Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
Telefon
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Xenia,
Dacă papagalul este obosit și stă timp îndelungat ghemuit și cu penele zburlite, acest comportament poate indica o problemă de sănătate, chiar dacă nu au avut loc schimbări majore în dietă sau mediu.
Iată câteva posibile cauze și ce ar trebui să faci:
Posibile cauze:
Infecții respiratorii: Papagalii pot dezvolta infecții ale căilor respiratorii, care pot face ca aceștia să fie mai somnoroși, să stea ghemuiți și să nu fie la fel de activi. Dacă observi și alte simptome, cum ar fi strănuturi, secreții nazale sau dificultăți de respirație, ar trebui să mergi urgent la veterinar.
Probleme digestive: Chiar dacă papagalul mănâncă, un sistem digestiv deranjat (de exemplu, o indigestie sau o infecție intestinală) poate provoca letargie și scăderea energiei.
Bolile aviare comune: De exemplu, bolile virale sau bacteriene pot determina schimbări în comportament. Dacă papagalul are o stare generală proastă și nu se îmbunătățește, trebuie consultat de un medic veterinar.
Stres sau disconfort: Chiar și în absența unui stres evident, anumite schimbări subtile în mediu sau în rutina zilnică pot afecta starea generală a papagalului. De exemplu, temperaturile scăzute sau zgomotele puternice din casă pot provoca disconfort.
Oboseala sau perioada de odihnă: Uneori, papagalii pot deveni mai somnoroși în anumite perioade din an sau din cauza unei eforturi fizice mai mari (de exemplu, o activitate intensă anterioară). Totuși, dacă această stare persistă mai mult de câteva zile, este recomandat să ceri sfatul unui specialist.
Ce poți face:
Observă-l cu atenție: Monitorizează dacă papagalul are o respirație normală, dacă mănâncă și bea apă, dacă are pene deteriorate sau alte semne de boală (cum ar fi diareea sau vomitarea).
Verifică temperatura din colivia lui: Asigură-te că nu este prea rece și că are un loc confortabil unde se poate odihni.
Consultă un medic veterinar aviar: Dacă această stare persistă mai mult de câteva zile, ar trebui să-l duci la un veterinar specializat în păsări pentru a-i face un control complet. Veterinarul va putea face investigații pentru a exclude infecțiile sau alte boli aviare.
Chiar dacă papagalul pare că are apetit și nu există modificări evidente în dietă, schimbările comportamentale bruste nu trebuie ignorate, deoarece ele pot fi semne ale unei afecțiuni care necesită tratament.
Mult spor si sanatate!
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Daniela,
După cum descrieți, pierderea de blană și apariția unor zone de piele expusă, inclusiv câteva zone care ajung până la sânge, pot fi semne ale unei afecțiuni dermatologice serioase. Există mai multe posibile cauze pentru acest tip de simptomatologie:
Dermatită alergică: Motanul poate suferi de o reacție alergică ce provoacă mâncărime severă, iar acesta poate începe să își smulgă părul sau să își frece pielea, rezultând în leziuni deschise.
Paraziți externi: Infestațiile cu purici, căpușe sau păduchi sunt frecvente și pot cauza scărpinat intens, ceea ce duce la pierderea părului și la leziuni ale pielii.
Dermatită de contact: Dacă motanul a intrat în contact cu substanțe iritante (produse de curățat, șampoane pentru pisici sau altele), pielea poate deveni inflamată, iar acest lucru poate duce la pierderea blănii și sângerare.
Infectii bacteriene sau fungice: O infecție bacteriană sau fungică (precum dermatofitoza) poate provoca leziuni ale pielii și pierderea părului. Dacă infecția nu este tratată, poate duce la răni sângerânde.
Alopecie psihogenică: În unele cazuri, pisicile pot suferi de stres sever sau anxietate, ceea ce le determină să își smulgă părul sau să se lizeze excesiv, iar acest comportament poate cauza leziuni cutanate.
