Articole

Prezentul material este structurat ca un ghid util pentru practicianul veterinar, în ceea ce privește identificarea și aplicarea unei stategii farmacoterapeutice potrivite în cazul șocului la animale. Sunt prezentate în mod sintetic: definiția și clasificarea tipurilor de șoc (hematogen, vasogen, car­dio­gen, neurogen, mixt), descrierea și modul de iden­ti­fi­care a acestora, principalele surse ale patogenezei șo­­cului, analiza principalilor parametri clinici în starea de șoc (culoarea mucoaselor, timpul de reumplere ca­pi­­la­­ră, frecvența cardiacă

Poliradiculoneurita acută idiopatică (PAI) descrie o polineuropatie post-infecțioasă, acută, mediată imun, caracterizată prin slăbiciune musculară simetrică, diminuarea reflexelor tendinoase profunde și simp­to­me senzoriale nespecifice. Pe baza constatărilor elec­tro­fiziologice și patologice, se pot diferenția formele de­mie­linizantă și axonală. Mimetismul molecular cu epi­topi comuni între agenții infecțioși și nervii periferici este luat în discuție ca un principiu fiziopatologic important. Simptomele progresează în medie timp de 14 zile

Hipertensiunea pulmonară (HTP) este un sindrom clinic cu etiologie plurifactorială, caracterizat prin creșterea persistentă a presiunii arteriale pulmonare sistolice peste 30 mmHg și a celei diastolice peste 20 mmHg, cu tendință de evoluție spre insuficiență cardiacă dreaptă. Creșterea cronică a presiunii arteriale pulmonare poate produce simptome clinice, determinând prognosticul animalului, dar și modificările fiziopatologice similare celor întâlnite în hipertensiunea arterială sistemică. Presiunea arterială pulmonară depinde de mai mulți factori

Rezonanţa magnetică nucleară reprezintă o tehnică de ima­­gis­t­ică avansată, neinvazivă, care foloseşte un câmp mag­ne­tic înalt, undele radio şi un computer ce permite des­ci­­fra­rea şi vizualizarea imaginilor achiziţionate în cele trei pla­­nuri anatomice perpendiculare. Are aplicabilitate largă la nivelul coloanei vertebrale, oferind informaţii excelente asu­pra structurilor anatomice normale, cât şi patologice. În ca­zul patologiilor tumorale ale coloanei vertebrale, pe lângă po­­si­­bi­li­ta­tea foarte bună de caracterizare a acestora, rezonanţa mag­ne­tică

Ecografia cardiacă este o tehnică imagistică neinvazivă care permite vizualizarea structurilor cardiace folosind tehnica ultrasunetelor. În ultimii ani, datorită progresului tehnicii și în medicina veterinară, investigația cardiacă a evoluat, iar în cadrul acestei investigații, ecografia are un rol binemeritat. În evaluarea ecografică a cordului, modul B și modul M reprezintă baza acestui examen, iar tehnicile avansate de ecografie cardiacă (ecografia Doppler - color, pulsat, continuu, tissue Doppler) sunt executate numai după ce au fost abordate pozițiile standard din modul B și modul M

Evaluarea pacienţilor politraumatizați sau cu traumatisme toraco-abdominale este deseori o provocare diagnostică pentru medicul de urgență şi chirurg, prezentând un grad de dificultate crescut, din cauza lipsei de sensibilitate a semnelor clinice în detectarea leziunilor interne severe(1).În contextul implementării unei proceduri standardizate de examinare cu ultrasunete în situații de urgență şi pentru stabilirea unui diagnostic corect, precis și rapid, s-a elaborat o tehnică în vederea evaluării animalului la scurt timp

Ecografia abdominală este una dintre cele mai accesibile metode imagistice folosite în practica de zi cu zi, repre­zen­tând demersul logic care trebuie să urmeze anamnezei și examenului clinic în cazul pacienților cu acuze abdominale. Un examen ecografic realizat în mod corespunzător pre­su­pune, preliminar, asigurarea condițiilor optime de examinare: sală cu luminozitate controlată (semiobscură), timp suficient de examinare, deținerea și integrarea informațiilor clinice cât mai complete despre pacient. Examinarea trebuie să urmeze un anumit protocol,

În literatura de specialitate, spondiloza deformantă este descrisă ca fiind o afecţiune degenerativă a coloanei vertebrale, caracterizată de formarea de osteofite la nivelul regiunii periferice a feţelor terminale articulare (cranială şi caudală) ale corpurilor vertebrale. Această depunere de os nou poate fi evidenţiată obişnuit prin examenul radiografic al coloanei vertebrale, din incidenţă laterală, completată cu evaluare din incidenţă ventro-dorsală sau dorso-ventrală. Osteofitele pot varia ca dimensiune de la mici pinteni până la adevărate punţi osoase ce acoperă spaţiul intervertebral,

Studiul de faţă este un rezumat al unor metode şi mijloace paraclinice de laborator implicate în investigarea unor cazuri ce pot fi încadrate în domeniul tulburărilor şi al patologiei reproducţiei, pe tema infertilităţii la căţea. Vor fi enumerate şi dezbătute cauze posibile şi evaluări de ordin serologic, citologic, bacteriologic, imunologic, cu intenţia evidenţierii şi aducerii în atenţie a cascadei de evenimente implicate în monitorizarea estrală, bunul management şi condiţiile optime de montă la căţea, precum şi identificarea sincopelor în evaluarea acestora.

În majoritatea cazurilor, intoxicaţiile sunt urgenţe medicale, iar pe lângă terapia antidotică, dacă aceasta există, pacienţii intoxicaţi au nevoie întotdeauna de un tratament complet şi complex, instituit cât mai rapid posibil după producerea intoxicaţiei. Relativ puţine toxice beneficiază de antidoturi specifice eficace. Antidoturile reacţionează cu toxicele sau cu receptorii specifici acestora ori interferează cu căile lor metabolice, oferă un substrat competitiv pentru enzimele lor metabolizante sau adsorb pe suprafața lor, prin formarea legăturilor van der Waals, toxice