Articole

Rahitismul este o osteopatie chimiodistrofică, hiperplazică a animalelor tinere, determinată de tulburarea metabolismului fosfocalcic, caracterizată prin lipsa de mineralizare şi deformarea oaselor, cu persistenţa cartilajului de conjugare şi îngroşarea epifizelor.

Măgarii au o asociere strânsă cu caii, de multă vreme, dar există o serie de diferenţe între cele două specii. În general, măgarii sunt ţinuţi în primul rând ca animale de companie sau pentru activităţi recreative. Aceştia sunt potriviţi pentru terapie cu copiii şi adulţii cu nevoi speciale. În ţările în curs de dezvoltare, măgarii reprezintă o parte importantă a economiei. Măgarii necesită îngrijire medicală preventivă de înaltă calitate. Au nevoie de vaccinare regulată, consult stomatologic periodic, potcovar şi control parazitologic, la fel de mult precum caii. 

Sindromul de diaree peri- şi neonatală la tineretul animalelor de interes economic implică numeroase consecinţe nefaste asupra organismului, care conduc la debilitarea şi exitusul acestora. Nou-născuţii, prin gradul de vulnerabilitate determinat de un sistem imunitar insuficient dezvoltat, sunt supuşi riscului de contagiozitate din partea unor numeroşi agenţi etiologici.

Mannheimia haemolytica, cunoscută anterior sub numele de Pasteurella haemolytica, este o bacterie aparţinând familiei Pasteurellaceae. Se găseşte în mod obişnuit în căile respiratorii ale bovinelor şi ale altor animale rumegătoare, fiind un agent patogen semnificativ în industria bovinelor. Se ştie că această bacterie provoacă boala respiratorie bovină (BRD), care poate duce la pierderi economice grave în industria zootehnică.

Hipertensiunea arterială sistemică este o boală cardiovasculară din ce în ce mai prezentă la pisicile geriatrice. Consecinţele sale asupra organelor-ţintă sunt, de asemenea, în special asupra ochiului, la nivelul retinei. Indivizii afectaţi pot prezenta leziuni de coroidopatie şi retinopatie hipertensivă.  Studiul de faţă a avut drept obiectiv evaluarea prognosticului vizual al pacienţilor pe baza rezultatelor evaluărilor clinice şi oftalmologice, precum şi a cauzelor hipertensiunii arteriale. Acest studiu retrospectiv a fost efectuat la un număr de 14 pacienţi. Criteriile de selecţie au inclus tensiunea arterială sistolică mai mare de 160 mmHg şi leziunile oculare: tortuozitate vasculară retiniană, efuziune, hemoragie, dezlipire de retină sau hifemă. Dosarele medicale au inclus istoricul medical, rezultatele examinării oftalmice şi ale scanărilor cu ultrasunete oculare. Pisicile din studiu aveau acuitate vizuală scăzută (42,9%), antecedente de boală cronică de rinichi sau chiar hifemă, glaucom şi anizocorie. Anomalii cardiace auscultatorii au fost diagnosticate la jumătate dintre indivizi. Boala renală cronică şi concomitentă cu hipertensiunea arterială sistemică a fost cea mai frecventă (n=12), urmată de hipertiroidism (n=1). Patru dintre pisicile cu monitorizarea tensiunii arteriale(n=4) după administrarea de amlodipină au prezentat o scădere a tensiunii arteriale. 

Boala Carré (canine distemper disease), afecţiune virală ce afectează canidele, domestice şi sălbatice, indiferent de vârstă, rasă sau sex, este una din cele mai frecvente maladii infecţioase la această specie, evoluând grav, cu final letal. Schemele de vaccinare practicate la canidele de companie includ şi vaccinarea pentru această infecţie, produsă de virusul bolii Carré (CDV). Acest studiu îşi propune să monitorizeze titrul anticorpilor anti-CDV postvaccinali, în vederea evaluării eficienţei răspunsului imun după vaccinare.

Biosecuritatea este asigurată într-o fermă de îngrăşare de porci prin implementarea unui set de măsuri organizatorice şi tehnice în vederea prevenirii introducerii, persistenţei şi răspândirii agenţilor patogeni, precum şi în scopul protejării sănătăţii animale şi publice. Această lucrare descrie principalele obiective ale biosecurităţii într-o fermă de îngrăşare a porcilor, pentru prevenirea riscului de introducere şi răspândire a pestei porcine africane.

Subluxaţia cristalinului este produsă preponderent prin întreruperea, deteriorarea sau degenerarea sistemului de suspensie al zonulelor. În cazul felinelor, etiologia primară responsabilă pentru apariţia acestei patologii este reprezentată de uveita anterioară precursoare momentului diagnosticării, fiind adesea complicată de glaucom secundar.

Sindromul de disfuncţie cognitivă canină (SDCC) reprezintă o boală cronică degenerativă a parenchimului cerebral la câinii geriatrici, asemănătoare bolii Alzheimer de la om. Prevalenţa bolii creşte direct proporţional cu vârsta. Uzual, boala este diagnosticată târziu, atunci când deja calitatea vieţii pacientului este sever afectată, reducând impactul terapiei. În acest studiu, am urmărit să identificăm prevalenţa semnelor clinice specifice într-un grup de 40 de câini diagnosticaţi cu SDCC. Rezultatele noastre arată că semnele clinice cel mai frecvent întâlnite (indiferent de gradul de severitate al bolii) sunt reprezentate de anxietate, limitarea comportamentului social şi afectarea ciclului somn/veghe, celelalte semne fiind îndeosebi întâlnite la pacienţii la care SDCC este în stadii avansate. Rezultatele noastre pot avea impact în modificarea protocolului de examinare clinică a pacienţilor geriatrici şi pot creşte rata de diagnostic a pacienţilor în stadii incipiente ale SDCC. 

Sindromul de disfuncţie cognitivă canină reprezintă o afecţiune degenerativă a creierului, care se asociază cu vârsta geriatrică şi generează o simptomatologie similară bolii Alzheimer de la om. În ultimi anii, numeroase articole s-au concentrat pe analiza acestei patologii multifactoriale, studiile derulate pe populaţiile canine conducând la rezultate care indică multiple similarităţi între mecanismele fiziopatogenice implicate în declanşarea bolii la câine şi la om.
Diagnosticul sindromului de disfuncţie cognitivă este unul complex, care implică recunoaşterea deficitelor desemnate de acronimul DISHAA (dezorientare; scăderea interacţiunii cu proprietarul şi mediul înconjurător; perturbarea ciclului somn-veghe; urinare şi defecare în interiorul casei – housesoiling; scăderea activităţii; apariţia anxietăţii) şi excluderea altor patologii care se pot exprima printr-o simptomatologie similară.