Nefrolitiaza reprezintă o formă particulară de urolitiază, care poate evolua izolat sau asociată altor afecțiuni ale tractului urinar. Acest studiu a urmărit evaluarea aspectelor clinice, imagistice și terapeutice ale nefrolitiazei singulare la feline. Dintre cele 11 cazuri investigate, majoritatea pacienților au prezentat modificări clinice minime sau absente, diagnosticul fiind stabilit în principal prin examinare ultrasonografică. Opt cazuri (72,7%) au fost gestionate conservator, prin monitorizare clinică, imagistică și biochimică periodică, fără deteriorarea semnificativă a funcției renale. Trei pisici (27,3%) au necesitat nefrectomie, ca urmare a instalării sindromului de retenție azotată de gradul IV. Evoluția postoperatorie a fost favorabilă, cu ameliorarea parametrilor biochimici și stabilizarea funcției renale. Rezultatele obținute susțin faptul că majoritatea cazurilor de nefrolitiază singulară pot beneficia de management conservator, intervenția chirurgicală fiind rezervată cazurilor complicate, asociate cu afectare renală severă.

Nefrolitiaza reprezintă o formă distinctă de urolitiază, care poate evolua fie izolat, sub forma litiazei renale, fie asociată cu alte afecțiuni ale tractului urinar. În forma sa singulară, nefrolitiaza determină frecvent modificări clinice reduse sau absente și poate fi identificată incidental în urma investigațiilor imagistice sau a altor examinări paraclinice, fără a produce repercusiuni semnificative asupra celorlalte segmente ale aparatului urinar.

În cadrul prezentului studiu, urolitiaza renalăsingularăa fost interpretatăca prezența unor nefroliți inactivi, fărăefect obstructiv semnificativși fărărepercusiuni evidente asupra funcției renale. În aceste situații, conduita terapeuticăa fost predominant conservatoare, bazatăpe monitorizare clinică, ecograficăși biochimicăperiodică, învederea identificării precoce a eventualelor modificări evolutive. Aceastăabordare este susținutăde literatura de specialitate, care evidențiazăfaptul cămajoritatea nefroliților diagnosticați la felineși canide sunt reprezentați de oxalați de calciu, pentru care dizolvarea medicamentoasăsau dieteticănu constituie o opțiune terapeuticăeficientă (Adams, 2010).

Din punct de vedere terapeutic, nefrectomia rămâne intervenția de elecție în cazurile complicate, caracterizate prin afectare renală severă sau sindrom de retenție azotată. În lotul investigat, dintre cele 11 cazuri de nefrolitiază singulară, doar trei pisici (27,3%) au necesitat nefrectomie, acestea prezentând sindrom de retenție azotată de gradul IV. Celelalte opt cazuri (72,7%) au fost gestionate conservator, prin monitorizare clinică, imagistică și biochimică, în absența unor semne de deteriorare semnificativă a funcției renale (tabelul 1).

La felina 1, examenul macroscopic al rinichiului secționat longitudinal a evidențiat congestie difuză accentuată a parenchimului renal, predominant la nivel medular și corticomedular, cu menținerea diferențierii corticomedulare. Corticala a prezentat o colorație mai palidă comparativ cu medulara, iar suprafața de secțiune a fost umedă și lucioasă. Pelvisul renal a fost vizibil, fără dilatație semnificativă, fiind identificați și calculi renali de dimensiuni milimetrice. Aspectul macroscopic este compatibil cu modificări congestive renale asociate nefrolitiazei (figura 1).

La felina 1, examenul macroscopic al rinichiului secționat longitudinal a evidențiat congestie difuză accentuată a parenchimului renal, predominant la nivel medular și corticomedular, cu menținerea diferențierii corticomedulare. Corticala a prezentat o colorație mai palidă comparativ cu medulara, iar suprafața de secțiune a fost umedă și lucioasă. Pelvisul renal a fost vizibil, fără dilatație semnificativă, fiind identificați și calculi renali de dimensiuni milimetrice. Aspectul macroscopic este compatibil cu modificări congestive renale asociate nefrolitiazei (figura 1).

