Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
Telefon
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Ecaterina,
Îmi pare rău să aud că femela papagalului tău suferă de aceste probleme. Simptomele pe care le-ai descris, cum ar fi scaunul moale, iritațiile perianale, penele lipsă și comportamentul apatic, sugerează că problema ar putea fi legată de o afecțiune gastrointestinală sau poate fi rezultatul unui dezechilibru sistemic. Chiar dacă papagalul continuă să mănânce, semnele de apatie, scaunul anormal și penele căzute sunt preocupante și necesită o evaluare atentă.
Posibile cauze ale simptomelor
Infecții bacteriene sau virale:
Infecții bacteriene: Bacteriile, precum Escherichia coli sau Clostridium, pot cauza diaree sau scaun moale și pot afecta tractul digestiv al păsărilor. Aceste infecții pot duce la scaunul lipicios sau vascos pe care îl descrii și pot provoca iritații ale regiunii anale.
Infecții virale: Virușii, cum ar fi cei care provoacă sindromul psittacoză (deși rar), pot cauza simptome digestive, inclusiv diaree, și pot afecta sistemul imunitar al păsărilor, ceea ce poate duce la apatie și oboseală.
Probleme de digestie sau paraziți intestinali:
Paraziți intestinali: Paraziții precum coccidia, viermii sau protozoarele pot cauza diaree sau scaun moale și pot afecta sistemul digestiv al păsării. De obicei, acești paraziți pot fi detectați printr-o analiză de fecale.
Disbioză intestinală: Un dezechilibru al florei bacteriene intestinale (disbioză) poate duce la scaun moale și poate provoca probleme digestive, chiar și în absența unor paraziți evidenți.
Toxine sau substanțe periculoase:
Toxine alimentare sau chimicale: Este important să te asiguri că papagalul nu a consumat accidental ceva care să provoace o intoxicație ușoară, cum ar fi alimente periculoase pentru păsări (ex. avocado, ceapă, usturoi) sau substanțe chimice din mediul înconjurător.
Plante toxice: Chiar și plantele care sunt inofensive pentru oameni pot fi toxice pentru păsări, iar ingerarea acestora poate duce la diaree sau la alte simptome digestive.
Deficiențe nutriționale:
Deși ai menționat că papagalul are un bloc mineral în cușcă, deficiențele de anumite vitamine sau minerale (în special vitaminele din complexul B, vitamina A sau calciu) pot influența digestia și pot provoca diaree. Unele deficiențe pot, de asemenea, să afecteze penajul și comportamentul.
Stresul sau schimbările de mediu:
Orice schimbare în mediul în care trăiește pasărea (cum ar fi mutarea în altă colivie, zgomote puternice, prezența unui alt animal sau alte modificări) poate duce la stres, care la rândul său poate influența sistemul digestiv al păsării, provocând diaree și pierdere de pene.
Probleme cu ficatul sau rinichii:
O afecțiune hepatică sau renală poate duce la scaun anormal și poate afecta starea generală a păsării, ducând la slăbiciune, apatie și pene căzute. Aceste probleme sunt adesea subtile la început și pot necesita teste de sânge pentru diagnostic.
Ce poți face:
Consultă un medic veterinar avizat pentru păsări: Aceasta este cea mai importantă recomandare. Având în vedere că simptomele persistă și că femela prezintă o combinație de probleme digestive, de apatie și de cădere a penelor, este necesar un diagnostic profesionist. Veterinarul poate efectua teste de fecale pentru paraziți sau bacterii și poate recomanda analize de sânge pentru a verifica starea generală a organismului.
VetExotica, clinica veterinara din CHISINAU
Izolează femela: Dacă o ai într-o colivie comună cu masculul, este recomandat să o izolezi temporar într-o colivie separată, pentru a preveni orice posibilă transmitere a unei infecții și pentru a-i permite un mediu mai liniștit și mai controlat.
Curățarea zonei anale: Continuă să îngrijești zona perianală a păsării, curățând-o delicat cu un disc de vată și apă caldă pentru a preveni iritațiile și infecțiile. Poți, de asemenea, să folosești o cremă sau un unguent recomandat de veterinar pentru a calma pielea iritată.
