Studiul histologic al aparatului genital femel la canidele domestice este esențial pentru înțelegerea fiziologiei reproducerii, diagnosticarea afecțiunilor și aplicarea tehnicilor de reproducere asistată. Aparatul genital femel include ovarele, uterul și cervixul, fiecare cu structuri și funcții specifice, influențate de ciclul estral și de modificările hormonale (Evans & de Lahunta, 2013; Concannon, 2011). Ovarele canidelor sunt organe pereche cu rol în producția de ovocite și hormoni. Structura ovariană include epiteliul superficial, cortexul ovarian cu foliculi în diferite stadii de dezvoltare și medulara, bogată în vase sanguine și țesut conjunctiv (Johnston et al., 2001; Concannon et al., 2009). După ovulație se formează corpul galben, care secretă progesteron, esențial pentru menținerea sarcinii (Hoffmann et al., 2004). Uterul canidelor este format din perimetru, miometru și endometru. Endometrul prezintă glande ramificate și țesut stromal bogat vascularizat, cu modificări ciclice sub influența hormonilor ovarieni, esențiale pentru implantarea embrionară și menținerea gestației (Evans & de Lahunta, 2013; Johnston, 2013). Cervixul prezintă epiteliu de tranziție și glande mucoase implicate în protecția tractului genital superior și transportul spermatozoizilor, modificările structurale fiind corelate cu fazele ciclului estral și cu nivelul hormonilor specifici (Reich & Fritsch, 2014). Cunoașterea detaliată a histologiei normale a aparatului genital feminin este indispensabilă pentru interpretarea modificărilor patologice, evaluarea eficienței tratamentelor hormonale și aplicarea corectă a tehnicilor de reproducere asistată la canidele domestice (Brown et al., 2001; Belu et al., 2021).

Introducere

Aparatul genital femel la canidele domestice este alcătuit din ovare, trompe uterine, uter și cervix, fiecare organ având caracteristici histologice specifice care permit funcționarea normală a ciclului estral (Johnston et al., 2001; Evans & de Lahunta, 2013). În plus, cercetările recente au evidențiat variații structurale detaliate ale aparatului genital feminin la canide, cu implicații în reproducerea asistată și medicina veterinară (Georgescu, Roșu, Belu, Dumitrescu, Mihai & Mustățea, 2023).

Ovarele prezintă variații ciclice în dezvoltarea foliculară și formarea corpului galben; uterul bicornuat este adaptat pentru gestarea mai multor pui simultan, iar cervixul asigură protecția cavității uterine și trecerea spermatozoizilor (Getty, 2011).

Ovarele sunt pereche, de formă ovală, cu două zone principale: cortex și medulară (Evans & de Lahunta, 2013). Cortexul conține foliculi ovarieni în diferite stadii – primordial, primar, secundar și terțiar –, precum și corpuri galbene după ovulație (Concannon et al., 2009).

Foliculii sunt alcătuiți din ovocit înconjurat de celule granuloase și teca, implicate în secreția hormonilor sexuali (Johnston et al., 2001; Hoffmann et al., 2004). Medulara ovariană, bogată în țesut conjunctiv, vase sanguine, limfatice și fibre nervoase, susține funcția endocrină a ovarelor (Evans & de Lahunta, 2013).

Epiteliul superficial (germinal), cuboidal sau columnar, acoperă tunica albuginea, strat subțire de țesut conjunctiv dens (Getty, 2011). Ciclul estral influențează structura foliculară și formarea corpului galben, determinând variații hormonale esențiale pentru reproducție (Concannon, 2011). Monitorizarea histologică ajută la evaluarea fertilității și la optimizarea tehnicilor de reproducere asistată (Root Kustritz, 2005).

Endometrul este o mucoasă glandulară cu epiteliu columnar și glande tubulare care se modifică ciclic; în diestrus și sarcină, glandele endometriale hipertrofiază și secretă histotrof pentru susținerea embrionului (Concannon, 2011).

Miometrul este alcătuit din straturi musculare netede, vascularizate, care permit contracțiile uterine în timpul nașterii (Johnston et al., 2001).

Perimetrul, format din țesut conjunctiv acoperit de mezoteliu, protejează uterul și îl fixează în cavitatea pelviană (Getty, 2011).

Modificările histologice ale endometrului reflectă stadiile ciclului estral și sunt utile în diagnostic și evaluarea fertilității (Reich & Fritsch, 2014).

Cervixul este un canal scurt care leagă uterul de vagin, asigurând protecția cavității uterine și facilitând trecerea spermatozoizilor (Evans & de Lahunta, 2013).

Ectocervixul este porțiunea care se proiectează în vagin, tapetată cu epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat (Johnston et al., 2001).