Probleme hormonale sau afecțiuni sistemice: Afecțiuni precum hipotiroidismul sau alte probleme hormonale pot afecta pielea și blana pisicii.
Este important să duce-ti motanul la medicul veterinar cât mai curând posibil, deoarece simptomele descrise sugerează o afecțiune care poate deveni gravă. Veterinarul va efectua o evaluare completă, care poate include:
Examinarea pielii și a blănii pentru a observa posibile semne de infecție, paraziți sau iritații.
Teste pentru paraziți externi (ex. examinarea prin periaj sau un test pentru purici).
Teste dermatologice (cum ar fi un cult pentru funguri sau o biopsie a pielii) pentru a detecta infecții bacteriene sau fungice.
Analize de sânge pentru a verifica dacă există afecțiuni sistemice sau hormonale.
Tratament local (creme sau unguente antibacteriene sau antifungice) pentru a ajuta la vindecarea pielii deteriorate.
Tratament posibil:
În funcție de cauza identificată, tratamentele pot include:
Medicamente antiinflamatoare pentru a reduce inflamația și mâncărimea.
Antibiotice sau antifungice pentru a trata infecțiile bacteriene sau fungice.
Tratamente pentru paraziți (de exemplu, medicamente pentru eliminarea puricilor sau a căpușelor).
Șampoane terapeutice pentru a calma iritațiile pielii și a ajuta la regenerarea blănii.
Suplimente pentru sănătatea pielii și a blănii, cum ar fi acizi grași Omega-3.
Tratament pentru stres dacă este detectată o componentă comportamentală (cum ar fi medicamente pentru reducerea anxietății).
Mult spor si sanatate!
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Elena,
Dacă pisica dumneavoastră răsuflă greu, salivează excesiv și stă cu gura deschisă, aceste simptome pot indica mai multe probleme de sănătate, unele dintre ele fiind grave. Iată câteva posibile cauze pentru aceste simptome:
1. Probleme respiratorii:
Infecții respiratorii: Pisicile pot dezvolta infecții ale căilor respiratorii superioare (de exemplu, rinotraheită virală felină sau infecții bacteriene), care pot provoca dificultăți de respirație, salivare excesivă și respirație cu gura deschisă.
Astmul felin: Astmul este o afecțiune cronică care poate duce la dificultăți de respirație și tuse. Pisica poate răsufla greu și poate respira cu gura deschisă atunci când are o criză astmatică.
Boli pulmonare sau infecții: Infecțiile plămânilor (cum ar fi pneumonia) sau alte probleme pulmonare pot afecta respirația pisicii și pot duce la salivare.
2. Probleme dentare sau orale:
Infecții orale: Abcesul dentar sau alte infecții ale cavității bucale pot cauza salivare excesivă și dificultăți de respirație din cauza durerii sau inflamației. Pisica poate deschide gura din cauza disconfortului.
Boli parodontale: Infecțiile gingiilor pot afecta respirația și pot produce un miros urât, care poate duce la respirație cu gura deschisă.
3. Intoxicații:
Pisicile care au consumat substanțe toxice (plante toxice, substanțe chimice, alimente periculoase) pot salivă excesiv și pot manifesta dificultăți de respirație. În cazuri grave, intoxicațiile pot duce la respirație rapidă și cu gura deschisă.
4. Afecțiuni cardiace:
Boală cardiacă: Unele afecțiuni cardiace pot provoca acumularea de lichid în plămâni (edem pulmonar), ceea ce poate duce la respirație dificilă, salivare excesivă și respirație cu gura deschisă.
5. Stres sau anxietate:
Pisicile pot reacționa la stres sau anxietate prin salivare excesivă și respirând cu gura deschisă. Aceasta poate fi o reacție la schimbările de mediu, zgomote puternice sau alte evenimente stresante.
