Comportamentul sexual la struti

La inceputul perioadei de eclozare, masculii despart femelele de restul cardului si ocupa un teritoriu de depunere a oualor, pe care il apara riguros de adversari. Si intre femele apare o ordine de rang care se manifesta prin "sasait", ciugulit si uneori chiar prin lovituri, daca este necesar chiar si impotriva masculilor nepoftiti.

Activitatea femelelor incepe de obicei inainte de cea a masculior. Un grup de imperechere este compus de obicei dintr-un mascul, o femela principala si una pana la patru femele secundare. Pentru actul de imperechere principal, perechea principala se separa de restul grupului. Masculul atrage femela prin strigatul sau pentru imperechere, asa zisul "Booming" (a bombani), producand trei tonuri prelungite succesive cu gatul umflat, asemeni mugetului unei vaci. Apoi isi atrage partenera in fata sa printr-o statura impunatoare, ridicand aripile si penele de pe coada si corp si alergand in zig-zag. Atunci cand pasc impreuna, cei doi parteneri isi sincronizeaza perfect miscarile. Cu cat curtarea masculului avanseaza mai mult, cu atat aportul de hrana este ritualizat tot mai mult, pana ce adopta elemente din comportamentul de construire a cuibului. In continuare masculul va smulge smocuri de plante si isi va roti pe rand aripa dreapta si cea stanga. Apoi se va aseza jos pe picoarele sale si va imita miscarile de scormonire a pamantului pentru a construi un cuib cu gatul si aripile. Acest comportament este denumit "Kanteling". Femela se va misca apoi in fata masculului adoptand o postura umila, iar apoi se va aseza cu coada ridicata asteptandu-l pe mascul. Masculul se va ridica de jos si se va imperechea cu miscari undulatorii ale gatului si aripilor. Acest ritual se poate repeta de mai multe ori pe zi, chiar si cu femelele secundare. Cuibul este construit de mascul, care scurma pamantul, facand o groapa putin adanca pe un loc ales de intreg grupul.

Strutii folosesc o caracteristica deosebita - un cuib comun, in care toate femelele isi depun ouale. Femela principala isi va depune insa ouale in partea interioara, mai sigura, in timp ce femelele secundare trebuie sa se multumeasca cu partile exterioare ale cuibului, care sunt mai predispuse atacurilor pradatorilor. Avantajul lor este faptul ca pot deja avea mostenitori inainte de a atinge statutul de femela principala. Cercetatorii au demonstrat faptul ca femelele isi pot recunoaste propriile oua din cuib dupa modelul porilor acestora. Masculul cu pene negre cloceste ouale de seara pana dimineata, iar femelele pe timpul zilei, atunci cand penele lor beige-maronii acopera perfect cuibul. Puii, in cazul in care nu pot ecloziona singuri, vor fi scosi din ou de catre mascul si vor fi condusi apoi de mascul si femela. Cu aceasta ocazie vor invata si ce trebuie sa manance. Mai tarziu, puii vor fi impartiti in grupe (in "gradinite"), care vor fi coordonate intens de un strut adult. Din acest comportament reies multe indicii pentru cresterea strutilor. Daca grupele prea mari sunt crescute pe o suprafata prea mica, nelinistea acestora va fi mare, iar aceasta le va perturba ritualul de imperechere si de depunere a oualor. Mutarea animalelor este acelasi lucru cu schimbarea teritoriului lor si poate perturba ritualul de imperechere si depunerea oualor. De aceea, terioriul (tarcul) trebuie ales de la inceput, astfel incat animalele sa dispuna de mult spatiu. Puii sunt dependenti de parintii lor si de parintii adoptivi. Le imita comportamentul acestora si isi exprima dezaprobarea printr-un piut ascutit atunci cand sunt lasati singuri. Puii isi recunosc imediat parintele. Atunci cand puii sunt crescuti de oameni, ingrijitorul va prelua rolul de parinte. Acesta trebuie sa se ocupe mereu de protejatii sai, care devin agitati atunci cand sunt lasati singuri, se manifesta ciripind si adopta alte comportamente cum ar fi hrana si ciugulitul curios. Deoarece puii tin mai degraba minte culoarea hainelor decat trasaturile fetei, este necesar ca atunci cand se schimba ingrijtorii, acestia sa poarte aceeasi culoare la haine, pentru starea de bine a puilor.

ATENȚIE !!! Aceste informații sunt minuțios selecționate și scrise de medici veterinari , dar nu înlocuiesc consultația sau examinarea medicală. Pentru o diagnoză exactă rugăm sa consultați un medic veterinar în persoană sau o clinică specializată .Pentru noi este foarte important ca dumneavoastră sa dețineți informații corecte și coerente, prezentate în modul cel mai simplu si pe înțeles, pentru a vă crea o idee generală în raport cu problemele cu care vă confruntați. Aici veți găsi răspunsuri ce reflectă practicile generale cu caracter de îndrumare, dar nu de diagnoză exactă !