Revizuirea dietei:
Asigură-te că dieta este variată și completă, incluzând semințe, fructe și legume proaspete. De asemenea, oferă un supliment de calciu și vitamine dacă veterinarul recomandă acest lucru. Evită să îi dai alimente care sunt periculoase pentru păsări.
Monitorizează apa pe care o bea, asigurându-te că nu este contaminată sau stagnată.
Monitorizarea simptomelor: Continuă să monitorizezi comportamentul și simptomele femelei. Dacă starea ei se înrăutățește sau apar alte semne de boală, cum ar fi dificultăți respiratorii, letargie severă, pierdere de apetit sau diaree continuă, aceasta ar trebui să fie semne clare că o vizită la veterinar este urgentă.
Simptomele pe care le descrii sunt îngrijorătoare și sugerează o problemă medicală ce necesită atenție veterinară. Deși nu putem pune un diagnostic precis fără evaluarea unui specialist, tratamentele eficiente depind de identificarea corectă a cauzei. Te sfătuiesc să o duci pe femela ta la un medic veterinar avizat pentru păsări cât mai curând posibil, pentru a preveni agravarea stării sale și pentru a-i oferi cele mai bune șanse de recuperare. Multă sănătate!
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Alina,
Îmi pare rău să aud că motănișii și mama pisică au astfel de probleme. Din descrierea dvs., ar putea fi mai multe cauze care să explice aceste simptome, iar unele dintre ele pot fi grave și necesită atenție veterinară imediată. Iată câteva posibile cauze pentru ceea ce se întâmplă:
Posibile cauze pentru salivația excesivă și mirosul urât din gură:
Infecție orală (Stomatită sau gingivită):
Pisica mamă și motănișii pot avea infecții ale cavității bucale care provoacă salivare excesivă și miros neplăcut. Aceste infecții pot fi cauzate de bacterii, leziuni ale gingiilor, sau chiar inflamație severă a gingiilor (gingivită).
Stomatita sau gingivita poate apărea și ca urmare a unei infecții secundare, în special dacă pisica a fost pe afară și a intrat în contact cu surse de infecție.
Infecție cu Calicivirus sau Herpesvirus:
Infecțiile virale pot cauza salivare excesivă, probleme respiratorii și miros urât din gură. Calicivirusul și Herpesvirusul sunt comune la pisici și pot afecta cavitatea bucală, provocând ulcerații sau inflamarea țesuturilor bucale, care la rândul lor pot duce la miros neplăcut și salivare abundentă.
Aceasta ar putea explica și apatia inițială a motănișilor și mirosul puternic.
Intoxicație sau ingestia unui obiect periculos:
Este posibil ca pisica să fi mâncat ceva toxic în timp ce a fost afară, cum ar fi o plantă toxică sau o substanță chimică, și să fi transmis această substanță și motănișilor prin lapte sau contact direct. Salivația excesivă și mirosul neplăcut pot fi semne de intoxicație.
De asemenea, pisica ar fi putut să ingereze un obiect străin care să fi rămas blocat în gură sau esofag, provocând iritație și secreție salivară abundentă.
Infecție bacteriană sau fungică:
Dacă pisica a fost pe afară și a intrat în contact cu diferite surse de infecție, ar putea suferi de o infecție bacteriană sau fungică, care să fi afectat cavitatea bucală sau chiar faringele. Aceste infecții pot provoca inflamații, miros urât și salivare excesivă.
Infecțiile bacteriene sunt frecvent întâlnite la pisicile care suferă de răni orale sau infecții ale gingiilor.
Afecțiuni stomacale (probleme gastro-intestinale):
Problemele digestive, cum ar fi balonările, gastritele sau infecțiile digestive, pot duce la salivare excesivă și miros urât din gură, mai ales dacă pisica are dificultăți de digerare a anumitor alimente. De asemenea, laptele poate duce la disconfort digestiv, mai ales dacă pisica are un sistem digestiv sensibil sau o infecție intestinală.
