Profilaxia si combaterea rozatoarelor

Transmiterea si raspandirea unor agenti patogeni (virusuri, bacterii, rickettsii, paraziti) si implicit a unor boli la animale si de la animale la om, sau dintr-un loc in altul, sunt cauzate de contactul cu vectori contaminati, reprezentati de artropode (tantari, muste, gandaci, capuse) dar si de animale, in special de rozatoare (sobolani, soareci, sau alte rozatoare din mediul silvatic).

Rozatoarele fac parte din clasa mamifere si reprezinta, ca raspandire circa o treime din fauna globului pamantesc.

In tara noastra, conform unor date statistice, se pot intalni un numar mare de rozatoare, grupate in sase familii, cu peste 35 de specii si subspecii, caracterizate prin insusiri de viata specifice, care explica rolul daunator sub aspect economic si al mentinerii si raspandirii unor boli deosebit de grave.

Majoritatea rozatoarelor au un regim variat de hrana, atat de origine vegetala cat si de origine animala, insusire care le permite sa se adapteze usor la cele mai diferite surse de hrana.

In afara pagubelor economice, rozatoarele venind in contact permanent cu animalele domestice din exploatatii sau cu animalele salbatice, pot fi considerate ca purtatori de germeni si vectorii principali in transmiterea a numeroase boli infecto-contagioase si parauitare deosebit de grave, dintre care unele transmisibile la oameni cum sunt: leptospiroza, antraxul, turbarea, rujetul, bruceloza, tularemia, trichineloza, teniazele, ricketsiozele, toxinfectiile alimentare, etc.

Inmultirea si raspandirea rozatoarelor este strans legata de particularitatile lor de viata si de hrana, fiind influentata de conditiile geoclimatice si sociale, respectiv existenta de locuinte si adaposturi insalubre, lipsa apei potabile si a canalizarii, schimbarile de mediu, comertul international, practicile agricole noi, etc.

Combaterea rozatoarelor din ferme si culturi agricole

Rozatoarele sunt o problema comuna in incinta sau in jurul fermelor. Sobolanii si/sau soarecii genereaza o serie de probleme, inclusiv amenintarea infectarii animalelor cu Salmonella, antrenand implicatii in combaterea acesteia. Deratizarea in fermele de animale cuprinde ansamblul de masuri care au drept scop combaterea rozatoarelor daunatoare. Acestea pot avea un caracter preventiv sau de combatere (profilactica sau de necesitate). Controlul rozatoarelor in ferme presupune in prima faza aprecierea semnificatiei infestarii, urmata apoi de aplicarea masurilor de verificare si igiena. In culturile agricole, tratamentul pentru combaterea soarecelui de camp se realizeaza pe parcelele unde densitatea daunatorului este de 4-5 colonii (vetre de atac) pe ha. Masurile chimice si agrotehnice de combatere a soarecelui de camp se recomanda la culturile agricole perene (trifoi, lucerna), plantatii pomicole, pepiniere, pajisti naturale si culturi agricole de toamna (cereale paioase, rapita).

In tara noastra, cu clima continental excesiva, rozatoarele au cele mai bune conditii de dezvoltare si inmultire, implicit si posibilitatea de a intretine si transmite cele mai diferite boli infectioase si parazitare.

Cele mai frecvente rozatoare intalnite in tara noastra sunt:

Sobolanul cenusiu de casa care prefera cu predilectie locurile cele mai umede ale locuintelor sau alte spatii cu umiditate, subsoluri, canale, pivnite, magazii, grajduri, etc.). Este un animal omnivor (consuma orice aliment) distruge cerealele, legumele din magazii, risipeste ce nu consuma si murdareste alimentele cu urina si fecale facandu-le impropii consumului pentru alte specii. Intrucat incisivii le cresc toata viata, ei rod permanent, distrugand mobile, textile, conducte si alte obiecte. Sunt lacomi si isi fac provizii de hrana. Se inmultesc foarte activ, au o longevitate de 3-5 ani, cu 6-7 gestatii pe an (in medie 30 zile fiecare gestatie) cu 7-8 pui la nastere. Prezenta lor poate fi identificata prin urmele lucioase lasate de catre labele lor prin circulatie, prin excrementele proaspete de culoare brun-negru si prin stricaciunile si pagubele pe care le produc.

Soarecele de casa este foarte raspandit si traieste in locurile mai uscate ale locuintelor ca: poduri, magazii, bucatarii, camari, sau alte spatii unde gasesc hrana. Are un regim de hrana cu preferinta pentru hrana vegetala (cereale sau legume si fructe de orice fel), dar consuma, cand gasesc, si produse de origine animala. Inmultirea acestei specii se produce pe tot parcursul anului, femela naste de 5 - 7 ori pe an, cate 4 - 8 pui. Prezenta lor se identifica prin mirosul specific al urinei sale „miros de soarece”. Este un mare daunator producand pagube materiale prin distrugerrea diferitelor obiecte si prin deprecierea produselor alimentare.

Alte tipuri de rozatoare care vietuiesc in tara noastra sunt soarecele de camp, soarecele de padure, sobolanul de camp si sobolanul de apa.

