UTILIZAREA PRODUSULUI PROBIOTIC BIO-MOS ÎN PROFILAXIA DISFUNCŢIILOR GASTROINTESTINALE LA PUII DE GĂINĂ

S. BĂLĂNESCU, E. VOINIŢCHII, V. COCIU
Universitatea Agrară de Stat din Moldova

Abstract. The paper presents the studies concerning the effect of “Bio-Mos” (Alltech, USA) product in the
prophylaxis of gastrointestinal dysfunctions in chickens, by giving a dose of 2g per 1 kg of feed for a period of
1-30 days. Through clinical and hematological monitoring it was established that critical periods in chickens
growing are from the 1st till the 3rd day and from the 7th till the 11th day. “Bio-Mos” probiotic administration in
combination with Enromic – 10 % antibiotic contributes in improving the productive performance reflected by a
high viability – 8 %, growth in weight more that 58,8 gr, homogeneity in growing.
Key words: Bio-Mos, Chickens, Gastrointestinal dysfunctions, Probiotic.

ÎNTRODUCERE

În ultimii 45 de ani, antibioticele au fost utilizate în zootehnie pentru îmbunătăţirea performanţei de
creştere şi protejarea animalelor de efectele negative ale microorganismelor enterice patogene şi condiţionat
patogene (P. Ferket, 2002). Fiind folosite în doze sub terapeutice ca promotori de creştere, antibioticele,
la moment, sunt în centrul atenţiei datorită dezvoltării antibiorezistenţei bacteriilor patogene la om.
În timpul utilizării îndelungate, dozele de antibiotice au crescut treptat, iar eficienţa lor a scăzut în
aceeaşi măsură. Creşterea rezidurilor de antibiotice în produsele alimentare s-a soldat cu scăderea
eficienţei antibioticelor în terapia umană. Din aceste motive, la nivelul ţărilor UE, s-a impus de la 1
ianuarie 2006 interdicţia utilizării în hrana animalelor a antibioticelor în calitate de promotori de creştere (H. Sarandan, 2007).
Ca alternativă au apărut alte tipuri de promotori de creştere, care pot contribui la modularea
microflorei enterice printre care: acidifianţi, probioticele, enzime, plante aromate, stimulatori de microfloră şi imunomodulatori.
Promotorul de creştere natural Bio-Mos, elaborat de către compania Allthec, care conţine tulpina
1026 de drojdie Saccharomyces cerevisiae şi mannanoligozaharide, derivate din mannani de pe suprafaţa
celulei de drojdie, acţionează ca liganzi de mare afinitate, oferind situsuri de ataşare competitivă
pentru o anumită categorie de bacterii (P. Lyons, 2003; D. Hooge, 2004).
Agenţii patogeni gram-negativi cu timbri de tip 1 specifici manozei se ataşează de MOS în loc să se
ataşeze de celulele epiteliale ale mucoasei, traversând astfel intestinul fără să-l colonizeze (P. Waldroup et al., 2003).
Reieşind din cele menţionate, scopul cercetărilor a fost studierea eficacităţii terapeutice a produsului
Bio-Mos, inclus în nutreţ combinat în calitate de probiotic şi a unor antibacteriene în profilaxia dereglărilor
gastrointestinale la pui de găină.