6. Insuficiență renală sau alte afecțiuni interne:
Unele probleme interne, cum ar fi insuficiența renală, pot provoca salivare excesivă, dificultăți de respirație și o stare generală de apatie. În cazuri severe, pisica poate răsufla greu și poate rămâne cu gura deschisă.
Ce trebuie să faceți:
Consultați imediat un medic veterinar pentru a diagnostica corect cauza simptomelor. Veterinarul va efectua un examen fizic complet și poate recomanda analize de sânge, radiografii sau ecografii pentru a evalua starea respiratorie, cardiacă sau alte probleme posibile.
Mențineți pisica într-un mediu liniștit și confortabil. Dacă pisica are dificultăți de respirație, nu o forțați să se miște. Puneți-o într-un loc calm, unde să nu fie deranjată.
Evitați administrarea de medicamente fără recomandarea unui veterinar, deoarece anumite tratamente pot agrava situația în cazul unor probleme respiratorii sau intoxicațiilor.
Aceste simptome pot semnala o problemă de sănătate gravă, așa că este esențial să solicitați ajutor medical profesional cât mai curând posibil pentru a preveni complicațiile.
Mult spor si sanatate!
Raspunsul specialistului:
Situația pe care o descrii poate fi alarmantă, deoarece simptomele pe care le ai menționat — salivarea excesivă, mirosul urât și problemele la nivelul gurii — sugerează posibilitatea unui intoxicatii, infecții orale, sau paraziți. Este foarte important să acționezi rapid pentru a preveni agravarea stării pisicilor și pentru a le asigura tratament adecvat. Iată câteva posibilități de diagnostic și ce trebuie să faci:
Posibile cauze:
Intoxicație: Pisica ar fi putut consuma o substanță toxică în timpul excursiilor afară, cum ar fi plante toxice, substanțe chimice sau alimente periculoase. Acest lucru poate duce la salivare excesivă, apatie și chiar miros urât din gură.
Infecție orală: Infecțiile orale sau gingivite pot cauza inflamație, durere și miros urât. Uneori, bacteriile sau virușii pot cauza ulcere în cavitatea bucală sau gingii infectate.
Paraziți: Dacă pisica a fost afară, există posibilitatea să fi contactat paraziți (cum ar fi viermi intestinali sau alte infecții), care pot afecta atât pisica mamă, cât și puii. Paraziții pot, de asemenea, să aibă un efect negativ asupra sănătății orale.
Probleme dentare: Uneori, problemele dentare, cum ar fi acumularea de tartru sau infecții, pot cauza miros neplăcut și salivare excesivă.
Viruși sau bacterii: În cazul în care există o infecție virală (precum virusul panleucopeniei felines sau herpesvirusul felin) sau bacteriană, acest lucru poate afecta atât mama, cât și puii.
Recomandari:
Consultă un medic veterinar cât mai curând posibil! Este esențial să contactezi un veterinar imediat pentru a evalua starea pisicii mame și a puiilor. Vomitațiile, salivarea și mirosul urât din gură pot fi semne ale unei intoxicații sau ale unei infecții grave care necesită tratament de urgență.
Izolează pisicile: În cazul în care este o infecție, izolează pisica bolnavă și puii pentru a preveni răspândirea bolii la altele.
Încearcă să identifici posibilele toxine: Dacă pisica a fost afară, gândește-te dacă a intrat în contact cu plante sau substanțe chimice periculoase. Este util să știi ce a mâncat sau ce a avut acces în timpul plimbărilor afară pentru a ajuta medicul veterinar să stabilească un diagnostic corect.
Menține-i hidratați și hrăniți corect: Dacă puii pot mânca și se mișcă, asigură-te că primesc lapte matern de la mama lor. Dacă mama nu poate alăpta, consultă un veterinar pentru a primi recomandări legate de hrănirea puilor.
Următoarele măsuri:
Veterinarul va efectua un examen clinic complet, inclusiv o inspecție a cavității bucale a pisicii și puilor, pentru a identifica orice semne de infecție, leziuni sau paraziți.
