Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.

Telefon

022011082

Ore de lucru

09:00 - 18:00

Telefon

022011082

0

Abordarea colicilor la cal.

21 Dec 2020

 Abordarea colicilor la cal. Diagnosticul si tratamentul colicilor la cal.

Şef Lucrări Dr. Florin Dumitrescu Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti

Colica, într-o definiție strictă, înseamnă durere abdominală; este un termen care definește diverse condiții patologice care determină durere abdominală. 

Pentru a înţelege aceasta etiologie, pentru a stabili un diagnostic corect şi a institui un tratament eficient trebuie cunoscute următoarele aspecte:

≠ factorii anatomici care predispun calul la colică;

≠ fiziologia proceselor implicate în tranzitul alimentelor şi fluidelor prin tractul gastro-intestinal;

≠ sensibilitatea exagerată a calului la efectele endotoxinelor, bacteriilor care există în mod fiziologic în lumenul intestinal.

În ceea ce priveşte anatomia, calul este unic între animalele domestice, începând cu stomacul. Acesta este mic, având un volum de 8-12 litri, iar circulaţia hranei, lichidelor şi gazelor are loc într-un singur sens, doar de intrare a acestora în stomac, nu şi de ieşire. Cardia are rolul de supapă susţinută de “cravata elveţiană” şi de gazele existente în mod normal în zona fundică, aflată la un nivel superior şi care determină un tonus crescut, aceste două particulari­tăţi anatomo-fiziologice, făcând imposi­bi­lă voma. Într-o situaţie patologică (dilataţie gastrică severă) voma se poate produce concomitent cu ruptura stomacului. În continuare, intestinul subţi­re este deosebit de lung, iar intestinul gros, şi în special colonul ascendent, sunt unice în seria animală. Cecumul este un adevărat “sac de fermentaţie”, iar restul colonului ascendent este repartizat în 4 anse, dispuse pe ambele părţi ale abdomenului. Par­ticularitatea unică a calului constă în topografia anselor a 2-a şi a 3-a ale colonului ascendent, care sunt legate între ele printr-un mezou scurt, nu au prindere de peretele abdominal, având astfel o mo­bilitate maximă, pu­tându-se deplasa oriunde în cavitatea abdominală. De asemenea, importantă este şi diferenţa de calibru dintre cele două anse şi în special fiziologia tranzitului la acest nivel. Există o ipoteză conform căreia peristaltismul normograd în ansa a 2-a împinge ingesta spre ansa a 3-a şi musculatura peretelui ansei a 3-a împinge mai departe către flexura diafragmatică; există un circuit spre înapoi, în sus şi spre înainte. Aceste contracţii îşi au originea într-un peacemaker situat în zona flexurii pelvine. Acesta simte consistenţa particulelor de ingesta şi în funcţie de acestea, iniţiază sau nu contracţii peristaltice. Când consistenţa este normală, digestia este normală şi sunt iniţiate contracţiile peristaltice. Când consistenţa este mai dură, digestia este insuficientă şi ingesta trebuie “să mai rămână” în intestine, ceea ce se traduce prin oprirea contracţiilor peristaltice în ansa a 3-a şi chiar apariţia unor unde antiperistaltice. Aceasta ipoteză explică frecvenţa mare a obstrucţiilor intestinale la nivelul flexurii pelvine.

Diagnosticul colicilor Se poate stabili numai după o anamneză completă şi efectuarea unui examen clinic, eventual şi paraclinic, corect, pentru a stabili care segment al tractului gastrointestinal este implicat şi pentru a identifica cauzele. În general,colica poate avea una din următoarele 4 cauze:

≠ Destinderea excesivă a intestinului din cauza acumulărilor de gaze, lichide sau ingesta. Acest lucru stimulează mecanoreceptorii din peretele intes­tinal, care transmit impulsuri de durere către creier.

≠ Tracţionarea excesivă a mezenterului, care produce durere. ≠ Ischiemie, cauzată cel mai frecvent de strangularea sau răsucirea intestinelor.

≠ Inflamaţia întregului perete (enterite), sau doar a seroasei intestinale (peritonite).

Tipuri de boli care pot produce colici:

≠ Acumularea excesivă a gazelor în lumenul intestinului- colică flatulentă.

≠ Obstrucţia simplă a lumenului.

≠ Obstrucţia lumenului şi a circulaţiei sangvine- obstrucţie prin strangulare.

≠ Întreruperea afluxului sangvin - infarcte.

≠ Inflamaţii- enterite/peritonite.

