Salmoneloza la peruși

Există mai multe specii de Salmonella, în special Salmonella typhimunum, care poate provoca îmbolnăviri și moarte la păsări precum perușii.

Sursele de infecție sunt adesea apa și furajele infectate cu salmonella, precum și furajele bogate în proteine, cum ar fi făina de pește și carne, oase măcinate și creveți.

Salmonella se poate transmite și prin ouă și coji de ouă sterilizate necorespunzător. Acești germeni se înmulțesc și la suprafața apei din fântânile murdare, este foarte des transmisă de păsările sălbatice, care trec în apropierea sau stau chiar pe volierele perușilor  în aer liber . Pericolul transmiterii acestei infecții există și dacă sunt prezenți șobolani și șoareci.

Germenii excretați pot să pună în pericol și oamenii. Simptomele patologice ale salmonelozei la peruși sunt relativ necaracteristice.

Slăbiciune, penaj ciufulit și diaree, precum și umflarea articulațiilor și întoarcerea capului indică o infecție. Dar în multe cazuri sunt afectate mai multe păsări din același grup, astfel încât caracterul epidemic al acestei boli se vede clar.

Păsările care supraviețuiesc bolii pot deveni purtătoare permanente. Daca se suspectează existenta salmonelozei, trebuie consultat imediat medicul veterinar.

Prin analiza excrementelor, germenul poate fi izolat. Deoarece păsările nu excretă în mod constant germeni, este necesar să se repete analiza excrementelor de mai multe ori.

Tuberculoza la perusi

Păsările bolnave aruncă cantități mari de germenul tuberculozei aviare împreună cu excrementele lor, un germen care rămâne activ pentru o lungă perioadă de timp. Cojile de ouă insuficient sterilizate pot fi și ele afectate de germen.

Acest germen, care poate supraviețui ani de zile afară, este ingerat prin alimente; dar si respiratia aerului poluat poate provoca infectii. Este posibilă transmiterea de la pasăre la om și invers.

În organele interne se pot forma noduli tuberculoși, care, parțial, pot duce la paralizie la nivelul membrelor corespunzătoare.

Tulburările respiratorii pot fi observate în tuberculoza pulmonară și a sacului aerian. Când este afectat sistemul digestiv, așa cum este mai frecvent, apare diaree. În plus, pot apărea și tuberculoza osoasă și forme cutanate.

Este destul de dificil de stabilit un diagnostic, care va fi definitiv doar prin examinarea păsării moarte.

Dacă se suspectează boala, un diagnostic informat poate fi obținut prin examinarea păsării împreună cu radiografie, care, totuși, arată doar cei mai mari noduli.

Este foarte dificil, dacă nu imposibil, să se adopte măsuri preventive, din cauza perioadei lungi de incubație al acestei boli. De asemenea, un tratament este de obicei inutil și, din cauza posibilității de transmitere a germenului la om, nu trebuie efectuat.

Psitacoza la perusi

Psitacoza este o boală de care pot suferi  perusii și alte păsări care nu prezintă simptome specifice. Este cunoscută și sub denumirea de „boala papagalului”. Păsările pot avea semne de infecție respiratorie sau oculară, cum ar fi strănutul, sinuzita, conjunctivita sau curgerea nasului.

Pot suferi și de diaree verzuie sau gălbuie, sau pur și simplu slăbire nejustificată sau depresie, sau în cazuri extreme moartea subită a perusului care părea sănătos.

Psittacoza determină scăderea apărării sistemului imun a perusului, facilitând apariția simultană a altor boli care fac dificilă identificarea simptomelor psitacozei.

Tratamentul psitacozei poate fi efectuat prin medicamente injectabile sau pe cale orală pentru un timp minim de 50 de zile. O altă alternativă este să-l hrănești doar cu hrană medicamentoasă pentru această afecțiune. Administrarea medicamentelor în apă nu este eficientă.

În orice caz, medicul veterinar va fi specialistul care va determina cea mai bună opțiune, precum și programul de revizuiri și controale necesare monitorizării stării de sănătate a perusului.

Psitacoza prezintă simptome foarte nespecifice, adică manifestările clinice nu prezintă diferențe cu infecțiile cauzate de alți germeni. Frecvent, cele mai evidente sunt tulburările sistemului respirator (rinită, dispnee, zgomote la respirație).

Unele păsări bolnave pot prezenta și tulburări ale sistemului nervos central, manifestate prin convulsii și paralizie. Aproape toate păsările nu mănâncă în timpul fazei acute a bolii, au penajul zburlit si sunt apatice.

Infecția, atât la om, cât și la păsări, are loc în primul rând prin inhalarea de praf. În faza acută a bolii, păsările elimină cantități mari din acești germeni în excrementele lor.

Boala de Newcastle (pseudo-ciumă a păsărilor) la perusi

Virusul care provoacă boala Newcastle a apărut pentru prima dată în regiunea Asiei de Sud-Est. Mai târziu a fost introdus în Europa, de unde a avut loc răspândirea în întreaga lume. Este posibilă transmiterea bolii atât de către păsări, cât și de către oameni.

Aproape toate păsările bolnave mor după numai 6-9 zile. Simptomele pseudo-pestei aviare includ diaree, scurgeri nazale și oculare, mișcări coordonate, paralizie, răsucire a gâtului și dispnee.

Deoarece pericolul de contagiune este foarte mare, aproape toate păsările din același grup mor în scurt timp. Se poate face un diagnostic definitiv doar prin verificarea prezenței virusului în organele specimenelor moarte.

Papovaviroza la perusi

Papovavirusul afectează cel mai frecvent păsările tinere . Acest virus supraviețuiește câteva ore la temperaturi peste 56 °C. Este imposibil să-l anihilați cu mijloacele obișnuite de dezinfecție.

Prin urmare, rămâne activ pentru o lungă perioadă de timp în căsuța păsării sau volierele acestora, precum și în cuști sau accesorii

Simptomele papovavirusului perusi

Puii bolnavi din cuib prezintă ca simptome o burtă umflată și manifestări severe de deshidratare , precum și murdărie în regiunea cloacală, care se datorează excrementelor albicioase.

În comparație cu puii sănătoși de aceeași vârstă, se poate observa de asemenea creșterea întârziată a penelor , lipsa pufului . Tratamentul specific al păsărilor bolnave nu este posibil.

Când apare această boală, se recomandă întreruperea reproducerii timp de 3 până la 4 luni; în acest fel se reduce numărul de păsări foarte sensibile și se limitează multiplicarea virusului.

 

ATENȚIE !!!

Aceste informații sunt minuțios selecționate și scrise de medici veterinari , dar nu înlocuiesc consultația sau examinarea medicală. Pentru o diagnoză exactă rugăm sa consultați un medic veterinar în persoană sau o clinică specializată .Pentru noi este foarte important ca dumneavoastră sa dețineți informații corecte și coerente, prezentate în modul cel mai simplu si pe înțeles, pentru a vă crea o idee generală în raport cu problemele cu care vă confruntați. Aici veți găsi răspunsuri ce reflectă practicile generale cu caracter de îndrumare, dar nu de diagnoză exactă !