Paraziți interni (cum ar fi giardia sau coccidia):
Paraziții intestinali pot provoca diaree, salivare excesivă și disconfort generalizat. Aceștia pot afecta motănișii și mama pisică, mai ales dacă au fost expuși în timpul perindărilor afară.
Ce ar trebui să faci:
Consultă un medic veterinar imediat:
Având în vedere că problema a apărut rapid după ce pisica a fost afară și a început să prezinte simptome, este important să consulți un veterinar cât mai curând. Acesta va putea examina pisica și motănișii, va face analize (cum ar fi culturi bacteriene din gură, teste de paraziți, analize de sânge) și va determina cauza exactă a simptomelor.
De asemenea, veterinarul poate lua probe de salivă sau de fecale pentru a verifica posibile infecții bacteriene, virale sau parazitare.
Izolează pisica și puii:
Dacă există o posibilă infecție, este important să izolezi pisica și motănișii de celelalte animale pentru a preveni răspândirea bolii. De asemenea, asigură-te că mediul lor este curat și că sunt protejați de orice alte surse de infecție (precum substanțele chimice sau plantele toxice).
Monitorizează alimentația:
În cazul în care pisica mamă are un sistem digestiv sensibil sau a ingerat ceva toxic, fii atentă la alimentația ei și a motănișilor. Dacă observi schimbări în apetitul lor sau în comportament, menționează acest lucru medicului veterinar.
Curățarea cavității bucale:
În timp ce aștepți vizita la veterinar, poți încerca să cureți ușor zona gurii pisicii și a motănișilor cu un disc de bumbac sau o lavetă umedă, pentru a îndepărta saliva acumulată. Nu folosi substanțe chimice sau produse de curățare pentru animale decât dacă sunt recomandate de medicul veterinar.
Posibile tratamente pe care le-ar putea prescrie medicul veterinar:
Antibiotice sau antifungice pentru tratarea infecțiilor orale.
Tratament pentru paraziți intestinali (dacă se identifică acest tip de problemă).
Medicamente antivirale în caz de infecție cu virusuri.
Tratament pentru detoxifiere (dacă pisica a ingerat ceva toxic).
Tratament de susținere (pentru hidratare și susținerea sistemului imunitar al motănișilor).
Este important să acționezi rapid, deoarece atât pisica mamă, cât și motănișii pot fi afectați și riscul de complicații este mai mare, mai ales la puii foarte mici. Te sfătuiesc să mergi cât mai repede la un veterinar pentru a face un diagnostic corect și a începe tratamentul adecvat. Multă sănătate pisicii tale și motănișilor!
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Olga,
Îmi pare rău să aud că motanul tău nu se simte bine. Într-adevăr, comportamentele pe care le descrii — slăbirea în ciuda apetitului bun, postură modificată (spatele lăsat și labele din spate flexate) — pot indica o problemă de sănătate care necesită atenție veterinară. Iată câteva posibile cauze:
1. Probleme musculo-scheletale sau neurologice
Discopatie sau probleme ale coloanei vertebrale: Este posibil ca motanul să aibă o problemă la nivelul coloanei vertebrale, cum ar fi o hernie de disc sau o afecțiune degenerativă a oaselor sau nervilor, care poate duce la schimbări de postură și la slăbirea musculară. Poziția flexată a lăbuțelor din spate și modificarea posturii pot indica dureri sau slăbiciune musculară.
Neuropatie periferică: Dacă există o compresie a nervilor sau o problemă la nivelul coloanei vertebrale care afectează transmiterea impulsurilor nervoase, motanul poate să aibă dificultăți în a-și menține postura corectă, iar musculatura să slăbească.
2. Paraziți interni (deși a fost recent deparazitat)
Paraziți care rezistă tratamentului: Este posibil ca deparazitarea să nu fi fost complet eficientă sau să fi apărut paraziți mai rezistenți la medicamentele utilizate. Deși motanul mănâncă bine, paraziții pot afecta capacitatea organismului de a absorbi nutrienții, ceea ce poate duce la slăbire.
Alte infecții parazitare: Unele infecții parazitare mai rar întâlnite pot afecta starea generală a animalului, chiar dacă nu sunt vizibile paraziți externi.