Endocervixul este căptușit cu epiteliu columnar secretor, producând mucus care variază în funcție de faza ciclului estral (Concannon, 2011). Histologia cervixului permite determinarea fazei estrale și evaluarea stării de sănătate reproductivă (Root Kustritz, 2005; Johnston, 2013).

Materiale și metodă

Pentru efectuarea acestui studiu au fost recoltate probe provenite de la o femelă de 8 ani din rasa Ciobănesc Belgian Malinois și transportate în laborator într-un timp foarte scurt, pentru a continua cu etapele necesare obținerii preparatelor permanente, adecvate examinării microscopice a structurilor celulare și a corelațiilor acestora. Fragmentele tisulare au fost prelucrate histologic și secționate folosind microtomul (Suvarna et al., 2013). Secțiunile au fost montate pe lame de sticlă și colorate utilizând două tehnici histologice: Hematoxilină-Eozină (H&E) și colorația tricromă Masson. Preparatele histologice au fost examinate la microscop optic echipat cu un dispozitiv de fotografiere, care a permis obținerea microfotografiilor pentru evaluarea morfologică detaliată.

Rezultate și discuție
Rezultate privind structura histologică a ovarului la canide domestice

În figura 1 se poate observa că ovarul este acoperit de un epiteliu germinativ format dintr-un strat de celule cubice. Zona corticală este vizibilă, conținând foliculi ovarieni aflați în diferite stadii de dezvoltare.

Zona corticală include corionul citogen, care cuprinde structurile funcționale ale ovarului. Corionul citogen formează stroma corticală, având o componentă predominant celulară, alcătuită din celule mezenchimale, macrofage, fibroblaste, fibre elastice și fibre de reticulină (figura 2).

Foliculul ovarian este o structură formată dintr‑un ovocit înconjurat de celule epiteliale specializate. În secțiunile analizate, foliculii ovarieni se regăsesc în zona corticală în diferite stadii evolutive: foliculi primordiali, primari, secundari, terțiari și foliculi maturi (de Graaf).

Foliculul primordial este alcătuit din ovocitul primar, înconjurat de un strat de celule foliculare pavimentoase sau cubice. În cazul foliculului primar, ovocitul prezintă o ușoară creștere în volum, iar stratul de celule înconjurătoare este format din celule foliculare cubice. Zona medulară este alcătuită din țesut conjunctiv lax, în care se pot observa numeroase vase sanguine, fibre musculare netede și fibre nervoase.

Foliculul secundar prezintă ovocitul situat central, înconjurat de două sau mai multe straturi de celule foliculare. În acest stadiu, în jurul ovocitului primar se dispune un strat glicoproteic denumit zona pelucidă. În foliculii secundari mai dezvoltați, o parte din celulele foliculare migrează spre periferie, unde se dispun pe mai multe straturi formând granuloasa.

La obiectivul 40x se poate observa în detaliu structura foliculului matur (de Graaf). Ovocitul este înconjurat de zona pelucidă (figura 3) și de corona radiata, formată din celule foliculare, aceste structuri regăsindu-se în antrul folicular. Granuloasa este formată din mai multe rânduri de celule foliculare, în acest stadiu fiind cel mai dezvoltată. În jurul granuloasei se dispun tecile foliculare.

Foliculii terțiari sunt cei mai mari ca dimensiune. În acest stadiu se formează antrul folicular, care conține un lichid folicular bogat în proteine și acid hialuronic.

Teaca internă este formată din celule tecale fusiforme, în jurul cărora se regăsesc formațiuni vasculare reprezentate de capilare sanguine și limfatice. În cazul foliculilor maturi, o parte din celulele fusiforme aflate în aproprierea granuloasei își măresc dimensiunea, devenind celule poliedrice și epitelioide.

Teaca externă este formată din țesut conjunctiv lax, dispus într-un strat subțire, cu fibrociți așezați concentric în jurul tecii interne. Din această regiune pornesc vasele de sânge, care au rolul de a vasculariza capilarele tecii interne (Eurell & Frappier, 2006).

Morfologia uterului

Peretele uterin este format din trei tunici: mucoasa, care mai poartă denumirea de endometru, musculoasa (sau miometru) și seroasa (sau perimetru).

La exterior, endometrul este acoperit de un epiteliu simplu prismatic ciliat format din celule bazale și celule secretoare. Lamina propria este reprezentată de corionul citogen, unde se regăsesc glandele uterine (figura 5).

Miometrul este alcătuit din fibre musculare netede organizate în trei straturi: stratul intern al miometrului (stratul submucos), stratul vascular mijlociu al miometrului (stratul vascular) și stratul extern al miometrului (stratul subseros).

