INCUBAȚIA OUĂLOR DE DIFERITE SPECII DE PĂSĂRI ÎN INCUBATORUL DE SUPRAFAȚĂ

Elena SCRIPNIC1, Iurie SCRIPNIC2, Cecilia POP3

1Universitatea Agrară de Stat din Moldova
2SRL SIVAGRO – COM, Republica Moldova
3Univeristatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară ”Ion Ionescu de la Brad”, Iași, România

Abstract. Egg incubation is largely practiced by poultry breeders in household conditions. They use surface
incubators which are different from the volume incubators used in the industrial sector. The purpose of this work
was a comparative study of the incubation regimes and incubation indices of hen eggs (the Kucinsky Jubilee
breed), turkey eggs (the Converter breed) and quail eggs (the English White breed), using surface incubators. All
the physical parameters (temperature, humidity, and the duration of the incubation) were different, depending on
the specific needs of each species. The quail eggs were a few days old (3 days) and had the highest fecundity rate
(88% of fertilized eggs of all the incubated eggs) and maximum hatching rate (90.9% of hatched eggs of all the
fertilized eggs). Incubation indices of hen eggs also had high values (82.2% and 85.1% respectively). Most of the
chicks resulted from hen and quail eggs corresponded to quality category I. Turkey eggs, which had the longest
pre-incubation storage length (9 days), showed the lowest values of incubation indices and turkey chicks obtained
from them were predominantly of quality categories II and III.
Key words: Eggs; Incubation regime; Incubation indices; Hatching rate.

Rezumat. Incubaţia ouălor este practicată în mare măsură de crescătorii de păsări în condiţii de casă şi se
realizează cu ajutorul incubatoarelor de suprafață, care se deosebesc de incubatoarele de volum folosite în sectorul
industrial. Scopul prezentei lucrări este studiul comparativ al regimurilor şi indicilor de incubaţie a ouălor de
găină (rasa Cucinsc jubiliară), de curcă (rasa Converter) şi de prepeliţă (rasa Albă englezească), în incubatorul de
suprafaţă. Toţi parametrii fizici (tempertura, umiditatea, inclusiv şi durata incubaţiei) au fost diferiţi, în funcţie de
necesităţile specifice speciei. Ouăle de prepeliţă au avut o vechime mică (3 zile) şi au înregistrat cea mai mare rată
de fecundiţate (88% de ouă fecundate din totalul de ouă incubate) şi ecloziune maximă (90.9% de ouă eclozate din
totalul de ouă fecundate). Indicii de incubaţie a ouălor de găină deasemenea au avut valori ridicate (82.2% de ouă
fecundate şi 85.1% de ouă eclozate). Majoritatea puilor obţinuti din ouăle de găină şi de prepelită s-au încadrat în
categoria I de calitate. Ouăle de curcă, care au avut cea mai îndelungată durată de păstrare (9 zile) înainte de a fi
puse la incubat, au înregistrat cele mai reduse valori ale indicilor de incubaţie şI din ele s-a obţinut preponderent
tineret de calitatea a II-a şi a III-a.
Cuvinte-cheie: Ouă; Regim de incubație; Indici de incubație; Rată de ecloziune.

INTRODUCERE

Procesul dezvoltării embrionare, de la zigot, în faza de viaţă latentă, şi până la stadiul de pui de o zi,
cu viabilitate normală, este numit incubaţie. Este un proces natural ce se desfăşoară numai sub influenţa
anumitor factori de mediu şi într-o anumită perioadă de timp, caracteristică fiecărei specii sau chiar rase de
păsări. Din aceste considerente trebuie cunoscute şi respectate cu stricteţe regimurile de incubaţie a ouălor
la fiecare specie de păsări, monitorizarea regimului fiind unul dintre procedeele importante în procesul
de incubaţie. În cazul în care regimul de incubaţie nu este respectat se obţin abateri grave ale indicilor de
incubaţie care influenţează eficienţa economică a întregii ramuri avicole (Кочиш, И.И. et al. 2004).
Obţinerea unor indici superiori în procesul de incubaţie a ouălor este condiţionată direct de calitatea lor.
Astfel, ouăle pentru incubat trebuie să provină din loturi de păsări de reproducţie sănătoase, cu un potenţial
genetic şi productiv cât mai ridicat. Calitatea ouălor este dictată şi de starea lor de prospeţime, precum şi de însuşirile
morfologice şi fizico-chimice care le caracterizează (Beeken, L. 2010; Râbokon’, Ȗ.A. et al. 2005).
Pentru o gestionare corectă a incubaţiei, trebuie urmărită derularea procedeelor tehnologice în mai
multe puncte critice: recoltarea, dezinfectarea, răcirea, păstrarea, incubația ouălor. Pentru a evita contaminarea
ambientală, ouăle nu trebuie recoltate de multe ori pe zi (3-4 ori). Nu se recomandă spălarea
ouălor, apa înlăturând stratul protector al oului și favorizând astfel pătrunderea microflorei patogene în
interior prin pori. Dezinfectarea ouălor se face înainte de punerea lor la păstrare. Răcirea este, de asemenea,
foarte importantă, având în vedere că sub 26°C diviziunea celulară a embrionului încetineşte, iar
la 21°C se opreşte. Ouăle dezinfectate şi răcite trebuie depozitate într-un spaţiu cu temperatura între 13-
15°C şi cu umiditatea relativă de 75-80%, astfel încât să nu piardă prea multă apă înainte de incubaţie.
Ouăle pentru incubat nu trebuie să fie mai vechi de o săptămână şi mai proaspete de 3 zile (Van, I.et al.
2000).

