acestora. Nou-născuţii, prin gradul de vulnerabilitate determinat de un sistem imunitar insuficient dezvoltat, sunt supuşi riscului de contagiozitate din partea unor numeroşi agenţi etiologici.

Mannheimia haemolytica, cunoscută anterior sub numele de Pasteurella haemolytica, este o bacterie aparţinând familiei Pasteurellaceae. Se găseşte în mod obişnuit în căile respiratorii ale bovinelor şi ale altor animale rumegătoare, fiind un agent patogen semnificativ în industria bovinelor. Se ştie că această bacterie provoacă boala respiratorie bovină (BRD), care poate duce la pierderi economice grave în industria zootehnică.

Hipertensiunea arterială sistemică este o boală cardiovasculară din ce în ce mai prezentă la pisicile geriatrice. Consecinţele sale asupra organelor-ţintă sunt, de asemenea, în special asupra ochiului, la nivelul retinei. Indivizii afectaţi pot prezenta leziuni de coroidopatie şi retinopatie hipertensivă.  Studiul de faţă a avut drept obiectiv evaluarea prognosticului vizual al pacienţilor pe baza rezultatelor evaluărilor clinice şi oftalmologice, precum şi a cauzelor hipertensiunii arteriale. Acest studiu retrospectiv a fost efectuat la un număr de 14 pacienţi. Criteriile de selecţie au inclus tensiunea arterială sistolică mai mare de 160 mmHg şi leziunile oculare: tortuozitate vasculară retiniană, efuziune, hemoragie, dezlipire de retină sau hifemă. Dosarele medicale au inclus istoricul medical, rezultatele examinării oftalmice şi ale scanărilor cu ultrasunete oculare. Pisicile din studiu aveau acuitate vizuală scăzută (42,9%), antecedente de boală cronică de rinichi sau chiar hifemă, glaucom şi anizocorie. Anomalii cardiace auscultatorii au fost diagnosticate la jumătate dintre indivizi. Boala renală cronică şi concomitentă cu hipertensiunea arterială sistemică a fost cea mai frecventă (n=12), urmată de hipertiroidism (n=1). Patru dintre pisicile cu monitorizarea tensiunii arteriale(n=4) după administrarea de amlodipină au prezentat o scădere a tensiunii arteriale.