Boli ale pielii la iepuri

In continuare, va prezentam cele mai des intalnite boli ale pielii la iepuri, respectiv: raia si micozele.
Raia la iepuri este produsa de acarieini din familia Sarcoptide (genurile Sarcoptes, Notoedres si Psoroptes).

In ce priveste Raia sarcoptica, agentul etiologic este Sarcoptes scabiei, var cuniculi. Raia este localizata cu predilectie pe nas si labe. Leziunile apar initial pe varful nasului, gat, pe buze, barbie si labe. Iepurele isi freaca nasul de podea sau peretii custii, incercand sa scape de pruritul enervant. Nereusind, incearca sa faca aceasta cu labele. Rezultatul este aparitia unor escoriatii cutanate, intens sangerand, care mai tarziu se acopera cu cruste cenusii sau cenusii-negricioase. Daca leziunile sunt in jurul ochilor, apar asa numitele blefaride crustoase. La membre, raia se localizeaza in regiunea bureletului unghiilor, unde produce modificarile cutanate mai sus amintite, cuprinzand treptat toata suprafata plantara si extinzandu-se apoi si in regiunile invecinate (jarete, regiunea inghinala, spete si torace, abdomen).

Raia Notoedrica. Agentul etiologic este Notoedris cati, var cuniculi. Manifestarile clinice sunt asemanatoare cu cele de la raia sarcoptica, dar localizarea este diferita. Raia notoedrica apare la inceput pe varful nasului, extinzandu-se apoi pe frunte si sfarsind la varful regiunii frontale si urechi. Acarienii Notroedres traiesc in grosimea pielii, sapand galerii destul scurte si provocand capaturi cutanate

.

Raia Psoroptica (Otacarioza). Agentul etiologic este Psoropses equi, var cuniculi. Animalul tine capul inclinat catre urechea bolnava. Aceasta forma de raie este localizata in urechi (conductul auditiv) si este cea mai des intalnita in efectivele de iepuri. Pruritul determina animalul sa scuture din urechi si sa se scarpine frecvent pe frunte cu labele. Aceste animale trebuie examinate foarte atent, deoarece leziunile pot fi in profunzimea conductului auditiv. Palparea bazei urechii provoaca animalului durere si reactie de aparare. In functie de gravitatea bolii si extinderea leziunilor in urechi, se pot observa cruste mici de culoare cenusie, sau chiar depozite care obtureaza complet urechea externa. Pruritul permanent si scarpinaturile consecutive fac sa sangereze regiunea, care se acopera repede de cruste cenusii-negricioase. Daca inflamatia auriculara se agraveaza, ulterior cuprinzand urechea medie, interna si chiar creierul, se constata tulburari nervoase (vertigii, convulsii, sindrom vestibular). In astfel de cazuri, datorita agitatiei permanente, animalele nu se mai pot hrani, devin cahectice si mor.

Diagnosticul clinic se pune pe baza aspectului leziunilor, a localizarilor si a simptomelor de prurit. Precizarea diagnosticului se face prin examen de laborator, prin punerea in evidenta a parazitilor (din cruste), la examenul microscopic. Ca si tratament se executa mai intai o inmuiere a crustelor cu ulei sau apa sapronata calduta. Dupa indepartarea acestora, se introduce in ureche o lungurita de solutie calduta dintr-un insecticid organofosforic diluat 5% sau ca tratament preventiv - lindavet sau vetacar cu bune rezultate, introducand preventiv, cu o seringa fara ac, in fiecare ureche cate 1 ml solutie, lunar 5 ml-la litru/apa. In prezent se folosesc substante organofosforice.

Micoze. O parte din iepurii tineri sunt sensibili la fungi si aceasta sensibilitate este pusa pe seama maturizarii glandei tiroide, care regleaza metabolismul iodului. Acest fapt explica de ce nu tot tineretul de aceeasi varsta este sensibil la micoze. In plus, adultii fac rar micoze cutanate. In conditii normale de crestere, aparitia unor zone de depilatie, circumscrise, pe cap, gat, labe, suscita diagnosticul de micoze. Badijonarea acestor zone cu tinctura de iod 3% timp de cateva zile este suficienta pentru vindecarea animalelor, sau ''fluocinoron'', sub forma de preparate comerciale de uz uman sau veterinar. Acolo unde conditiile de zooigiena lasa de dorit, sunt citate (destul de rar) doua forme de micoza determinate de hifomicete ce apartin genurilor Tricophyton-Achorion.

Tricofitia. Agentul etiologic este Tricophyton tonsurans. Se bazeaza pe aspectul ''tuns'' al leziunilor si pe examenul microscopic al preparatelor facute si scuame sau cruste mici, recoltate din zona periferica a portiunii depilate. Se recomanda la fel tinctura de iod, aplicata sub forma de pensulatii locale. La animalele valoroase se pot utiliza griseofulvina pe cale orala.

Favusul. Agentul etiologic este Achorion schonleini. Iepurii bolnavi prezinta in regiunea capului si labelor zone depilate, crustoase. In partea centrala a acestor formatiuni se constata caderea perilor. Crustele se desprind usor de pe epiderma. Leziunile care contin resturile din vegetatia fungilor emana un miros caracteristic, de mucegai sau de urina de soarece.

Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica

Sursă : www.gazetadeagricultura.info 

ATENȚIE !!!

Aceste informații sunt minuțios selecționate și scrise de medici veterinari , dar nu înlocuiesc consultația sau examinarea medicală. Pentru o diagnoză exactă rugăm sa consultați un medic veterinar în persoană sau o clinică specializată .Pentru noi este foarte important ca dumneavoastră sa dețineți informații corecte și coerente, prezentate în modul cel mai simplu si pe înțeles, pentru a vă crea o idee generală în raport cu problemele cu care vă confruntați. Aici veți găsi răspunsuri ce reflectă practicile generale cu caracter de îndrumare, dar nu de diagnoză exactă !