MATERIAL ŞI METODĂ

Cercetările au fost efectuate pe pui de găină Argintii de Adler în vârstă de 1-30 zile, întreţinuţi în
hală populată cu 11900 pui. În incinta halei au fost create 4 izolatoare din plasă metalică, în interiorul
cărora au fost amplasaţi câte 100 de pui. Puii au fost obţinuţi de la efectivul matcă din aceleaşi ferme.
Administrarea furajelor şi a apei s-a efectuat manual. Aşternutul în hală la constituit rumeguşul de
lemn; căldura a fost furnizată de către un cuptor de fier în care se făcea focul cu lemne. Temperatura
în hală a fost de 320C.
Cercetarea s-a desfăşurat pe 4 loturi de pui, cărora le-au fost administrate următoarele preparate:
lot I – Enromic (enrofloxacină 10 %, producător „Centrovet” Cili) 2ml/1L de apă, în primele 5 zile; lotul
II – martor (nu s-a administrat nici un preparat); lotul III – probioticul Bio-Mos 2g/1kg furaj pe parcursul
testării; lotul IV – Bio-Mos (2g/1 kg furaj) şi Enromic (2ml/1L de apă – timp de 5 zile).
La puii din hală, în primele 5 zile li s-a administrat cu scop profilactic, Levomicetină în doză de
1g/1 L de apă, iar cu scop terapeutic din ziua a 12-a câte1g/1L de apă timp de 3 zile, apoi - 0,5g/1L de
apă în următoarele 4 zile.
Începînd cu ziua a 7-a, toţi puii din hală, inclusiv şi cei separaţi în loturi, au primit complexul vitaminic
Selevit (România), timp de 5 zile, în proporţie de 1g la 1L de apă.
Pe parcursul experienţei au fost determinaţi unii indici clinici (starea generală, starea penajului,
comportamentul, consumul de furaj, sporul în greutate, dinamica morbidităţii şi mortalităţii), şi hematologici
(numărul de leucocite şi eritrocite, cantitatea de hemoglobină şi hematocritul).
Probele de sînge au fost prelevate în a 7-a, a 14-a şi a 21-a zi prin metoda decapitării. Sporul în
greutate a fost determinat săptămînal.
Condiţiile de întreţinere şi schema de vaccinare s-a realizat conform programului standard, prevăzut
pentru categoria respectivă de păsări. Furajul combinat, folosit pentru nutriţie, era constituit din porumb
– 60,5%, şrot de floarea soarelui – 4%, şrot de soia – 21,5%, făină de peşte – 2%, gluten – 2,5%,
premix cu coccidiostatice – 2,5% şi moluză – 1%.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

Observaţiile asupra stării generale a păsărilor din loturile formate şi celor din hală au început din
prima zi prin monitorizarea stării generale, a apetitului, consistenţei maselor fecale şi inspecţia regiunii
cloacale. În prima zi de viaţă puii erau apatici, stăteau în grămezi, nu prea consumau furaj, beau foarte
puţină apă. Din ziua a două s-a observat că au devenit mai activi, începând să consume furaje şi apă.
Din ziua a treia, la o parte din puii din hală şi din loturile experimentale (I, III şi IV), s-a observat
diaree, cu mase fecale de o culoare întunecată. Spre deosebire de aceştia, la puii din lotul II (martor),
care nu au fost trataţi în primele zile nici cu un preparat, diareea (însoţită de refuzul hranei, aflarea lor
în grămezi, cu puful zburlit şi murdar) s-a observat începând cu ziua a şaptea.
Numărul puilor afectaţi în primele opt zile în lotul I a ajuns la 20%, în lotul II (martor) - a depăşit
50%, în lotul III – cca. 30%, iar în lotul IV numărul puilor cu disfuncţii gastrointestinale a constituit
10%. Prin urmare, procentul de îmbolnăvire a puilor în prima săptămînă de viaţă, în loturile experimentale
(I, III şi IV) a fost mai mic decît la martor (II), iar rata cea mai joasă a morbidităţii s-a constatat la lotul
în care s-a folosit combinaţia de probiotic (Bio-Mos) cu antibioticul enroflocxacină.