MATERIAL ȘI METODĂ

Experiențele descrise în lucrarea de faţă au fost desfăşurate în condiţiile laboratorului Catedrei Zootehnie
specială a Universității Agrare de Stat din Moldova. Drept obiect de studiu au servit ouăle incubabile
de găină, curcă şi prepeliţă. Durata de păstrare a ouălor de găină a fost de 6 zile, a celor de curcă
– 9 zile și a celor de prepeliţă – 3 zile. Incubația ouălor a fost realizată conform schemelor recomandate
pentru fiecare specie.

La incubat au fost puse 90 de ouă de găină, 100 de ouă de curcă şi 125 de ouă de prepeliţă, în trei
serii, în lăzi de incubaţie aşezate vertical.
Controlul biologic s-a efectuat pe tot parcursul perioadei de incubaţie, cu ajutorul ovoscopului, determinându-
se ouăle cu embrioni morţi şi ouăle limpezi, precum şi cele cu inel de sânge.
Fecunditatea ouălor a fost calculată în baza numărului total de ouă puse la incubat.
Conform cerințelor, ouăle cu embrioni au fost transferate în lăzile pentru ecloziune. După ecloziune,
puii au fost împărţiţi pe clase de calitate. După incubaţie s-au calculat indicii de incubaţie şi anume: ecloziunea
din totalul de ouă puse la incubat şi ecloziunea din totalul de ouă fecundate. Rezultatele procesului au
fost analizate după spargerea fiecărui ou şi determinarea vârstei mortalității embrionare la fiecare specie.

REZULTATE ȘI DISCUȚII

Incubaţia este unul dintre segmentele principale ale industriei avicole. Desfăşurarea în bune condiţii
a procesului tehnologic şi respectarea regimului de incubaţie au o importanţă deosebită pentru rezultatele
ce se doresc a fi obţinute. În mare măsură, succesul incubaţiei depinde de calitatea ouălor puse la
incubat. Masa ouălor, integritatea şi durata de păstrare sunt indici principali care trebuie avuţi în vedere
la pregătirea ouălor pentru incubaţie.
Limitele optime de temperatură la care embrionul se dezvoltă în mod normal sunt 37-40°C. Cu cât
temperatura este mai aproape de limita superioară, cu atât mai intens are loc dezvoltarea embrionului.
Cu toate acestea, o încălzire foarte puternică duce la dezvoltarea anormală a embrionilor. În primele 12
ore de incubare a embrionului îi este relativ ușor să tolereze căldura, însă în a doua zi sau a treia supraîncălzirea
este periculoasă. Temperatura sporită în această perioadă poate cauza malformaţii ale capului,
iar la a patra zi efectele nocive se manifestă prin hipoplazia cavitații abdominale și deplasarea organelor
interne. În a doua jumătate a termenului de incubație căldura nu accelerează și nici nu inhibă creșterea
embrionului.
Temperatura scăzută, în orice perioadă de incubație, întârzie creşterea şi dezvoltarea embrionilor.
Dacă embrionii sunt transferaţi şi răciţi la temperatura camerei timp de până la două zile, aceasta reduce
eclozarea și prelungește perioada de incubare. În timpul incubației crește activitatea respiratorie a embrionilor,
ceea ce înseamnă că lipsa de circulație a aerului reduce conținutul de oxigen. Lipsa de oxigen
afectează creșterea și dezvoltarea embrionului.
În tabelul 4 sunt prezentate valorile principalilor indici ai calităţii ouălor luaţi în consideraţie în cadrul
cercetărilor întreprinse de noi.

Din tabel se observă că pierderi mai însemnate de greutate s-au înregistrat la ouăle de curcă, fapt ce
dovedeşte că aceste ouă, înainte de a fi puse la incubat, s-au păstrat o perioadă mai mare.
Unul dintre indicii de incubaţie cercetaţi este fecunditatea ouălor, care a fost determinată la primul
control biologic, rezultatele fiind prezentate în figura 1.
Din totalul de ouă de găină puse la incubat au fost fecundate 76 de bucăţi sau 82,2 %, din totalul
celor de curcă au fost fecundate 79,0%, iar din cele 125 de ouă de prepeliţă fecundate au fost 88,0%. Se
poate concluziona, astfel, că cel mai înalt indice de fecunditate l-au avut ouăle de prepeliţă. În procesul
controlului biologic s-au depistat şi ouă cu inel de sânge. Ouăle cu inel de sânge sunt ouă care au fost
fecundate, însă la care a survenit moartea embrionului din cauza unor factori ai regimului de incubaţie.
Numărul maxim de ouă cu embrioni morţi a fost înregistrat la curcă, alcătuind 10,1%, din totalul de ouă
fecundate. Cel mai scăzut procent de ouă cu inel de sânge s-a înregistrat la prepeliţe – 0,9%.
La sfârşitul etapei de eclozare, toate ouăle care nu au eclozat au fost supuse studiului prin spargere,
determinându-se vârsta şi cauza morţii embrionilor. Rezultatele acestui studiu se prezintă în tabelul 6.

