Articole

In reproducerea prepelitelor un loc important il ocupa incubarea oualor de prepelita. In aceasta faza sunt intalnite frecvent greselile de incubatie. Dupa ce se nasc, puii de prepelita au nevoi specifice in ceea ce priveste umiditatea, temperatura, lumina si hrana.Daca dorim sa crestem prepelite in sistem intensiv, avem nevoie de pui care sa inlocuiasca pasarile batrane si pentru acest lucru vom avea nevoie de oua fertile. Pentru a obtine oua fertile, se folosesc baterii speciale, in care raportul de fete/baieti este diferit fata de cele pentru consum.

Ordinul Psittaciformes încadrează taxonomic familiile: Loriinae (papagali Lori sau falşii peruşi), Cacatuidae (pa­pa­ga­lii cu creastă şi peruşii nimfă) şi Psittacidae (papagali şi peruşi ade­vă­raţi). Dorinţa tot mai mare de a ob­ţi­ne exemplare cu penaj şi în special cu o cromatică spec­ta­cu­­loa­să a însemnat în multe situaţii reproducerea prin con­­sang­vi­nizare repetată şi în grade de rudenie extrem de apro­pia­te (chiar repetarea pe mai multe generaţii a îm­pe­re­che­rilor mamă-fiu sau tată-fiică), determinându-se în plan se­cun­dar modificări importante în metabolismul

Într-o ordine descrescătoare, principalele trei afecţiuni care se soldează cu un procent crescut de reformă în rândul va­ci­lor de lapte sunt patologiile podale, mamitele clinice şi pa­to­lo­­gii­le puerperale ale sferei genitale. Acestea din urmă sunt re­pre­zentate în mare parte de retenţii ale învelitorilor fetale, cer­vi­ci­te acute sau cronice, metrite acute toxice, metrite clini­ce şi endometrite clinice şi subclinice. Sindromul montelor re­pe­ta­te este o problemă dificilă pentru practicieni, deoarece en­do­metritele reprezintă una dintre cauzele determinante ale acestui sindrom

Borrelia burgdorferi sensu lato este un complex de spirochete recunoscute ca agenţi etiologici ai bolii Lyme sau boreliozei Lyme, boală infecţioasă comună mai multor specii de animale domestice şi sălbatice, inclusiv omului, care se poate manifesta prin dermatită, artrită, meningoencefalită şi tulburări generale. Cu toate acestea, infecţia nu este neapărat asociată cu expresia clinică, iar în diagnosticul de confirmare suspiciunea clinică trebuie corelată cu rezultatele obţinute în laborator. În acest studiu sunt prezentate informaţii referitoare la istoricul, etiologia

Tratamentul chirurgical al şunturilor portosistemice extra­he­pa­tice se efectuează pentru a restabili fluxul sangvin portal la nivelul ficatului şi pentru a obţine o funcţie hepatică normală. Utilizarea benzii de celofan este o metodă eficientă, care de­ter­mină în timp ocluzia şunturilor portosistemice.Şunturile portosistemice sunt vase anormale ce permit sângelui portal să ajungă în circulaţia sistemică, fără a traversa ficatul în prealabil. Acestea pot fi de natură extrahepatică, când anomaliile vasculare se află în afara ficatului, sau intrahepatice

Laparoscopia este denumită în mod obişnuit chirurgia minim invazivă. Tehnicile operaţionale bazate pe laparoscopie au fost aplicate pe scară largă la om şi, recent, şi în medicina veterinară, cu o aplicaţie mai largă. Laparoscopia este o tehnică chirurgicală minim invazivă pentru vizualizarea diferitelor organe abdominale, cum ar fi glanda suprarenală, splina, rinichii, ovarele, vezica biliară, conductele biliare, ficatul şi intestinele. Cele mai frecvente indicaţii de laparoscopie la animale sunt: biopsia organelor abdominale sau masele abdominale

Bolile manifestate prin tetrapareză acută flască reprezintă un procent redus din grupul pacienţilor neurologici. Cele mai frecvente prezentări clinice sunt reprezentate de po­li­ra­di­cu­lonevrita acută idiopatică canină, miastenia gravis şi botulismul (într-un grad foarte redus). Aspectul clinic ca­rac­te­ris­tic este reprezentat de semnele de tip motoneuron periferic (MNP) permanente sau, în cazul miasteniei gravis (MG) (atunci când sunt prezente), pot fi episodice, pacientul fiind normal între atacuri. În foarte rare cazuri, prezentarea clinică are as­pectul unei urgenţe medicale

Prezenta lucrare se constituie ca un exemplu pentru medicul cli­ni­cian în ceea ce priveşte metodologia în diagnosticul ba­be­siozei, monitorizarea încărcăturii parazitare, corelată cu ad­mi­nis­trarea tratamentului specific şi, nu în ultimul rând, efi­cien­ţa protocolului terapeutic atât în remiterea bolii, cât şi în sterilizarea organismului (remiterea infecţiei). Rezultatele ob­ţi­nu­te ca atare şi în corelaţie cu simptomatologia şi examenele pa­ra­cli­nice de rutină reuşesc să genereze un nivel informaţional ex­trem de ridicat şi, în consecinţă, permit clinicianului

Astfel, prin eforturile corpului profesoral şi prin susţinerea unor mari personalităţi ale vremii, precum Mina Minovici, Ion Cantacuzino şi Victor Babeş, la numai trei ani de la Marea Unire, Şcoala Superioară de Medicină Veterinară se transformă în Facultatea de Medicină Veterinară şi este inclusă în Universitatea din Bucureşti, iar Institutul de Seruri şi Vaccinuri – redenumit Institutul de Seruri şi Vaccinuri „Pasteur” din Bucureşti – se extinde teritorial prin înfiinţarea de laboratoare veterinare zonale în Chişinău, Cluj, Iaşi, Constanţa, Craiova şi Timişoara.

Distensia abdominală este o afecţiune frecvent întâlnită în ca­zu­istica medicală veterinară. Unii pacienţi care prezintă dis­ten­sie abdominală necesită intervenţie de urgenţă, în special atunci când este asociată cu tahicardie, dispnee, hipotensiune arterială, durere abdominală, timp de reumplere capilară pre­lun­git, febră, letargie profundă şi/sau slăbiciune. Un istoric cer­ce­tat amănunţit este vital pentru a evalua necesitatea unei ast­fel de intervenţii emergente şi pentru elaborarea unei liste com­plete de diagnostic diferenţial.