Este posibil ca pisica să fie tratată pentru o infecție bacteriană sau virală, în funcție de diagnostic. Puii ar putea necesita, de asemenea, tratamente speciale pentru a preveni complicațiile.
Dacă se suspectează intoxicația, este posibil să fie necesar să administrezi un tratament pentru detoxifiere, iar veterinarul ar putea recomanda analize suplimentare pentru a detecta substanțele toxice.
Important: Nu încerca să administrezi medicamente sau tratamente fără a consulta un veterinar, deoarece acest lucru ar putea agrava situația. De asemenea, nu întârzii vizita la medicul veterinar, deoarece problemele cu pisicile și puii lor pot evolua rapid.
Ai grijă de ei și nu ezita să cauți ajutor profesional!
Mult spor si sanatate!
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Natalia,
Pentru a va oferi un program alimentar pentru catelul dvs. am nevoie de mai multe detalii: varsta, greutate, rasa, castrare/sterilizare daca este cazul, de cand ati observat adaugarea exxcesiva in greutate, regimul zilnic, activitati fizice, ce mananca in general, cantitatea de apa zilnica, etc.
Obezitatea la câini este o problemă de sănătate frecventă și trebuie abordată cu seriozitate pentru a preveni complicațiile asociate, cum ar fi diabetul, bolile cardiovasculare și problemele articulare. O dietă funcțională pentru câinele obez trebuie să fie bine echilibrată, cu o cantitate controlată de calorii și nutrienți care să sprijine pierderea în greutate într-un mod sănătos și sustenabil.
Recomandări pentru o dietă funcțională:
Controlul porțiilor:
Măsoară cantitatea de hrană pentru a evita supraalimentarea.
Hrănește câinele în porții mai mici, dar frecvente, pentru a sprijini metabolismul și a preveni senzația de foame excesivă.
Reducerea caloriilor:
Alege un aliment cu un conținut mai mic de calorii, dar care să rămână echilibrat din punct de vedere al nutrienților.
De obicei, câinii obezi au nevoie de aproximativ 20-30% mai puține calorii decât câinii care au o greutate normală.
Proteine slabe:
Proteinele sunt esențiale pentru menținerea masei musculare în timpul procesului de slăbire. Alegeți carne slabă (de exemplu, pui, curcan) sau proteine vegetale de înaltă calitate.
Aproximativ 20-30% din dieta câinelui ar trebui să fie proteine.
Grăsimi sănătoase, dar controlate:
Grăsimile sunt necesare pentru absorbția vitaminelor și pentru energie, dar cantitatea trebuie să fie controlată.
Folosiți surse de grăsimi sănătoase, cum ar fi uleiul de pește sau de linte, în cantități mici.
Fibre pentru sațietate:
Adăugarea fibrelor în dietă ajută la menținerea sațietății, reducând dorința de a mânca excesiv.
Surse bune de fibre includ legume, cum ar fi dovleceii, morcovii și fasolea verde.
Hidratare adecvată:
Asigură-te că câinele are întotdeauna acces la apă proaspătă. Hidratarea este esențială pentru digestie și metabolism.
Suplimente de vitamine și minerale:
O dietă echilibrată ar trebui să includă vitamine și minerale esențiale. Suplimentele pot fi necesare dacă dieta câinelui nu le furnizează în cantitățile necesare.
Exerciții fizice regulate:
Activitatea fizică este esențială pentru menținerea unei greutăți sănătoase. Consultă un medic veterinar pentru a stabili tipul și intensitatea exercițiilor potrivite.
Consultul veterinar:
Este important să colaborezi cu un medic veterinar pentru a monitoriza progresul câinelui și pentru a ajusta dieta în funcție de nevoile sale specifice.
Este important să ai răbdare, deoarece procesul de pierdere în greutate trebuie să fie gradual și sigur pentru câine.
Mult spor si sanatate!
Inscriete la noutatile noastre