Toate speciile de rozatoare au o actiune nefavorabila asupra sanatatii oamenilor si a animalelor prin pagubele materiale, prin discomfortul cauzat ca prezenta si miros, dar in mod special prin transmiterea unor boli infecto-contagioase si parazitare.

Din aceste motive, profilaxia si combaterea rozatoarelor constituie o tinta cu importanta majora pentru toti factorii administrativi si de specialitate implicati, stabilindu-se in acest scop programe cu actiuni specifice care sa duca la reducerea numerica prin limitarea inmultirii si a raspandirii lor.

Actiunea de prevenire si combatere a rozatoarelor cuprinde o serie de etape conditionate de particularitatile bioecologice si alti factori importanti, respectiv:

cunoasterea amanuntita a modului lor de viata si de hrana; 

pregatirea profesionala, instruirea si atestarea specialistilor deratizatori;

delimitarea suprafetei infestate;

selectarea metodei de combatere;

stabilirea spatiilor de distribuire a momelilor;

aplicarea metodelor de deratizare;

inspectarea rezultatelor obtinute si distrugerea cadavrelor rezultate;

continuarea masurilor de combatere performante si preventive.

Combaterea rozatoarelor

Masuri profilactice:

salubrizarea permanenta a colectivitatilor urbane si rurale.

limitarea posibilitatilor de hranire prin blocarea accesului acestora la alimente, cereale, deseuri alimentare, gunoaie, etc.

depozitarea alimentelor pe rafturi in recipiente etanse pe care nu le pot roade (sticla, metal emailat, etc.)

impiedicarea patrunderii rozatoarelor in cladiri, imobile prin: fundatii si pavimente impermeabile, prin aplicarea de sifoane la pardoseala si la canalizari, etc.)

deratizarea si igienizarea vecinatatilor pentru distrugerea focarelor instalate deja.

indepartarea depozitelor de gunoaie, a resurselor de hrana si ambalaje, din subsoluri, podurile locuintelor, din depozitele de lemne, de alimente sau de furaje.

Masuri de combatere mecanica: 

Prin utilizarea de curse si capcane din lemn sau metalice, tubulatura sau spatii inchise prevazute cu orificii, in care se pot aplica momeli rodenticide sub forma de pasta sau pulberi.

Masuri de combatere biologica:

Prin prezenta dusmanilor naturali ai rozatoarelor, respectiv animalele carnivore (caine, pisica, lup, vulpe, viezure, jder, dihor, nevastuica), alaturi de pasarile rapitoare (uliu, bufnita, cucuvea, cotofana, starc, barza), asigurand un mediu propice pentru inmultirea pradatorilor lor naturali, masura care trebuie evaluata ca atare, in ansamblul metodelor de lupta impotriva acestor specii de rozatoare.

Masuri de combatere chimica: 

Prin utilizarea unor substante chimice, cu actiune de intoxicare rapida sau lenta, care trebuie sa intruneasca anumite calitati si eficacitate, respectiv: 

sa fie toxice numai pentru rozatoare, fara a afecta alte specii de animale si pasari sau oameni;

sa fie in termene de garantie si valabilitate, sa prezinte date despre denumirea comerciala, substanta activa, formularul de avizare, firma producatoare, grupa de toxicitate, numarul avizului si data eliberarii;

sa fie absorbite repede si in totalitate in organismul rozatoarelor si sa se elimine cat mai greu, pentru ca moartea lor sa se produca lent, dupa cateva zile, pentru a nu creea panica sau sa alarmeze pe ceilalti sobolani, sau soareci care astfel sesizati nu mai consuma substantele toxice sau parasesc spatiul supus deratizarii;

sa fie usor de preparat si aplicat ca pulbere pentru prafuirea galeriilor sau ca momeli alimentare;

momelile se aplica pe suport alimentar: carne, salamuri, graunte, etc. aplicate pe caile de acces al rozatoarelor puse in serie la distante unele de altele.

Actiunile de deratizare trebuie executate de operatori economici si persoane instruite, testate si autorizate, iar persoanele de executie sa fie dotate cu echipament de protectie adecvat si sa faca dovada examenelor medicale periodice.

Tinand cont de modul de trai, hrana si inmultire a rozatoarelor, cat si de nivelul posibilitatilor actuale economice, sociale si de combatere, trebuie retinut faptul ca aceste specii nu pot fi distruse total, iar prin metodele uzuale se poate reduce doar proliferarea si raspandirea lor in teritoriu, inclusiv limitarea posibilitatii de raspandire a bolilor transmisibile.

Dr. Pentea Ioan
Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din Judetul Sibiu  

Sursă : www.gazetadeagricultura.info

 

 

 

ATENȚIE !!!

Aceste informații sunt minuțios selecționate și scrise de medici veterinari , dar nu înlocuiesc consultația sau examinarea medicală. Pentru o diagnoză exactă rugăm sa consultați un medic veterinar în persoană sau o clinică specializată .Pentru noi este foarte important ca dumneavoastră sa dețineți informații corecte și coerente, prezentate în modul cel mai simplu si pe înțeles, pentru a vă crea o idee generală în raport cu problemele cu care vă confruntați. Aici veți găsi răspunsuri ce reflectă practicile generale cu caracter de îndrumare, dar nu de diagnoză exactă !