≠ Eroziuni şi ulcere la nivelul mucoasei intestinale.

Anamneza aduce date despre:

≠ Individ- dacă este un cal “colical”;

≠ Dacă episodul prezent este la început sau în evoluţie;

≠ Severitatea durerii; ≠ Defecare; ≠ Răspunsul la tratament, dacă s-a efectuat;

≠ Programul de deparazitare; ≠ Hrană, regim de activitate;

Examenul clinic: În mod obligatoriu trebuie examinate amănunţit sistemul cardio-vascular şi aparatul digestiv.

1. Sistemul cardio-vascular Se apreciază: ≠ culoarea mucoaselor (la gingie = roz pal); ≠ aspectul mucoaselor: uscat în deshidratare; ≠ timpul de reumplere capilară: 1,5 secunde; ≠ pulsul: frecvenţa şi intensitatea sunt în legatură cu durerea, volumul circulant şi starea de toxiemie: - slab: prognostic grav; - crescut: 40-60 în obstrucţiile simple; > 80 durere severă, > 100 obstrucţie prin strangulare.

2. Aparatul digestiv La acest nivel se execută în mod obligatoriu următoarele manopere: ≠ Ascultaţia abdomenului (peristaltismul); cecumul se ascultă pe partea dreaptă a abdomenului, intestinul subţire pe stânga sus, iar colonul pe stânga jos. Sunetele de gaze pot indica un ileus, iar cele de lichide o diaree (enterită,colită). ≠ Sondajul nazo-gastric: previne ruptura stomacului în cazul ileusului, obstrucţiile intestinului subţire sau distensiei gastrice cu gaze şi lichide. La caii cu durere severă este prima manoperă care se execută. Se apreciază cantitatea şi calitatea lichidului recoltat. ≠ Exploraţia transrectală: este una dintre manoperele cu cea mai mare valoare de diagnostic. Se palpează şi se apreciază în ordine: vezica urinară, ovarele şi uterul la iepe, sau inelul inghinal la masculi, colonul mic ( prezenţa fecalelor), colonul mare şi flexura pelvină (pe partea stângă), splina, rinichiul stâng şi ligamentul nefrosplenic, rădăcina mezenterului, aorta, baza cecumului şi bandeleta ventrală şi suprafaţa peritoneului. ≠ Puncţia peritoneului: este o manoperă obligatorie, foarte importantă, în special pentru diagnosticul diferenţial între o colică medicală şi una chirurgicală. Lichidul peritoneal se recoltează pe EDTA şi se apreciază: culoarea (uşor gălbuie), claritatea (clar), leucocitele (<7500/ul) şi proteinele totale (<20 g/l). Cel mai frecvent, colicile prezintă o durere moderată şi intermitentă, rată cardiacă uşor crescută, peristaltism normal, culoarea mucoaselor şi timpul de reumplere capilară normale, exploraţia transrectală normală, şi sondaj nazogastric negative, şi nu necesită metode suplimentare de diagnostic. Când sunt necesare, ca metode paraclinice, interesează: ≠ ecografia pe cale transrectală sau transabdominală care poate diagnostica: hernie inghinală, reţinerea colonului stâng în loja ligamentului nefrosplenic, invaginaţie sau enterocolită; ≠ determinări sangvine: - hematocritul şi proteinele totale; - gazele; - profilul biochimic.

Tratamentul colicilor-obiective:

1. Controlul durerii În unele cazuri (colica spasmodică), analgezia este singurul tratament de care este nevoie. Când durerea este dată de modificări topografice, unele analgezice pot masca semnele clinice care impun intervenţie chirurgicală motiv pentru care, la început se vor alege doze mai mici:

≠ antiinflamatorii nesteroidiene: Flunixine-meglumin, se face în doză de 1mg/kg la 12-24 ore i.v. sau i.m. într-o suspiciune de colică abdominală se începe cu doza de 0.25 mg/kg. Acesta inhibă ciclooxigenaza, enzimă implicată în producerea de prostaglandine (mediatori ai durerii abdominale la cal), micşorează perceperea durerii de către sistemul nervos central şi reduce febra.

≠ derivaţi α 2-agonişti: Xilazina şi Detomidina. Acestea produc analgezie prin supresia neurotransmiţătorilor sistemului nervos central, produc sedarea şi miorelaxarea. Dezavatajele folosirii lor sunt: deprimă aparatul cardio-respirator, inhibă insulina (creşte glicemia), produc transpiraţie. Detomidina este contraindicată în gestaţie. Dozele sunt: ≠ Xilazina 0.7-1.1-2mg/kg efect până la 45 minute. ≠ Detomidina 0.01-0.04mg/kg efect până la 90 minute.