Perimetrul este alcătuit din țesut conjunctiv acoperit de mezoteliu. În structura perimetrului se pot regăsi fibre musculare netede, vase și nervi.

În figura 6 se poate observa structura peretelui uterin. În endometru, pe lângă glandele uterine sunt prezente numeroase mastocite, macrofage și fibrocite. De asemenea, sunt prezente și neutrofile, eozinofile și limfocite, această zonă fiind bogat vascularizată.

La nivelul miometrului, pe lângă fibrele musculare netede, la nivelul stratului extern se regăsesc și fibroblaste modificate (miofibroblaste contractile), care au rolul de a susține structura straturilor musculare netede. Stratul vascular al miometrului este alcătuit din artere, vene și vase limfatice de calibru mare. Vasele și fibrele nervoase aferente pătrund în endometru, unde asigură vascularizația glandelor uterine și a epiteliului.

Perimetrul este stratul care acoperă miometrul și este format dintr-o tunică seroasă externă, formată dintr-un singur strat de celule mezoteliale, situat deasupra unui strat bine dezvoltat, format din fibre musculare netede dispuse longitudinal.

Glandele uterine au un aspect tubular sinuos ramificat, conțin celule columnare secretoare și sunt acoperite de un epiteliu simplu prismatic ciliat sau neciliat.

Morfologia cervixului

În următoarele preparate se poate observa structura cervixului. Cervixul, denumit și gât uterin, realizează legătura dintre uter și vagin.

La o observație microscopică cu obiectivul 4x, se evidențiază lamina propria – un țesut conjunctiv bogat celular, care formează suportul mucoasei. În structura acesteia se observă o zonă periferică cu densitate crescută de glande cervicale, dispuse grupat, care secretă mucusul caracteristic fazelor ciclice ale femelei.

Mucoasa este alcătuită dintr-un epiteliu columnar simplu sau pseudostratificat, variabil în funcție de stadiul ciclului estral. Lamina propria conține fibre conjunctive dense, vase sanguine și limfatice, precum și infiltrate limfocitare discrete. Tunica musculară este alcătuită din două straturi de fibre netede: unul intern, circular, și unul extern, longitudinal.

Tunica externă (serosa sau adventicea) este formată dintr-un strat subțire de țesut conjunctiv lax, care integrează vase și nervi, asigurând legătura cu structurile pericervicale.

Aspectul microscopic al cervixului variază în funcție de faza ciclului estral: în proestru și estru glandele sunt hipertrofiate și secretorii, în timp ce în diestru și anestru mucoasa este mai subțire, cu glande inactive.  

 

Autor corespondent: Valerica Dănacu E-mail: valericadanacu@yahoo.com

Bibliografie
Brown JL, Graham LH, Wielebnowski N, Swanson WF, Wildt DE, Howard JG. Understanding the basic reproductive biology of wild felids by monitoring of faecal steroids. J Reprod Fertil Suppl. 2001;57:71-82.
Concannon PW. Reproductive cycles of the domestic bitch. Anim Reprod Sci. 2011 Apr;124(3-4):200-10.
Concannon PW, Castracane VD, Temple M. Endocrine control of ovarian function in dogs and other carnivores. Anim Reprod. 2009;6(1):172-193.
Eurell JA, Frappier BL. Dellmann’s Textbook of Veterinary Histology (6th Ed.). Blackwell Publishing. 2006.
Evans HE, de Lahunta A. Miller’s Anatomy of the Dog. 4th Edition. St. Louis: Elsevier; 2013. 
Getty R. Sisson and Grossman’s Anatomy of the Domestic Animals. 6th Edition. Philadelphia: Saunders; 2011.
Hoffmann B, Büsges F, Engel E, Kowalewski MP, Papa P. Regulation of corpus luteum-function in the bitch. Reprod Domest Anim. 2004 Aug;39(4):232-40.
Johnston SD. Hormonal control of the canine estrous cycle. Theriogenology. 2013;79:182–192.
Johnston SD, Kustritz MVR and Olson PNS. Disorders of Canine Ovary. In: Canine and Feline Theriogenology, WB Saunders, Philadelphia, 2001, 193-205.
Liebich HG. Veterinary Histology of Domestic Mammals and Birds (5th Ed.). 5m Publishing Ltd, 2019.
Reich O, Fritsch H. The developmental origin of cervical and vaginal epithelium and their clinical consequences: a systematic review. J Low Genit Tract Dis. 2014 Oct;18(4):358-60.
Root Kustritz MV. Reproductive behavior of small animals. Theriogenology. 2005 Aug;64(3):734-46.Suvarna KS, Layton C, Bancroft JD. Bancroft’s theory and practice of histological techniques (7th Ed.). Churchill Livingstone Elsevier. 2013.