Urgențe dermatologice: identificare și tratament

Conf. univ. dr. Viorel Andronie - FMV Spiru Haret din București

Eritemul multiform (EM) EM este o afecțiune inflamatorie acută, rară, a pielii și/sau a membranelor mucoase, care poate determina o morbiditate semnificativă.Patogenia ei nu a fost complet elucidată, dar se propune a fi o reacție de hipersensibilitate mediată celular la diferiți antigeni. Afecțiunea a fost raportată la câini după administrarea de medicamente specifice (Tabelul nr.1),

în cazul infecției (dermatită stafilococică, parvoviroză), neoplaziei, ca urmare a contactului cu unele componente din alimentație (carne de vită și/sau soia, pui și/sau ouă) și din cauze idiopatice. La o trecere în revistă a 44 de cazuri de EM la câini, 10 (22,8%) au fost de natură idiopatică. Printre cauzele raportate la pisici putem semnala administrarea de medicamente specifice (Tabelul nr.1), infecția cu virus herpetic (herpes virus) și aplicarea șamponului pe bază de d-limonen sau antiseboreic. EM poate varia de la forma ușoară la cea severă. Termenul „eritem multiform minor“ se utilizează atunci când este afectată suprafața mucoasei, într-o proporție ≤1, și <50% din suprafața corporală totală (TBSA).

Eritemul multiform major este similar, dar în cazul său este afectată o suprafață de mucoasă >1. În ambele forme de EM poate fi prezentă detașarea epidermică, în care epiderma se separă de dermă, și cuprinde <10% TBSA. Leziunile variază ca aspect și constau în macule sau papule eritematoase care se răspândesc periferic și capătă un aspect normal în zona centrală, producând leziuni serpiginoase sau inelare („leziuni țintă“). Cu toate acestea, astfel de leziuni nu reprezintă leziuni țintă, așa cum au fost ele descrise la om, iar utilizarea acestui termen în cazurile de EM din domeniul veterinar este controversată. De asemenea, pot fi prezente, vezicule sau bule, plăci urticariene sau o combinație de leziuni.

Centrul leziunii poate deveni necrotic și cu aspect de crustă, lăsând în urmă eroziuni și ulcere eritematoase (Figura nr.1). La câini, zonele cele mai frecvent implicate includ partea ventrală, joncțiunile muco-cutanate, cavitatea bucală, pavilionul urechilor și lăbuțele. Leziunile la pisici sunt de Afecțiunile cutanate reprezintă unul dintre motivele principale pentru care proprietarii se prezintă cu un animal de companie la medicul veterinar. Semnele constau adesea în prurit și leziuni primare și secundare (de exemplu, pustule, papule, cruste, alopecie). Cu toate acestea, animalele afectate de boli grave, cum sunt eritemul multiform (EM), necroliza epidermică toxică (TEN), vasculita(CV) și erupțiile cutanate (CDE), pot de asemenea dezvolta semne sistemice.

Acești pacienți pot fi prezentați medicului veterinar în cazuri de urgență. În literatura veterinară există puține informații despre aceste dermatopatii. În plus, mulți medici veterinari nu sunt familiarizați cu aceste boli, ceea ce face dificilă identificarea lor și pot întârzia instituirea tratamentului. obicei ulcerative sau veziculobuloase și se găsesc pe trunchi și pe joncțiunile muco-cutanate. Unele animale sunt prezentate cu aceste leziuni; altele sunt evaluate pentru semne sistemice (de exemplu, pirexie, inapetență, letargie) fără implicarea inițială evidentă a pielii. Diagnosticul diferențial este prezentat mai jos. Diagnosticul definitiv necesită un istoric medical (antecedente) amănunțit, examinare fizică și biopsie cutanată.

Apoptoza monocelulară a keratinocitelor cu satelitoză limfocitară în toate straturile epidermei este caracteristică pentru EM. Tratamentul vizează îndepărtarea cauzei principale a afecţiunii, dacă este prezentă (de ex., se întrerupe administrarea medicamentului incriminat, se tratează infecția pricipală și/sau se evită antigenele alimentare suspectate).Trebuie să se evalueze o hemoleucogramă completă și un grup principal de analize din sânge, care pot ajuta la determinare cauzei principale ale afecţiunii. În cazurile severe și la pacienții cu semne sistemice, trebuie măsurate gazele sanguine venoase și nivelul lactatului din sânge. 

Poate fi necesară spitalizarea si o terapie lichidiană pe cale intravenoasă (i.v.), constând în soluții cristaloide, coloide și/ sau plasmă, pentru înlocuirea fluidelor, electrolițiilor și a proteinelor pierdute prin leziuni cutanate importante. De asemenea, în cazurile severe, trebuie să se inițieze îngrijire suportivă (de susținere) suplimentară sub formă de antibiotice, analgezice, suport nutrițional și tratarea plăgilor (Tabelul nr.2).

Utilizarea agenților imunosupresori (de exemplu, glucocorticoizi, ciclosporină,azatioprină) este controversată, dar poate fi benefică în cazurile idiopatice, în care nu există contraindicații (de exemplu, infecţia). În cazurile suspectate de o formă idiopatică a bolii, care nu răspund la tratamentul convenţinal, trebuie luată în considerare o încercare alimentară cu o dietă nouă sau pe bază unei proteine hidrolizate noi. O imunoglobulină umană (Tabelul nr.2) a avut succes în tratarea CDE refractare (EM sever, TEN, sindrom
Stevens-Johnson) în cazul unei pisici și la patru câini. Cazurile ușoare de EM pot regresa în mod spontan în câteva săptămâni.

Cazurile cronice idiopatice, sau recurente pot necesita terapie pe tot parcursul vieții. Pacienți prezentând leziuni cutanate întinse sau o implicare orală și mucozală extinsă au un prognostic al afecţiunii sumbru până la rezervat, aceștia
putând muri de septicemie, coagulare intravasculară diseminată, sau din alte cauze.

Continuare part.2

Sursă : edu-veterinar.ro