Articole

În ultimii ani, numărul de câini cu conformaţie brahicefalică a crescut considerabil, în special în cazul raselor French Bulldog, Bulldog şi Pug (Mops). Fiind îndrăgite de oameni datorită aspectului, îngrijorarea medicilor veterinari creşte, întrucât aceste rase sunt predispuse la numeroase afecţiuni ale tuturor aparatelor şi sistemelor fiziologice, în special probleme ale aparatului respirator.„Brahicefalic” este termenul care face referinţă la o cavitate craniană de formă scurtă, lată, care conduce la un aspect de faţă turtită. În ceea ce priveşte aparatul respirator

Interesul pentru studiul sindromului ulcerului gastric la cal rezidă atât din impactul lui negativ asupra performanţelor sportive, cât şi din dificultăţile reale în stabilirea diag­nos­ti­cului. În funcţie de localizarea leziunilor, în cadrul sindromului ul­ce­rului gastric sunt cunoscute două entităţi distincte: gas­tro­patia scuamoasă ecvină şi gastropatia glandulară ecvină. Deşi aceste două boli au etiopatogeneze diferite, exprimarea lor clinică este asemănătoare şi constă în reducerea apetitului, slăbire, bruxism, sialoree, diaree şi dureri abdominale ex­pri­mate

Prezenta lucrare se constituie într-o sinteză a datelor existente în literatura de specialitate cu privire la performanţele tes­­te­­lor de diagnostic directe şi/sau indirecte pentru lep­to­spiroză la câi­ne, alături de opinii şi interpretări de or­din personal, ba­za­te atât pe datele extrase, cât şi pe ex­pe­rien­ţa proprie. Astfel, în funcţie de testul de diagnostic ales, sunt descrise metodologia de lucru, aspecte de ordin teh­nic care stau la baza fiecărui test, precum şi limitările aces­tu­ia, astfel încât medicul cli­ni­cian să poată beneficia de un protocol de diagnostic adecvat şi susţinut ştiinţific.

Ordinul Psittaciformes încadrează taxonomic familiile: Loriide (papagali Lori sau falşii peruşi), Cacaduidae (pa­pa­ga­lii cu creastă şi peruşii-nimfă) şi Psittacidae (papagali şi peruşi adevăraţi). Dorinţa tot mai accentuată de a obţine exemplare cu penaj şi în special cu o cromatică spectaculoasă a însem­nat în multe situaţii reproducerea prin consangvinizare re­pe­tată şi în grade de rudenie extrem de apropiate (chiar re­pe­tarea pe mai multe generaţii a împerecherilor mamă-fiu sau tată-fiică), determinându-se în plan secundar modificări im­por­tan­te în metabolismul

Exigenţele proprietarilor de câini în domeniul reproducerii asistate au înregistrat o creştere continuă în ultima perioadă. Astfel, însămânţarea artificială la câine a devenit o solicitare uzuală în clinicile veterinare. Cunoştinţele medicului veterinar referitoare la fiziologia şi patologia reproducerii, asociate cu competenţele necesare pentru efectuarea procedurilor specifice sunt esenţiale pentru a asigura succesul şi pentru a evita problemele legate de utilizarea însămânţării artificiale la câine. Scopul acestui articol este de a revizui cunoştinţele actuale

Investigarea literaturii de specialitate asupra opţiunilor te­ra­peutice chirurgicale de management al rupturilor li­ga­men­tului cruciat cranial la câine (LCrC) rămâne, în condiţiile unei abundenţe informaţionale, o preocupare actuală. Sco­pul prezentului studiu a fost de a analiza dovezile din li­te­ra­tura de specialitate, care pledează cu dovezi concrete în favoarea sau în detrimentul unei anumite metode de tra­ta­ment al rupturilor LCrC la câine. În faţa avalanşei informaţionale disponibile la ora actuală, selectarea metodei de tratament al rupturilor de ligament cruciat la câine

Boala mixomatoasă valvulară (boală degenerativă valvulară, endocardioză, boală cronică valvulară) este una dintre cele mai întâlnite boli cardiovasculare la câini (75-80% din­tre afecţiunile cardiace) fiind caracterizată prin insuficienţă val­vu­la­ră mitrală. În ceea ce priveşte patologia, apare o de­ge­ne­res­cenţă mixomatoasă a cuspidelor valvulare mitrale, fără a avea un aspect congenital, care are drept consecinţe pro­lap­sul unei cuspide sau al ambelor în atriul stâng în timpul sis­to­lei şi insuficienţă cardiacă congestivă severă

În general, afecţiunile colecistului au o expresie clinică sugestivă pentru obţinerea unui diagnostic prezumtiv, mai puţin cuantificabilă clinic şi funcţional în comparaţie cu bolile organelor parenchimatoase, motiv pentru care am considerat oportune aprofundarea şi găsirea de modalităţi integrativ-corelative ale diagnosticului ecografic în diagnosticul complex multidisciplinar al colecistopatiilor la câine. În acest context, evaluarea ecografică permite obţinerea de date privind identificarea şi evaluarea colecistului, structura lui parietală, topografia

Meningiomul este frecvent întâlnit la câine şi la pisică. Lo­ca­li­zarea spinală este mai redusă şi în aproximativ 17% dintre ca­zuri există mai multe formaţiuni patologice. Tratamentul chi­rurgical constă în laminectomie şi excizia tumorii.Meningiomul este tumora primară intracraniană cu cea mai mare incidenţă la câine şi pisică. Frecvenţa meningioamelor spinale este mai redusă. În general, tumora este diagnosticată la pacienţi cu vârsta cuprinsă între 9 şi 12 ani(1,3).

Studiile arată ca nu există o predispoziţie de rasă pentru apariţia acestui tip de tumoare(1). În general este diagnosticată mai des la masculi, comparativ cu femelele.

Examinarea cu ultrasunete a bolilor chistice ale organelor parenchimatoase are aplicabilitate universală, în scopul corelării şi confirmării prezenţei şi al abordării acestui tip de leziuni focale, în special în cazul bolilor polichistice (PKD). În funcţie de mărimea, tipul, numărul, localizarea şi structura caracteristică, examinarea cu ultrasunete a rinichiului este foarte relevantă pentru diagnosticarea acestor le­ziuni chistice la pisici, de asemenea legate de volumul, eco­struc­tu­ra şi modificările ecogene în timpul evoluţiei lor cronice. În acest cadru al expresiei clinice şi paraclinice