Intoxicația cu rodenticide se referă la expunerea la substanțele chimice folosite pentru a ucide rozătoarele, cum ar fi șoarecii și șobolanii. Aceste substanțe chimice pot fi extrem de toxice și pot provoca simptome grave și chiar moarte în cazul expunerii la om și animale. Iată câteva tipuri comune de rodenticide și simptomele asociate intoxicației cu acestea:

- Anticoagulante cumarinice: Acestea sunt printre cele mai comune tipuri de rodenticide. Ele funcționează prin blocarea coagulării sângelui, ceea ce duce la sângerare internă severă. Simptomele intoxicației cu anticoagulante cumarinice includ:

• Sângerări nazale
• Sângerări gingivale (sângerări de la nivelul gingiilor)
• Sângerări rectale (sângerare în scaun)
• Vânătăi inexplicabile
• Sângerări interne (vizibile sau invizibile)
• Anemie 

- Rodenticidele cu bromadiolonă, brodifacum sau difacinonă: Aceste substanțe chimice acționează și ele ca anticoagulante și pot provoca aceleași simptome ca și anticoagulantele cumarinice.

- Rodenticidele cu fosfura de zinc: Acestea sunt substanțe chimice care produc fosfină, un gaz toxic, atunci când intră în contact cu apa sau acidul din stomac. Simptomele intoxicației cu fosfuri de zinc pot include:

• Vărsături
• Diaree
• Slăbiciune
• Respirație dificilă
• Convulsii
• Colaps

- Alte tipuri de rodenticide: Există și alte tipuri de rodenticide, cum ar fi cele care acționează ca neurotoxine sau ca inhibitori de vitamina D (COLECALCIFEROL), care pot provoca simptome variate, inclusiv slăbiciune musculară, tremurături, convulsii și moarte.


Cum acționează?
 

Anticoagulantele acționează în organismul animalelor prin interferarea în procesul normal de coagulare a sângelui. Aceste substanțe chimice blochează capacitatea organismului de a produce sau de a utiliza anumiți factori de coagulare, care sunt proteine esențiale pentru procesul de coagulare a sângelui.

Atunci când un animal este expus la anticoagulante, aceste substanțe chimice intră în fluxul sanguin, unde încep să împiedice activitatea factorilor de coagulare. Acest lucru are ca rezultat incapacitatea organismului de a forma cheaguri de sânge eficiente, ceea ce duce la o stare de hipocoagulabilitate sau sângerări excesive.

Anticoagulantele cumarinice, cum ar fi warfarina și cumarina, sunt exemple comune de substanțe chimice folosite în rodenticide. Acestea funcționează prin blocarea activității enzimei vitaminei K- EPOXID REDUCTAZA, care este necesară pentru producerea unor factori de coagulare specifice- inhibă sinteza protrombinei, a fibrinogenului, a factorului VII şi X. Fără acești factori de coagulare, organismul nu poate forma cheaguri de sânge eficiente și poate dezvolta sângerări interne sau externe grave.

Este important de remarcat faptul că efectele anticoagulante pot să nu devină evidente imediat după expunere. În unele cazuri, simptomele pot apărea abia după câteva zile de la expunere, când nivelurile de factori de coagulare din organism scad suficient de mult pentru a afecta procesul normal de coagulare a sângelui.

Factorii de risc și sensibilizare!

1.  afecţiunile hepatice/renale
2.  tratament susţinut cu chimioterapice sau antibiotice  (scad producerea intestinală de VIT K1)
3.  hipovitaminoza K (indusă pe orice cale) influenţează toxicitatea cumarinicelor
4.  furaje cu miceţi ale căror micotoxine reduc coagulabilitatea sângelui: Aspergillus flavus, A ochraceus, Fusariumm roseum, A. clavatus, Penicillium citrinum, etc.
5. medicamente cu afinitate pentru proteine cum ar fi fenilbutazona, aspirina 

Stările de hipoprotrombinemie, cele de malabsorbţie

​

Tratament!

1 Etapă- De susținere.
 

• Transfuzia cu sânge integral (10-20 ml /Kg mc) dacă animalul este anemic.
•  Transfuzia corectează anemia, hipovolemia şi furnizează factorii de coagulare (antidotul acţionează tardiv la 4-8 ore de la administrare)
•  Toracocenteza trebuie efectuată pentru a preveni moartea prin compresiune pulmonară sau cardiacă
• limitarea mişcărilor animalelor la care se sesizează tendinţa la hemoragie (cuşcă şi sursă de căldură)
•  corectarea stării de  şoc.

2 Etapă- ANTIDOTUL!

Câine şi pisică:

•  VITAMINA K1, oral sau s.c în doză zilnică de 0,25-2,5 mg/kg mc, timp de o săptămână la anticoagulante cu acţiune scurtă; 2,5-5 mg/kg mc zilnic, 3-4 săptămâni pentru anticoag. generaţia a doua. – TERAPIE ÎNDELUNGATĂ
•  sunt de preferat căile orală şi s.c. deoarece în cazul administrării i.m. se pot forma hematoame
•  administrările orală şi s.c. înlătură posibilitatea hemoragiei la locul injecţiei şi a ŞOCULUI ANAFILACTIC
• ​DEZAVANTAJUL ADMINISTRĂRII IV: POATE PRODUCE ŞOC ANAFILACTIC
•  nu se recomandă VIT K3  --- eficienţă slabă
•  administrarea de VIT. C (5-10 mg/kg mc, iv) ca terapie adjuvantă

Dacă există suspiciunea că un animal s-a intoxicat cu rodenticide, este crucial să se solicite imediat asistență veterinară!
 Tratamentul rapid poate face diferența între viață și moarte pentru animalul de companie. De asemenea, este important să se ia măsuri pentru a preveni expunerea animalelor la rodenticide, cum ar fi utilizarea altor metode de control al rozătoarelor și depozitarea în siguranță a substanțelor chimice pentru a le împiedica accesul animalelor.
​
ATENȚIE !!! Aceste informații sunt minuțios selecționate și scrise de medici veterinari , dar nu înlocuiesc consultația sau examinarea medicală. Pentru o diagnoză exactă rugăm sa consultați un medic veterinar în persoană sau o clinică specializată .Pentru noi este foarte important ca dumneavoastră sa dețineți informații corecte și coerente, prezentate în modul cel mai simplu si pe înțeles, pentru a vă crea o idee generală în raport cu problemele cu care vă confruntați. Aici veți găsi răspunsuri ce reflectă practicile generale cu caracter de îndrumare, dar nu de diagnoză exactă !

Sursa: Osweiler, 1996; google photos.