Anemia hemolitică autoimună (IMHA) reprezintă una dintre principalele cauze de anemie la câini şi pisici. Acest tip de anemie poate apărea la animale de toate vârstele, dar este mai frecvent întâlnit la câinii şi pisicile tinere şi adulte de vârstă mijlocie. În cazul IMHA secundare, un factor declanşator este adesea suspectat din cauza unei asocieri temporale cu administrarea unor medicamente sau cu o boală preexistentă, dar stabilirea unei legături de cauzalitate este frecvent dificilă. În timp ce ambele forme de IMHA afectează câinii şi pisicile, forma primară este mai frecventă la câini, iar forma secundară este mai comună la pisici.
În studiul nostru, anemia hemolitică imunomediată a fost diagnosticată la 25 de animale, dintre care nouă pisici şi 16 câini, utilizând testul Coombs pentru stabilirea diagnosticului.

În studiul nostru privind anemia hemolitică de origine infecţioasă la câini, am identificat următoarele rase: Cocker Spaniel, Schnauzer, Rottweiler, Beagle şi Shih-Tzu, fiecare reprezentând 6% din cazuri (n=1), şi rasele Golden Retriever, Ciobănesc German, West Highland White Terrier şi Bichon, fiecare cu 11% (n=2). Rasa Metis a fost cea mai frecventă, având o pondere de 28% (n=5). În ceea ce priveşte pisicile, prevalenţa a fost cea mai mare la rasa Europeană, cu 56% (n=5), urmată de British Short Hair cu 33% (n=3) şi Birmaneză, cu 11% (n=1).

Examenul clinic a relevat variaţii ale temperaturii corporale şi a evidenţiat deteriorarea stării generale la 80% dintre pacienţi (n=20), splenomegalie la 64% (n=16), hipertermie la 100% (n=25), tahicardie la 96% (n=24) şi tahipnee la 96% (n=24).

În anamneza pacienţilor au fost raportate simptomele clinice de hemoglobinurie în 36% dintre cazuri (n=9), paloare a mucoaselor la 44% (n=11), oboseală accentuată la 88% (n=22), icter la 12% (n=3), inapetenţă la 92% (n=23) şi letargie la 72% (n=18).

Analiza datelor clinice şi anamnestice a evidenţiat o prevalenţă ridicată a hipertermiei (100%) şi o creştere semnificativă a frecvenţelor cardiace şi respiratorii (96%), toate asociate cu hemoliza indusă imunomediat, având consecinţe sistemice notabile în 80% dintre cazuri.

Informaţiile clinice şi anamnestice sunt esenţiale pentru formularea unui diagnostic preliminar, care este ulterior detaliat prin investigaţii paraclinice hematologice şi biochimice efectuate pe probele de sânge ale pacienţilor. Testele hematologice au fost cruciale pentru evaluarea severităţii anemiei. Combinând aceste rezultate cu informaţiile din anamneză şi simptomele clinice, s-a presupus că anemia este imunomediată, această ipoteză fiind confirmată prin teste Coombs şi prin analiza frotiurilor sanguine. În plus, gradul de regenerare a anemiei a fost evaluat prin numărarea reticulocitelor, celule sanguine imature, care sunt un indicator important al severităţii stării pacientului şi al necesităţii unui plan terapeutic destinat stimulării producţiei de celule roşii. O proporţie crescută de reticulocite a fost observată la 72% dintre pacienţi (n=18), indicând o anemie regenerativă.

Pentru diagnosticarea anemiei hemolitice imuno-mediate, a fost utilizată exclusiv metoda testului de autoaglutinare, cunoscută şi sub numele de testul Knott.

Bibliografie
Avery AC, Avery PR. Determining the significance of persistent lymphocytosis. Vet Clin North Am Small Anim Pract. 2007 Mar;37(2):267-82, vi. doi: 10.1016/j.cvsm.2006.11.001.
Barros MM, Blajchman MA, Bordin JO. Warm autoimmune hemolytic anemia: recent progress in understanding the immunobiology and the treatment. Transfus Med Rev. 2010 Jul;24(3):195-210. doi: 10.1016/j.tmrv.2010.03.002.
Cines DB, Liebman H, Stasi R. Pathobiology of secondary immune thrombocytopenia. Semin Hematol. 2009 Jan;46(1 Suppl 2):S2-14. doi: 10.1053/j.seminhematol.2008.12.005. 
Codreanu MD, Diaconescu A, Bîrţoiu A. Ghid de ecografie la animalele de companie. Ed. Printech, 2005, CD- ISBN 973-718-141-7 London, 448 p.
Dumler JS, Walker DH. Tick-borne ehrlichioses. Lancet infect Dis. April 2001:21-28. DOI: https://doi.org/10.1016/S1473-3099(09)70296-8.
Eddlestone SM, Gaunt SD, Neer TM, Boudreaux CM, Gill A, Haschke E, Corstvet RE. PCR detection of Anaplasma platys in blood and tissue of dogs during acute phase of experimental infection. Exp Parasitol. 2007 Feb;115(2):205-10. doi: 10.1016/j.exppara.2006.08.006.
Grindem CB, Neel JA, Juopperi TA. Cytology of bone marrow. Vet Clin North Am Small Anim Pract. 2002 Nov;32(6):1313-74, vi. doi: 10.1016/s0195-5616(02)00052-9.
Hamidou M. Prise en charge d’une cytopénie auto-immune [Management of autoimmune cytopenia]. Rev Med Interne. 2007 Dec;28 Suppl 4:S310-1. French. doi: 10.1016/j.revmed.2007.09.009.
Shipov A, Klement E, Reuveni-Tager L, Waner T, Harrus S. Prognostic indicators for canine monocytic ehrlichiosis. Vet Parasitol. 2008 May 6;153(1-2):131-8. doi: 10.1016/j.vetpar.2008.01.009. 
Sofres, FACCO et TNS. Enquête FACCO/TNS SOFRES 2008 sur le Parc des Animaux Familiers Français. http://www.facco.fr/-Population-animale-. [En ligne] 2008.
Solano-Gallego L, Koutinas A, Miró G, Cardoso L, Pennisi MG, Ferrer L, Bourdeau P, Oliva G, Baneth G. Directions for the diagnosis, clinical staging, treatment and prevention of canine leishmaniosis. Vet Parasitol. 2009 Oct 28;165(1-2):1-18. doi: 10.1016/j.vetpar.2009.05.022.
Wong SJ, Thomas JA. Cytoplasmic, nuclear, and platelet autoantibodies in human granulocytic ehrlichiosis patients. J Clin Microbiol. 1998 Jul;36(7):1959-63. doi: 10.1128/JCM.36.7.1959-1963.1998.
Yamamoto A, Iwata A, Saito T, Watanabe F, Ueda S. Expression and purification of canine granulocyte colony-stimulating factor (cG-CSF). Vet Immunol Immunopathol. 2009 Aug 15;130(3-4):221-5. doi: 10.1016/j.vetimm.2009.02.016.
Young NS. Acquired aplastic anemia. Ann Intern Med. 2002 Apr 2;136(7):534-46. doi: 10.7326/0003-4819-136-7-200204020-00011.
Zygner W, Gójska O, Rapacka G, Jaros D, Wedrychowicz H. Hematological changes during the course of canine babesiosis caused by large Babesia in domestic dogs in Warsaw (Poland). Vet Parasitol. 2007 Apr 10;145(1-2):146-51. doi: 10.1016/j.vetpar.2006.11.008.