Creșterea peștelui în policultură

Componentele acvatice de bază necesare în componența gospodăriei piscicole cu ciclul întreg de producere a produsului piscicol
E. Zubcov, Dm. Bulat, Dn. Bulat

Piscicultura este o ramură de importanță majoră în aprovizionarea populației cu produse alimentare. Procesul de obținerea produselor piscicole are mai multe etape începând de la reproducere, aclimatizarea noilor specii, creșterea intensivă /extensivă sau ecologică a peștilor în heleșteie și viviere și comercializarea acestora. Creșterea peștelui în condiții dirijate modifică într-o măsură sau alta, condițiile ecologice de viață ale peștilor, caracteristice pentru ecosistemele acvatice parentale. In acest caz creșterea peștilor necesită formare și întreținerea la un nivel ecologic prietenos  și funcțional diferite tipuri de ecosisteme acvatice, inclusiv tehnologice: heleșteie construite, viviere plutitoare, sisteme închise sau semi-închise de circulare a apei, sisteme de prevenire a poluării și degradării mediului acvatic.

Heleșteu principal (depozit de apă) pentru pomparea apei în alte bazine ale fermei. Creșterea intensivă a peștilor în heleșteu principal este interzisă pentru a evita posibila apariție și răspândire a bolilor peștilor în întreaga fermă. Acest heleșteu are o structură hidraulică
foarte importantă, care servește pomparea apei din sursa de captare, evacuarea excesul de apă, cu un deversor sau deversor de inundație, care asigură deversarea completă apei (dacă este necesar) și sistemul de alimentare cu apă și drenaj în toate heleșteie fermei, care
include o rețea de canale, tăvi sau conducte.
Heleșteie de depunere a icrelor (heleșteiele de reproducere) sunt concepute pentru depunerea naturală a icrelor de ciprinide, suprafața acestora este mică și este de 0,1 ha cu adâncime mică (0,5 m) pentru zona de reproducere care să alcătuiască 50-70% din suprafața totală, iar adâncimea maximă a apei la ieșirea șă nu depășește 1,5 m. Patul heleșteielor trebuie să fie plat și acoperit cu vegetație moale de luncă, care este un substrat pentru icrele de crap lipiciose, aderente la vegetația macrofită algală. Heleșteiele trebuie să fie complet drenabile, la depărtare de drumuri și alte surse de zgomot. După evacuarea larvelor heleșteiele sunt vidate până la următoarea depunere a icrelor fiind acoperite cu vegetație de luncă.

Heleșteie de alevini sunt concepute pentru creșterea larvelor de crap și a peștilor erbivori obținuți în pepinieră. Suprafața acestora este de 1 hectar, adâncimea medie a apei − 1,5-1,8 m, fiind maximă la ieșire. Panta pe soluri fertile, bine planificate, neîmpânzite, cu o uşoară pantă spre deversor.

Iazurile de creștere sunt destinate creșterii puieților de crap, erbivorilor și altor specii de pești. Suprafața este de 10-15 ha, adâncimea medie 1,0-2,0 m.

Heleșteie de creștere peștilor până la o greutate comercială. Suprafața lor este mai mare, standardul fiind de 100-150 ha, cu o adâncime medie de 1,5-3,0 m cu suprafața până la 200 de hectare sau mai mult. Heleșteiele de iernat de regulă sunt un
grup de heleșteie de iarnă pentru a păstra pești de diferite vârste, până la reproducători, iarna. Suprafața conform normelor este de 0,5-1,0 ha, adâncimea stratului de apă care nu îngheață iarna, de cel puțin 1,2 m.

Heleșteiele de iernare se împart la cele de ordinul I pentru iernarea puilor de un an și de ordinul II, pentru iernarea puilor de doi ani, heleșteie de pești maturi și pentru pești-reproducători. Aceste heleșteie sunt amplasate în imediata apropiere a sursei de alimentare cu apă. Aceste heleșteie se construiesc pe soluri dense și neînfundate cu apă, de preferință lutoasă sau nisipoasă. Stratul de vegetație trebuie îndepărtat sau cosit cu grijă.

Heleșteie speciale includ heleșteiele de carantină (pentru a păstra peștele importat din alte ferme) și heleșteie de izolare (pentru a păstra peștii bolnavi), cuști de pământ pentru pești vii.

Heleșteie mici sau piscine de creștere a hidrobionţilor cu rol nutritiv.

1.2. Creșterea peștelui în policultură

E. Zubcov, Dm.Bulat, Dn.Bulat

Creșterea peștelui în policultură in heleșteie presupune creșterea împreună a speciilor de pești care au spectre de nutriție și de hrănire parțial sau complet diferite (Cyprinidae, Percidae), (Crapul+sânger+novac+cosaș și șalău, știuca sau biban − specii ameliorative). Noi propunem și chefalul pilengas- în special pentru heleșteiele cu mineralizarea apei sporită. Densitatea de populare a peștilor într-un heleșteu se determină în mare măsură în funcție de productivitatea heleșteului, modul de nutriție (hrană naturală, sau introducerea de furaje simple sau combinate). În orice caz,
importantă este rata aleasă de specii, caracteristicele biologice, vârsta, masa corpului peștilor și condițiile ecologice în heleșteie cât și de modul de creștere (intensivă, semi intensivă, ecologică).

Există mai multe metode de calcul a densității populării heleșteielor, dar ele sunt destul de diferite. În tabelul 1 sunt prezente unele propuneri în baza materialelor din publicații [1,2,3] și regulamente, dar aceste date necesită o precizare pentru fie care fermă separat, în baza evaluării stării ecologice a heleșteie, inclusiv baza trofică naturală și factorii climaterici.

În unele ghiduri este utilizat următorul raport pentru creșterea extensivă a ciprinidelor: 3 crapi : 4 sângeri : 1 novac : 1cosaș, pentru popula 1 hectar de eleșteu, 2100 exemplare de pești cu masa corpului de 20-30 g, dintre care crap (fiind bentofag) − 750 ex., sânger (fitofag) − 1000 ex., novac (zooplanctonofag și detritivor) − 250 ex. și cosaș (consumă plante acvatice macrofite) − 100-200 ex. Astfel acest raport ar fi binevenit privind utilizarea rațională a hidrobiocenozei heleșteilor eutrofizate. În plus, se țin sub control unele fenomene negative precum, „înflorirea algală și înburuienarea excesivă a iazului”.



În heleșteie cu hrană suplimentară (creștere intensivă) pentru hrănirea peștilor la fel sunt diferite calcule, pe care le exemplificăm în tabelul 2.
Tabelul 2. Normele de bază zilnice de hrană peștilor ciprinide la temperatură apei de 20°C

În baza calculului normei de hrană zilnică după vârstă și biomasa peștelui populat, rația zilnică se calculează ținând cont de temperatura apei și de conținutul de oxigen dizolvat în apă. La o scădere a temperaturii cu 1°C, dieta este redusă cu 10%. La o scădere a conținutului de oxigen din apă de 4,0 mg/l, dieta este redusă cu 30-40%, iar la 2,5 mg/l, hrănirea este oprită.

Bibliografie
1. László Horváth Gizella, Tamás, István Tölg, Special methods in pond fish husbandry , Budapest, 1984,148 p.
2. C.P.B. Meske, F. Vogt Fish Aquaculture: Technology and Experiments,Elsevier,2014, 237p. 3. Козлов В.И., Никифоров-Никишин А.Л., Бородин А.Л. Аквакультура. − М.: МГУТУ, 2004. − 433 с.