≠ derivate opioide (narcotice analgezice) - Butorfanol se foloseşte în doza de 0.01-0.03-0.1 mg/kg, de obicei în combinaţie (cu xilazina). Are efect de 1-4 ore.

2. Fluidoterapia Din ingesta de lichide, 95% se absoarbe în intestinul gros. O obstrucţie la nivelul intestinului subţire necesită un tratament cu fluide în cantitate mult mai mare decât în cazul unei obstrucţii la nivelul intestinului gros. În cazul unei colici moderate se administrează 8-10 l de soluţii izotone în două ore, apoi se reevaluează. În cazul unui şoc circulator se ad­ministrează 20 l soluţii hipertone. Într-o oră, necesarul de fluide la un cal cu colică este de circa 5-10ml fluid/kg/oră (30-100 l/zi).

3.Protecția împotriva endotoxinelor bacteriene Se realizeazĂ cu: ≠ Flunixin-meglumin 1ml/kg la 12 ore ≠Polimixină B 1-5000 UI/kg la 8-12 ore.

4.Lubrifianți și laxative ≠Uleiul mineral:- cel mai frecvent folosit în împâstarea colonului - până la 4 l cu sonda nazogastrică de 1-2 ori/zi. ≠Psyllium: în amestec cu apa formează o gelatină care “împinge” ingesta de-a lungul tractului digestiv. Se poate da în hrană (ca pudră) preventiv la caii din zone nisipoase. ≠ Sulfatul de magneziu este un laxativ puternic, care poate să producă diaree şi consecutiv, deshidratare. ≠ Fluidoterapie cu sonda nazogastrică 

5.Deparazitarea Larvele în migraţie de Strongylus vulgaris distrug peretele arterei mezenterice craniale şi produc tromboembolism cu reducerea afluxului de sânge în peretele intestinal şi consecutiv apar modificări ale absorbţiei şi motilităţii şi chiar necroză: ≠ Ivermectine ≠ Fenbendazol: o doză dublă timp de 5 zile sau o doză de 10 ori mai mare, timp de 3 zile se consideră că omoară larvele de strongili aflate în migraţie.

6.Intervenția chirurgicală

 

 

ATENȚIE !!!

Aceste informații sunt minuțios selecționate și scrise de medici veterinari , dar nu înlocuiesc consultația sau examinarea medicală. Pentru o diagnoză exactă rugăm sa consultați un medic veterinar în persoană sau o clinică specializată .Pentru noi este foarte important ca dumneavoastră sa dețineți informații corecte și coerente, prezentate în modul cel mai simplu si pe înțeles, pentru a vă crea o idee generală în raport cu problemele cu care vă confruntați. Aici veți găsi răspunsuri ce reflectă practicile generale cu caracter de îndrumare, dar nu de diagnoză exactă !

Articole Similare

Mar

28

Intoxicația cu Marijuana la câini și pisici

Intoxicația cu marijuana la câini și pisici poate fi o situație serioasă și trebuie tratată cu atenție și promptitudine. Este important să fii conștient de simptomele apărute în cazul în care animalul tău este expus accidental la marijuana.

Feb

18

Intoxicația cu rodenticide la animale!

Intoxicația cu rodenticide se referă la expunerea la substanțele chimice folosite pentru a ucide rozătoarele, cum ar fi șoarecii și șobolanii. Aceste substanțe chimice pot fi extrem de toxice și pot provoca simptome grave și chiar moarte în cazul expunerii la om și animale. Iată câteva tipuri comune de rodenticide și simptomele asociate intoxicației cu acestea

Feb

07

Care sunt cauzele că animalul meu năpârlește excesiv? Cauzele alopeciei?

Alopecia, sau pierderea părului, poate avea numeroase cauze primare și secundare la animalele de companie. Iată câteva dintre cele mai comune: Cauze Primare (directe): Afecțiuni dermatologice: Boli de piele cum ar fi dermatita alergică, dermatita de contact, dermatita seboreică, dermatofitoza (infecții fungice), demodicoza (infestare cu Demodex), sau scabia (infestare cu Sarcoptes) pot fi cauze primare ale alopeciei.

Feb

06

Ulcerul cornean la animale

Ulcerul cornean este o afecțiune oculară destul de frecventă la animalele de companie și poate fi extrem de dureroasă și chiar amenințătoare pentru vedere

Mai multe sfaturi
NEWSLETTER

Inscriete la noutatile noastre

<