Se constată că procentul maxim de deces embrionar s-a înregistrat la embrionii de curcă – 12,6 % din
totalul de ouă fecundate, iar cel mai scăzut procent de deces embrionar s-a înregistrat la prepeliţe – 7,3%
din totalul ouălor fecundate. În acelaşi timp, din cauza lipsei de evidență strictă a regimului de temperatură
la incubație, la prepelițe a fost obţinut un pui cu anomalii (mutație genetică) ale membrelor. Puiul
obținut a avut trei picioare (fig. 2). Asemenea mutații genetice apar atunci când, la formarea organelor și
sistemelor, regimul de temperatură depășeste limitele recomandate.

Din totalul de embrioni morţi, numărul maxim, la toate speciile, s-a înregistrat la sfârşitul perioadei
de incubaţie. Acest fapt se explică prin declanşarea fazei a treia, critică, şi prin schimbările ce au loc în
această perioadă, anume trecerea embrionilor la respiraţia pulmonară. Aceştia îşi fixează acum poziţia
pentru eclozare şi încep ciocnirea cojii minerale. Tot tineretul obţinut a fost clasificat pe categorii de
calitate. Rezultatele clasificării se prezintă în figura 3.

În urma analizei rezultatelor incubaţiei se poate menţiona că ecloziunea maximă s-a înregistrat la
prepeliţe, alcătuind 90,9%. Şi în cazul ouălor de găină acest indice a fost destul de înalt, alcătuind
85,1%. Cele mai scăzute valori ale indicelui dat s-au înregistrat la ouăle de curcă – 64,6%. Aceste rezultate
demonstrează că ouăle de găină şi prepeliţe au fost proaspete, producând tineret de calitatea I, cu
valori maxime ale indicilor de incubaţie. Din ouăle de curcă s-a obţinut preponderent tineret de calitatea
II și III, mai puţin de cel de calitatea I, iar indicii de incubaţie prezintă valori mai reduse, ceea ce demonstrează
că durata de păstrare mai îndelungată a ouălor a influenţat negativ rezultatele studiului.

CONCLUZII

Rezultatele studiului au permis să fie formulate următoarele concluzii:
1. Analizând indicii de calitate a ouălor puse la incubat, s-a constatat că masa ouălor şi indicele de
format corespund cerinţelor tehnologice şi caracteristicilor raselor luate în studiu.
2. La determinarea diametrului camerei de aer a ouălor s-a constatat că la ouăle de curcă acesta a
depăşit dimensiunile stabilite, ceea ce demonstrează că ouăle procurate în scopul cercetării au avut vechimea
mai mare decât vechimea recomandată pentru incubație.
3. Diametrul mai mare al camerei de aer la ouăle de curcă a influenţat şi numărul de pui obţinuţi,
acesta fiind mai redus în comparaţie cu celelalte specii luate în studiu.
4. Regimurile de incubaţie a ouălor de găină, curcă şi prepeliţă se caracterizează prin parametri fizici
(temperatură, umiditate, durata incubaţiei) diferiţi, în funcţie de necesităţile specifice speciei.
5. La analiza indicilor de incubaţie s-a constatat că aceştia au demonstrat valori maxime la ouăle de
prepeliţă, ceea ce se explică prin faptul că specia dată este una dintre cele mai rezistente şi prolifice,
indiferent de tipul de incubator în care are loc dezvoltarea embrionară.
6. În urma procesului de incubaţie a fost înregistrat un caz de mutaţie genetică– pui cu trei picioare –,
provocat de nerespectarea regimului optim de temperatură în timpul formării sistemelor embrionare.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

1. BEEKEN, L. (2010). Manual de creștere a păsărilor. București: M.A.S.T. 188 p. ISBN 973-1822-66-2.
2. VAN, Ilie et al. ( 2000).Tehnologia incubării ouălor. Bucureşti.113-134 p.
3. КОЧИШ, И.И., ПЕТРАШ, M.Г., СМИРНОВ, С.Б. (2004). Птицеводство. Москва: Kолос. 407 с. ISBN
5-9532-0038-2.
4. ПРОКУДИНА, Н.А., РЯБОКОНЬ, Ю.А., РЯБОКОНЬ, В.В., (2008). Инкубация яиц сельскохозяйственной
птицы. Харьков: «НТМТ». 386 с.
5. РЯБОКОНЬ, Ю.A. et al. (2005). Производство куриных яиц. Харьков: Эспада. 51с.

Data prezentării articolului: 25.09.2017
Data acceptării articolului: 21.10.2017