3. Probleme metabolice sau endocrine
Hipertiroidism: O afecțiune des întâlnită la pisici, în special la pisicile mai vârstnice, dar care poate apărea și la pisicile mai tinere. Aceasta poate provoca pierdere în greutate, chiar și cu apetit bun.
Diabet: Diabetul poate duce la pierdere în greutate, chiar și atunci când pisica mănâncă mult, iar energia nu este folosită corect de către organism.
Boala renală cronică: Aceasta poate duce la o pierdere treptată în greutate și la alte simptome subtile, precum modificarea apetitului sau a comportamentului.
4. Probleme ale sistemului digestiv
Dacă pisica are o problemă gastrointestinală cronică, cum ar fi o boală inflamatorie intestinală (IBD), chiar și cu apetit bun, ar putea să nu absoarbă corespunzător nutrienții, ceea ce poate duce la pierdere în greutate.
RECOMANDARI:
Îți recomand să îl duci cât mai curând la un medic veterinar pentru o evaluare fizica completă. Veterinarul va putea să efectueze un examen fizic detaliat, să verifice reflexele, postura și să te întrebe despre istoricul medical al pisicii (cum ar fi eventualele schimbări recente ale comportamentului, ale alimentației sau ale activității fizice). Este posibil să fie necesare și analize de sânge, ecografie sau radiografii pentru a identifica cauza problemelor.
TESTE:
Analize de sânge pentru a verifica funcțiile renale, hormonale (hipertiroidism, diabet) și pentru a exclude posibile infecții sau tulburări ale sistemului imun.
Radiografii sau ecografie pentru a evalua starea coloanei vertebrale, a articulațiilor sau a organelor interne.
Analiza fecalelor pentru a verifica posibile paraziți sau infecții gastrointestinale.
Nu ignora semnele pe care le observi, chiar dacă nu par grave la început. O evaluare veterinară timpurie poate face diferența în tratamentul și recuperarea motanului tău. Multă sănătate!
Mult spor si sanatate!
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Romina,
Sângele în fecale la pisica dumneavoastră poate fi un semn al mai multor probleme de sănătate, iar din descrierea pe care ați oferit-o, este posibil să fie vorba despre o infecție parazitară internă sau o problemă digestivă. În orice caz, este foarte important să nu ignorați acest simptom și să o duceți pe pisică la medicul veterinar pentru un diagnostic corect și pentru a începe tratamentul adecvat.
Posibile cauze pentru sângele în fecale:
Paraziți interni (viermi intestinali)
Dacă pisica nu a fost deparazitată recent, există riscul ca aceasta să aibă paraziți interni, care pot provoca iritații la nivelul intestinului și sângerări. Viermii intestinali, cum ar fi toxocara, dipylidium, trichuris, sunt frecvenți la pisicile care nu au fost deparazitate regulat.
Infecții diareice (bacteriene sau virale)
Infecțiile bacteriene sau virale (de exemplu, salmonella, E. coli, coronavirusul felin) pot cauza sângerări în fecale, alături de alte simptome, cum ar fi vărsături, letargie și pierdere a poftei de mâncare.
Probleme digestive (colită sau inflamație intestinală)
Colita, care reprezintă inflamația colonului, poate provoca sânge în fecale și poate fi cauzată de diverse factori, precum alimentație incorectă, alergii alimentare, stres sau infecții.
Boala inflamatorie intestinală (IBD)
Pisicile pot dezvolta o boală inflamatorie intestinală, care poate duce la sânge în fecale, diaree cronică și, uneori, pierdere în greutate.
Traumatisme sau fisuri anale
Deși mai puțin frecvente, fisurile anale pot cauza sângerări ușoare, mai ales dacă pisica are diaree sau scaune mai dure. Totuși, este mai puțin probabil ca sângele să provină dintr-o fisură anala, în acest caz, mai ales dacă sângele provine din interiorul intestinului.
Polipi sau tumori intestinale
Deși sunt cazuri mai rare, polipii sau tumorile intestinale pot provoca și sângerări.
