Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
04 Aug 2020
Dacă în sectorul vegetal se prefigurează producţii bune în această toamnă agricolă, în domeniul zootehnic crescătorii sunt însă îngrijoraţi şi dezamăgiţi, în primul rând cei care exploatează porci, dar şi cei care cresc rumegătoare mici (oi, capre), din cauza scăderii cererii de miei la export şi a ofertelor de preţ şocant de mici (5-6 lei/kg viu) în perioada de toamnă. Pe lângă toate acestea, zilnic vin veşti îngrijorătoare despre boala virală Pesta Micilor Rumegătoare (PMR), foarte contagioasă pentru capre şi oi. Mulţi crescători doresc să se informeze din timp care sunt semnele clinice şi ce măsuri de prevenire şi control sunt recomandate sau obligatorii.
Boala este provocată de un virus din familia Paramyxoviridae, genul Morbillivirus. Primul focar a fost menţionat în Coasta de Fildeş şi apoi în mai multe ţări africane şi asiatice, iar după anul 1990 în apropierea ţării noastre s-au raportat focare în Turcia şi în Georgia. În lunile iunie şi iulie ale acestui an, Pesta rumegătoarelor mici a fost confirmată şi în ţara vecină Bulgaria, la graniţa sud-estică cu Turcia.
Pe această bază considerăm că sunt utile pentru crescătorii de ovine/caprine români câteva informaţii despre impactul economic, măsurile de prevenire, semnele clinice, rata de morbiditate şi mortalitate, pentru a lua din timp util măsurile necesare pentru prevenirea acestei boli.
.jpg)
Cea mai contagioasă boală! Cum ajunge în fermă?
Este de remarcat faptul că Virusul pestei rumegătoarelor mici nu infectează oamenii, dar afectează caprele şi oile; la capre provoacă pierderi prin mortalitatea de 55-85%, iar la oi sub 10%. De regulă, în focare sunt afectate 50-90% dintre animale, fiind considerată una dintre cele mai contagioase boli ale rumegătoarelor mici.
În cazul apariţiei bolii, impactul economic este foarte sever. Se poate interzice sau limita deplasarea acestor rumegătoare, exportul, importul şi creşterea în exploataţii intensive. Toate aceste efecte provoacă pierderi importante cu impact economic şi social. Prin urmare, este foarte important să cunoaştem şi să aplicăm măsurile preventive şi, în cazul apariţiei bolii, imediat să anunţăm medicul veterinar concesionar.
Crescătorii care deţin capre şi oi trebuie să cunoască faptul că iezii şi mieii între 4 luni şi 1 an sunt cei mai susceptibili la această boală.
Apariţia bolii este favorizată de aglomeraţia mare de animale, specifică îngrăşătoriilor sau fermelor intensive de oi şi de capre, hrănite insuficient şi afectate de boli parazitare şi/sau infecţioase.
O altă cauză favorizantă importantă este lipsa măsurilor de igienă specifice, care se referă, în principal, la măsurile de igienă a personalului, evacuarea zilnică sau periodică a dejecţiilor şi dezinfecţia riguroasă cu dezinfectanţi uzuali (hidroxid de sodiu 2%, eter, detergenţi etc).
Infecţia cu virusul PMR are loc, de regulă, prin contact direct a animalelor sănătoase cu cele infectate. Chiar înainte de apariţia semnelor clinice, în perioada de incubaţie virusul este excretat prin secreţii nazale, oculare, orale sau prin materii fecale. După apariţia semnelor clinice, prin tuse sau strănut, se eliberează aerosoli virulenţi ce pot ajunge la animalele sănătoase cu care vin în contact strâns.
Contaminarea este posibilă şi prin consumul de furaje şi de apă infectate, însă mai rar, deoarece virusul nu poate supravieţui mult timp în mediul înconjurător.
Rezistenţa virusului faţă de dezinfectanţii uzuali este scăzută, iar la temperatura de 50 grade C este distrus în 60 minute, dar supravieţuieşte timp îndelungat în produse din carne şi din lapte răcite şi îngheţate.
Cum îţi dai seama dacă ai animale infectate?
Perioada de incubaţie este foarte variabilă, între 3 şi 6 zile (cu limite 3-21 zile), şi fără semne clinice vizibile, sporind riscul infectării şi a altor animale. Această boală virotică începe cu febră mare (peste 40 grade C) timp de 3-4 zile şi cu lipsa poftei de mâncare asociată cu secreţii seroase oculare, nazale, care treptat devin mucopurulente până la 10 zile de la debut, dacă animalul nu moare. La 4-5 zile de la debutul febrei, în gură apar ulceraţii şi salivaţie puternică, iar limba se acoperă de un strat albicios.
Treptat tusea devine uscată şi poate să apară o diaree cu sânge în fazele târzii. Frecvent, se instalează pneumonia cu raluri pleurale şi respiraţie abdominală. La nivelul organelor interne se produc hemoragii, leziuni necotice severe (intestine, splină). Dacă animalul nu moare, se instalează o imunitate pe viaţă.
Ţineţi medicul veterinar aproape!
Pentru această viroză nu se cunoaşte un tratament specific, însă utilizarea antibioticelor cu spectru larg reduce pierderile prin mortalitate. Medicul veterinar concesionar va recolta probe care vor fi trimise la un laborator acreditat pentru confirmarea diagnosticului. În cazul confirmării diagnosticului de PMR, zona afectată va intra în carantină, iar animalele bolnave se elimină, adăposturile, padocurile, mijloacele de transport etc. se dezinfectează, iar exploataţia va fi supravegheată oficial.
În situaţia în care boala se apropie şi mai mult de România, crescătorii trebuie să solicite medicului veterinar concesionar să vaccineze iezii şi/sau mieii la vârsta de 3-4 luni.

ŞTIAŢI CĂ...
• Virusul PRM nu infectează oamenii;
• Boala PRM, în focare, afectează 50-90% dintre animale;
• Iezii şi mieii între 4 luni şi 1 an sunt cei mai susceptibili la această boală;
• Dacă animalul infectat nu moare, se instalează o imunitate pe viaţă;
• Rezistenţa virusului faţă de dezinfectanţii uzuali este scăzută, iar la temperatura de 50 grade C este distrus în 60 minute;
• Virusul supravieţuieşte timp îndelungat în produse din carne şi din lapte răcite şi congelate.
ATENȚIE !
Aceste informații sunt minuțios selecționate și scrise de medici veterinari , dar nu înlocuiesc consultația sau examinarea medicală. Pentru o diagnoză exactă rugăm sa consultați un medic veterinar în persoană sau o clinică specializată .Pentru noi este foarte important ca dumneavoastră sa dețineți informații corecte și coerente, prezentate în modul cel mai simplu si pe înțeles, pentru a vă crea o idee generală în raport cu problemele cu care vă confruntați. Aici veți găsi răspunsuri ce reflectă practicile generale cu caracter de îndrumare, dar nu de diagnoză exactă !
Nov
17
Диагностика онкологических заболеваний у животных – длительный и трудоемкий процесс. Он включает в себя практически все возможные методы исследования, в том числе – цитологическое и гистологическое, позволяющие определить клеточный состав опухоли для разработки дальнейшей тактики лечения и прогнозов. Данные методы имеют как сходства, так и различия, как преимущества, так и недостатки. В данной статье речь пойдет об одном из вышеуказанных исследований, а именно – о цитологическом.
Inscriete la noutatile noastre