Bronşita infecţioasă este o boală virală caracterizată prin manifestări respiratorii grave şi mortalitate la puii de găină şi prin scăderi ale ouatului la găinile adulte. Infecţia a fost descrisă prima dată în 1931 în SUA. După al Doilea Război Mondial, boala a cuprins Europa, iar în România a fost diagnosticată în anul 1965.

Etiologie și epidemiologie

Bronşita infecțioasă este produsă de un coronavirus care prezintă pluralitate antigenică, fiind indicate peste 20 de serotipuri. Virusul are tropism pentru celulele epiteliale ale căilor respiratorii anterioare, ale oviductului şi tubilor urinifieri, mai exact tulpinile nefrotoxice. Acesta este sensibil la razele solare, căldură şi la antisepticele uzuale. Alcoolul de 70° inactiveaza virusul, în decurs de 3 minute de contact. Principalele căi de contaminare cu virusul bronșitei infecțioase sunt căile respiratorii şi mucoasa conjunctivală. După replicarea în organism, noi virioni sintetizaţi părăsesc organismul prin mucusul respirator, prin fecale sau transovarian – prin ou, contaminând apa, furajele, praful şi aşternutul păsărilor. În acest mod, virusul se poate răspândi din hală în hală la distanţe foarte mari, chiar intercontinental. Virusul B.I. nu se transmite la om sau la alte mamifere.

Simptomatologie și patologie

Bronșita infecțioasă aviară se manifestă prin morbiditate moderată şi mortalitate scăzută, asociate cu lăcrimare și tulburări respiratorii, precum gâfâit şi horcăit. Populaţiile de găini prezintă reducerea producţiei de ouă, cu coji deformate. Urmările acestei boli asupra organismului sunt hiperemia traheii şi acumularea de mucus în cavitatea nazală. Hiperemia reprezintă un aflux anormal de sânge și acționează ca o decolorare roşie a traheii. Cazurile cronice, complicate prin infecţii secundare cu E. coli, prezintă aerosaculite.

Diagnostic

Diagnosticul poate fi confirmat prin izolarea şi identificarea virusului cauzal, prin inocularea germenului patogen specific pe ou SPF sau prin aplicarea tehnicilor de cultură pe ţesuturi. Diagnosticul retrospectiv se bazează pe demonstrarea creşterii semnificative a circulaţiei anticorpilor în faza acută şi de revenire, prin aplicarea tehnicilor ELISA sau SN.

Prevenție și tratament

Loturile de tineret înlocuire şi cele de găini ouătoare trebuie vaccinate cu vaccin viu atenuat, precum BIROVAC H 120, administrat în apa de băut, la 7 zile, sau prin aerosolizare, cu repetare la 30-40 de zile. Vaccinul viu inițial trebuie administrat efectivelor sensibile de reproducţie şi efectivelor de găini ouătoare, înaintea vârstei de 12 săptămâni, pentru evitarea posibilelor obstrucţii ale dezvoltării sistemului reproductiv al păsării. Efectivele de reproducţie se vaccinează cu vaccin inactivat contra B.I. ca stimulent, de regulă sub formă de emulsie polivalentă injectabilă, la sfârșitul perioadei de maturizare, apoi la mijlocul ciclului, dacă se consideră necesar, pentru menţinerea unui transfer corespunzător de anticorpi materni descendenţilor.

ATENȚIE !!!

Aceste informații sunt minuțios selecționate și scrise de medici veterinari , dar nu înlocuiesc consultația sau examinarea medicală. Pentru o diagnoză exactă rugăm sa consultați un medic veterinar în persoană sau o clinică specializată .Pentru noi este foarte important ca dumneavoastră sa dețineți informații corecte și coerente, prezentate în modul cel mai simplu si pe înțeles, pentru a vă crea o idee generală în raport cu problemele cu care vă confruntați. Aici veți găsi răspunsuri ce reflectă practicile generale cu caracter de îndrumare, dar nu de diagnoză exactă !