La felina 2, examenul macroscopic al rinichiului secționat longitudinal a evidențiat menținerea diferențierii corticomedulare, cu o corticală discret palidă și o zonă medulară/corticomedulară moderat congestivă, de colorație roșu-violacee. Pelvisul renal a fost vizibil, fără dilatație semnificativă, iar suprafața de secțiune a prezentat un aspect umed și lucios. Au fost identificați calculi renali de dimensiuni milimetrice, aspectul macroscopic fiind compatibil cu modificări congestive renale moderate asociate nefrolitiazei (figura 2).

La felina 3, examenul macroscopic al rinichiului secționat longitudinal a evidențiat modificări anatomopatologice severe, caracterizate prin dilatarea accentuată a sistemului pielocaliceal și reducerea marcantă a grosimii parenchimului renal, aspect compatibil cu hidronefroza cronică avansată. Corticala și medulara au fost comprimate periferic, cu alterarea profundă a arhitecturii renale normale. La nivelul pelvisului renal au fost identificați calculi de consistență dură, culoare gălbuie-albicioasă și suprafață neregulată, corespunzători nefroliților. Parenchimul renal adiacent a prezentat congestie intensă și multiple zone hemoragice difuze, conferind suprafeței de secțiune un aspect neuniform, roșu-violaceu. Aspectul macroscopic a fost compatibil cu nefrolitiaza obstructivă asociată cu hidronefroză avansată și atrofie parenchimatoasă severă (figura 3).

În cazurile gestionate conservator, evoluția a fost favorabilă, fărăapariția unor repercusiuni renale semnificative. Monitorizarea clinică, ecograficăși biochimicăperiodicăa evidențiat menținerea unei funcții renale stabileși absența progresiei leziunilor. La pacienții supuși intervenției chirurgicale, monitorizarea postoperatorie a urmărit recuperarea funcției renale, reducerea retenției azotateși ameliorarea stării generale, evoluția fiind favorabilă, prinîmbunătățirea parametrilor biochimici, remiterea semnelor cliniceși stabilizarea funcției renale.

Postoperatoriu, pacienții supuși nefrotomiei au fost monitorizați clinic, imagistic și biochimic, cu accent pe evaluarea recuperării funcției renale, reducerea retenției azotate și ameliorarea stării generale. Evoluția postoperatorie a fost favorabilă, fiind caracterizată de îmbunătățirea parametrilor biochimici, remisiunea progresivă a semnelor clinice și stabilizarea funcției renale.  

Bibliografie
Adams LG. Urinary obstruction or functional urinary retention. DVM360, 1, 2010, pp. 807–809. 
Bainbridge J, Elliot J. Manual of canine and feline nephrology and urology - second edition. Editura British Small Animal Veterinary Association, Anglia, 2007.
Codreanu MD. Tratat de ultrasonografie clinică veterinară. Editura Printech. București, 2021.
Codreanu M. Diagnosticul ecografic al urolitiazei la carnivore. Sesiune ştiinţifică, FMV Bucureşti, 2000.
Codreanu M. Diagnosticul ecografic în bolile interne la animale. Editura Coral-Sanivet, Bucureşti, 2000.
Mateescu C, Cristian AM, Mateescu A, Vlăgioiu C. Lower urinary tract urolithiasis in cats: prevalence, clinical and paraclinical diagnostic features. Multidisciplinary Conference on Sustainable Development,
Timișoara, 21-22 mai 2026.
Vlăgioiu C, Tudor N. Semiologie veterinară şi tehnici de examinare. Editura Sitech, Craiova, 2005.
Vulpe V. Diagnostic imaging of the urinary system of dog and cat, Open Acces Journal, 2022.