Cum să procedați:
Deparazitarea internă:
Dacă pisica nu a fost deparazitată recent, ar fi recomandat să începeți cu deparazitarea internă. Există tratamente anthelmintice specifice pentru pisici care pot elimina viermii intestinali. Aceste tratamente sunt disponibile sub formă de pastile, soluții sau pipete spot-on. Cel mai bine ar fi să consultați un medic veterinar pentru a alege tratamentul corespunzător, în funcție de tipul de paraziți pe care îi suspectați.
Consultul veterinar fizic:
Este foarte important să o duceți pe pisica dumneavoastră la medicul veterinar cât mai curând posibil. Veterinarul va efectua o examinare clinică și va putea recomanda teste de fecale pentru a verifica prezența paraziților sau a altor cauze ale sângelui în fecale.
În funcție de simptomele observate, medicul ar putea recomanda și analize de sânge, ecografie abdominală sau radiografii pentru a stabili un diagnostic precis.
Tratament specific:
În funcție de diagnostic, medicul veterinar va prescrie tratamentul corespunzător. Dacă este vorba despre o infecție bacteriană sau virală, pisica poate necesita antibiotice sau alte medicamente specifice. Dacă este identificată o inflamație intestinală, tratamentele antiinflamatorii sau probioticele pot fi necesare.
Monitorizarea acasă:
În perioada de tratament, monitorizați pisica pentru orice semne suplimentare, cum ar fi pierderea poftei de mâncare, letargie, vomă sau diaree severă. Aceste simptome pot indica o afecțiune mai gravă care necesită intervenție veterinară rapidă.
Cum poate ajutați acasă:
Deparazitarea: Dacă pisica nu a fost deparazitată de mult, este recomandat să începeți de urgență deparazitarea internă, dar este bine să consultați un medic veterinar pentru a vă recomanda un produs adecvat și doza corectă.
Hidratarea: Asigurați-vă că pisica bea suficientă apă pentru a preveni deshidratarea, mai ales dacă are diaree sau sânge în fecale.
Alimentație ușoară: Dacă pisica prezintă simptome digestive, poate fi util să îi oferiți o dietă specială, ușor digerabilă, cum ar fi hrană umedă formulată pentru pisicile cu probleme digestive.
În concluzie, sângele în fecale este un simptom care necesită o evaluare veterinară rapidă, mai ales având în vedere că pisica nu a fost deparazitată recent. Este important să nu amânați consultul veterinar pentru a obține un diagnostic precis și a începe tratamentul adecvat cât mai curând posibil.
Sper că pisica dumneavoastră se va face bine rapid! Dacă aveți întrebări suplimentare, nu ezitați să întrebați!
Raspunsul specialistului:
Bună ziua Aurica,
Îmi pare rău să aud despre starea gravă a pisicii dumneavoastră. În cazul unei pisici care suferă de cancer cu metastaze și prezintă simptome severe precum lipsa poftei de mâncare, deshidratarea și respirația dificilă, este important să îi oferiți confort și alinare în această perioadă.
Recomandări pentru gestionarea durerii și stării generale:
Medicamente pentru durere: Există analgezice veterinare care pot ajuta la reducerea durerii și la îmbunătățirea confortului pisicii. Medicamente precum buprenorfina sau meloxicamul sunt opțiuni pe care un medic veterinar le poate prescrie, dar este esențial să consultați un medic înainte de administrare pentru a stabili doza corectă și siguranța utilizării.
Hidratare: În cazul în care pisica nu bea apă, administrarea de fluide subcutanate de către un veterinar poate ajuta la menținerea hidratării și la ameliorarea stării generale.
Alimentație: Dacă pisica refuză complet hrana, medicul veterinar poate recomanda suplimente nutritive lichide sau alte metode de alimentare asistată.
Suport general: Crearea unui mediu liniștit și cald pentru pisică este esențială. Asigurați-vă că are un loc confortabil unde să stea și reduceți la minimum factorii de stres.
Vă recomand să contactați urgent un medic veterinar pentru a discuta despre analgezicele adecvate și despre alte măsuri paliative. Veterinarul poate administra tratamente injectabile pentru a-i oferi pisicii confort imediat.
Vă doresc multă putere în aceste momente dificile și sănătate pisicii dumneavoastră.
Inscriete la noutatile noastre