Din ziua a 8-a şi pînă în ziua a 13-a, în lotul II s-au depistat mai multe cadavre: a 8-a zi – 2, a 9-a
zi – 7, a 10-a zi – 8, a 11-a zi – 9, a 12-a zi – 7 şi a 13-a zi - 7 cazuri. Din ziua a 14-a mortalitatea a fost
în scădere şi s-au înregistrat cîte un cadavru în zilele 17, 19, 21, 22 şi 24. Astfel, pe întreaga perioada
a cercetărilor rata mortalităţii în acest lot (II) a fost cea mai înaltă 45%, urmată de lotul III – 12%, iar
în loturile I şi IV, respectiv 3% şi 2% (tab.1).
La puii din hală, în primele 4 zile, mortalitatea alcătuia 25 capete pe zi. Principala cauză a deceselor
în această perioadă o constituie, de obicei, defectul incubaţiei. Din ziua a 5-a şi pînă la a 8-a zi, nivelul
mortalităţii a fost de 16-17 pui pe zi. După a 8-a zi de viaţă observăm creşterea mortalităţii, care la 12
zile a ajuns la numărul maxim de 50 pui pe zi.
Reieşind din situaţia creată, s-a decis de a se recurge la administrarea Levomicetinei conform
schemei descrise mai sus, începînd cu ziua a 11-a. După trei zile de administrare a preparatului în hală
s-au diminuat cazurile de diaree şi mortalitate şi a crescut consumul de furaje. Din ziua a 17-a numărul
de pui morţi nu a depăşit 7-8 capete în zi, iar rata mortalităţii în hală, la sfârşitul experienţei, a constituit 4,3% (tab.1).
Conform datelor din tabelul1, se poate menţiona, că la puii din lotul IV, care au primit cu furajul
produsul Bio-Mos, iar în apa de băut preparatul Enromic, s-a obţinut cel mai înalt indice al viabilităţii
– 98%. Acest efect poate fi argumentat prin acţiunea complexă a antibioticului şi promotorului de
creştere Bio-Mos la nivel de tub digestiv, manifestată prin creşterea treptată a proceselor de absorbţie
şi abilitatea intestinală de a digera nutrienţii. Un alt efect benefic al produsului Bio-Mos asupra microflorei
digestive la nivel de jejun este reducerea nivelului de acid propionic, care este cel mai important produs
de fermentare pentru microflora care utilizează amidonul şi zaharurile ca substrat nutritiv (P. Ferket, 2002).
La vîrsta de 22 zile puii din loturile experimentale şi din hală arătau bine, consumând activ furajul şi
nu prezentau semne de diaree. Însă puii din lotul experimental III erau mai activi, consumau bine
furajul, se dezvoltau mai uniform. La puii din lotul II, ajunşi la vârsta de 22 zile, diferenţa în mărime şi
greutate era mai evidentă, decît la celelalte loturi.
În perioada cercetărilor s-a atras atenţie atît simptoamelor clinice la puii bolnavi, cît şi tabloului
morfopatologic la necropsia cadavrelor. La examinarea puilor bolnavi s-au depistat simptoame digestive
caracterizate prin inapetenţă, diaree, penaj mat, stare generală abătută, cloaca murdară de mase fecale,
care uneori formau chiar dopuri ce împiedicau actul de defecare.
La necropsia cadavrelor s-a constatat neabsorbţia sacului vitelin şi dezvoltarea incompletă a organelor
interne la puii cu vîrsta de 4-5 zile, iar la cei cu vârsta mai mare - hiperemie intestinală, conţinutul intestinal
de culoare deschisă (alb-surie), ficat mărit în volum cu prezenţa de focare necrotice, vezica biliară mărită cu
un conţinut întunecat de bilă, depozite de uraţi în rinichi, splina mărită cu focare necrotice ş.a.
Datele obţinute privind dinamica sporului în greutate (fig. 1) denotă faptul că greutatea corporală a
puilor din loturile I, II, III la vîrsta de 3 zile era aproximativ aceeaşi, iar în lotul IV a fost mai mică şi
constituia 39,2 g. Pe parcursul a trei săptămîni, dezvoltarea fizică a puilor din lotul II martor a fost
neuniformă, cu o diferenţă vizibilă a masei corporale, care a variat de la 107 g pînă la 148 g (61 g). În
celelalte loturi diferenţa în greutate a indivizilor nu a fost mai mare de 20g.
La vîrsta de 21 zile, greutatea medie a puilor din lotul IV a fost de 166,8 g, în lotul III –163,5 g, iar în
lotul II (martor) - doar 108 g. Aceste date (fig. 1) evidenţiază faptul că indicii de producţie sunt net
superiori la puii din lotul experimental IV, III şi I. Deci utilizarea produsului Bio-Mos aparte şi în complex
cu antibioticul Enromic a avut efect pozitiv asupra stării de sănătate a păsărilor şi indicilor productivi.

Rezultate similare, referitor la eficienţa probioticului Bio-Mos în combinaţie cu antibiotice, exprimată
prin diminuarea procentului de mortalitate şi sporirea performanţelor productive, au fost descrise de
Waldroop P. et al. (2003) în cercetarea efectuată pe pui broiler. În Republica Moldova cercetări cu
utilizarea acestui preparat, au fost efectuate pe scroafe gestante şi în lactaţie, şi purcei, cu rezultate
pozitive citate de Bălănescu S. et al. (2000, 2002).
În afară de testarea acţiunii produsului Bio-Mos asupra performanţelor productive la animale, s-a
testat şi acţiunea acestuia în răspunsul organismului la un stres imun indus (P. Ferket, 2002). Autorii au
constatat reducerea răspunsului pro-inflamator şi a efectului de scădere a consumului de hrană la
curci de 14 zile la care li s-a inoculat antigen din tulpina Salmonella typhimurium.
Datele expuse în tabelul 2 exprimă dinamica numărului de leucocite şi a indicilor eritronului determinaţi
la loturile I şi III. După cum se vede din tabel, indicii eritronului au tendinţa de creştere progresivă, în
limitele normativelor, pînă la vîrsta de 21 zile, comparativ cu valorile iniţiale (7 zile). În perioada 7-14
zile la lotul II (Bio-Mos) s-a observat o creştere moderată a hemoglobinei şi o diminuare nesemnificativă
a eritrocitelor şi hematocritului, pe cînd la lotul I (Enromic) are loc o creştere uşoară a tuturor trei
indici. În perioada 14-21 zile s-a constatat creşterea indicilor eritronului la ambele loturi, fără a se
semnala diferenţe mari în valorile nominale ale acestora.

Dinamica numărului de leucocite (tab. 2) se exprimă prin creşterea cu 18,1 % (lotul III) şi 26,8 %
(lotul I) la vârsta de 14 zile şi diminuarea acestora la 21 zile cu 6,3 % şi 7,1 %, respectiv. La a treia
cercetare leucocitele sunt crescute comparativ cu nivelul iniţial cu 10,6 % şi 17,8 %, respectiv. Creşterea
leucocitelor în perioada 7-14 zile poate fi interpretată ca răspunsul organismului la invazia germenilor
patogeni, care au provocat disfuncţii gastrointestinale exprimate prin diaree şi mortalitate sporită (tab.
1). După cum se vede din calculele prezentate, creşterea leucocitelor în această perioadă critică, este
mai accentuată la lotul I, ceea ce ne face să presupunem, că la lotul trei produsul Bio-Mos îşi exercită
efectul de prevenire a invaziei, multiplicării şi aderării bacteriilor patogene la tractul gastrointestinal,
prin susţinerea mecanismelor de apărare naturală a organismului.

CONCLUZII

1. Măsurile profilactice aferente patologiei digestive a puilor de găină trebuie orientate spre menţinerea
corespunzătoare a parametrilor de igienă, alimentaţie echilibrată şi utilizarea în perioadele critice a
promotorilor de creştere – antibiotice sau probiotice.
2. Perioadele critice în creşterea puilor, fără utilizarea promotorilor, sunt zilele 1-3 şi 7-11 caracterizate
prin incidenţa înaltă a disfuncţiilor digestive cu peste 50 % şi a mortalităţii de cca 40 %.
3. Utilizarea produsului Bio-Mos şi antibioticilor, contribuie la reducerea pierderilor prin letalitate în
fazele critice pînă la 12-3 %.
4. Probioticul Bio-Mos administrat în combinaţie cu antibioticul Enromic contribuie la sporirea
viabilităţii până la 98% şi a sporului în greutate cu 54,4%, asigurînd stare clinică bună şi omogenitate în
dezvoltarea corporală a puilor.

BIBLIOGRAFIE

1. Balanescu, S., Chiosa, A. Ispol’zovanie preparata Bio-Mos s cel’u profilaktiki gastroenterita u porosât
ot”emyšej. Vestnik Poltavskoj deržavnoj Agrarnoj Akademii. Poltava, 2002, p. 70-71.
2. Balanescu, S. et al. Acţiunea imunostimulatoare a produsului Bio-Mos la porcine. Al VIII-lea congres
Naţional de Medicină Veterinară. Revista Româmă de Medicină Veterinară, v. 10, nr. 3, Bucureşti, 2000, p. 270.
3. Ferket, P.R. Use of oligosaccharides and gut modifiers as replacements for dietary antibiotics. Proc. 63rd
Minnesota Nutritional Conference, September 17-18, Eagan, MN, 2002, p. 169-182.
4. Hooge, D. Meta-Analysis of Broiler Chicken Pen Trais Evaluating Dietary Mannan Oligosaccharide 1993-
2003. Int. J. of Poultry Science, v. 3, 2004, p.163-174.
5. Lyons, Pearse. Să căutăm soluţii în natură – aplicaţii practice ale biotehnologiilor. Al 17-lea Turneu de
Conferinţe Allthech pentru Europa, Orientul Mijlociu şi Africa, Ed. Coral Sanivet, Bucureşti, 2003, p.14-24.
6. Sarandan, Horea. Promotorii naturali de creştere utilizaţi în hrana animalelor. Ed. BIOMIN “Pagina de
Nutriţie”, vol. 1, nr.3 şi 4, 2007, p. 1-8.
7. Waldroup, P.W. et al. Comparasion of Bio-Mos R and antibiotic Feeding Programs in Broiler Diet Containity
Copper Sulfate. Int. J. of Poultry Science, v. 2 (1), 2003, p. 9-24.

Data prezentării articolului – 04.06.2010