Ce sunt polipii  pisicilor

Polipii constituie o creștere anormală a țesuturilor epiteliale deasupra membranei mucoase ,reprezentate de niște formațiuni patologice benigne

Este foarte greu sa ne dăm seama vizual ca patrupedul nostru are o a asemenea patologie, ceea ce poate să complice diagnosticarea și se întirzie cu un tratament la timp, anume din acest motiv vrem sa vă familiarizăm cu simptomele palipilor

Cauze

Oamenii de știință nu au stabilit încă cauzele exacte ale formării neoplasmelor. Se crede că predispoziția la apariția lor este ereditară. Activatorii directi ai dezvoltării polipilor la pisici sunt procesele inflamatorii, traumatismele mecanice ale epiteliului sau infecția virală a corpului. De exemplu, calciviroza sau herpesvirusul.

În ce regiune a corpului pot crește polipii?

Polipii la pisici se pot forma în orice organ unde există o membrană mucoasă. Cel mai adesea se formează în vezică, nas sau urechi. Rareori - în stomac și intestine. Simptomatologia și formatul terapiei terapeutice depind de localizarea și dimensiunea neoplasmului.

Polipi în vezică

Factorii care provoacă creșterea polipilor în vezica urinară la o pisică pot fi următoarele evenimente: ereditate. Medicii veterinari observă că, dacă cel puțin unul dintre părinții unui animal de companie are polipoză, atunci probabilitatea de creștere a celulelor patologice la urmași este foarte mare. Prin urmare, indivizii cu un astfel de diagnostic nu sunt folosiți pentru reproducere;

alergii la alimente, medicamente. Substanțele colorante, cancerigene și alte substanțe irită mucoasele de-a lungul întregului lor traseu - de la intrarea în organism până la eliminarea acestuia. În special, ureea este implicată și în procesul de utilizare a acestor substanțe; proces inflamator cronic. Organismul, străduindu-se pentru autovindecare, accelerează creșterea de noi celule pentru a le înlocui pe cele atrofiate.

Acesta este activatorul creșterii epiteliului;leziuni ale organelor interne în caz de accident; boala urolitiază.

S-a observat că polipoza ureterală este mai frecventă la femele decât la masculi.

Simptomatologia

Polipii la pisici în vezică nu dau niciun simptom viu. Ar trebui să acordați atenție unor astfel de manifestări:

-Excreția de urină cu sânge. Acest lucru se întâmplă odată cu dezvoltarea unei inflamații severe a țesuturilor din jurul neoplasmului. Odată cu această dezvoltare a evenimentelor, sunt posibile febra, pofta de mâncare scăzută, anxietatea sau apatia;

-Reducerea volumului de urină. Acest lucru se întâmplă dacă cheagul celular blochează uretra;

-Urinare excesiv de frecventă cu volumul total rămas de lichid excretat.

Pentru diagnostic, se folosesc următoarele manipulări de diagnostic:

test de urină. Vă permite să excludeți inflamația (de exemplu, cistita);

radiografie (pentru a exclude prezența pietrelor);

citoscopie (examenul endoscopic al stării interne a ureei);

ecografie. Acest studiu vă permite să vedeți tumorile, să determinați locația și dimensiunea acestora.

Tratament

Cum să tratați un polip la o pisică în ureter depinde de dimensiunea, rata de creștere și impactul neoplasmului asupra sănătății pacientului. Dacă nu crește, nu provoacă inflamație, nu interferează cu procesul de urinare și urinare, atunci nu este operat. Dacă există un efect negativ, acesta este eliminat.

De regulă, dacă formarea este pe „picior”, atunci intervenția chirurgicală se efectuează prin metoda endoscopică:

-pisica i se face anestezie generală;

-se introduce un citoscop prin uretra;

-o buclă diatermocoagulatoare este aruncată peste creșterea polipă, încălzită la o temperatură ridicată. Bucla este strânsă și obiectul este îndepărtat împreună cu piciorul. Coagularea (cauterizarea) simultană elimină riscul de sângerare a plăgii postoperatorii;

-se scoate citoscopul, se scoate pacientul din anestezie.

Această metodă este sigură, nedureroasă pentru un animal de companie, nu provoacă complicații.

Dacă tumora aderă strâns la suprafața pereților vezicii urinare, atunci operația se efectuează prin tehnica clasică - citoscopie cu o incizie în peretele acesteia. Trebuie avut în vedere că, în acest caz, animalul va avea nevoie de o îngrijire postoperatorie cu drepturi depline, inclusiv asigurarea de odihnă, economisirea nutriției și respectarea recomandărilor de medicamente ale unui medic veterinar.

Polipi în nas

Deosebit de sensibile la această boală sunt felinele de sex masculin cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 1,5 ani.

După cum știți, mucoasa respiratorie este prima și principala barieră împotriva bacteriilor și virușilor patogene în timpul respirației. Ca urmare, celulele epiteliale care căptușesc cavitatea nazală sunt în „lucrare” constantă, ceea ce determină declanșarea mecanismelor de apărare compensatoare. Printre acestea se numără o creștere bruscă a numărului de celule.

Prin urmare, creșterea polipilor nazali la pisici este provocată de astfel de factori:

-boli cronice și acute ale tractului respirator superior;

-reacții alergice de orice etiologie;

-congenital sau dobândit ca urmare a traumatismului patologiei septului nazal.

De ce este polipoza periculoasă pentru animalele de companie? În primul rând, prin faptul că, crescând în dimensiuni, interferează cu respirația funcțională normală. Acest lucru, la rândul său, face dificilă saturarea sângelui cu oxigen și furnizarea acestuia către organe. Lipsa de oxigen duce la hipoxie, care este plină de modificări patologice ireversibile în sistemul nervos central, inimă, rinichi și ficat.

Simptome

Este dificil să nu observați simptomele polipilor nazofaringieni la pisici. În acest caz, animalul se comportă după cum urmează:

-respiră cu gura deschisă;

--deseori strănută;

-freca botul cu labele;

-se aude adulmecare când se încearcă să respire pe nas;

-înghite cu dificultate.

În plus, se observă scurgeri nazale, spasme de vărsături. Cu o dimensiune anormal de mare a masei celulare, este posibilă deformarea spatelui nasului.

 

Tratament

Proprietarii de animale de companie ar trebui să-și amintească că absența terapiei terapeutice va duce la consecințe neurologice severe asociate cu răspândirea microflorei bacteriene patogene prin fluxul sanguin sau limfatic. Poate provoca abcese în lobul frontal al creierului.

Pentru a aproba diagnosticul final, medicul veterinar efectuează o serie de studii de diagnostic:

-colectarea anamnezei (rasa, vârsta, prezența unor probleme similare la părinți);

-examinare vizuală cu instrumente ORL (otoscopie, rinoscopie, laringoscopie) cu biopsie (dacă este necesar);

-diagnosticare hardware (în funcție de indicații):

- radiografie,

- RMN.

Dacă sunt localizate în nazofaringe, atunci sunt îndepărtate prin nări sau gură (cel mai adesea cu ajutorul unui endoscop). În cazul localizării în sinusurile nazale sau frontale se utilizează tehnica trepanării.

După operație, probele extrase sunt trimise pentru histologie pentru a se asigura că sunt de bună calitate. Animalului i se prescrie un curs de terapie cu antibiotice pentru a preveni reproducerea microflorei patogene și corticosteroizi pentru a preveni umflarea țesuturilor căilor nazale.

Important: după operație sunt posibile recidive. Acest lucru se întâmplă în aproximativ 30% din timp.

Polipi în ureche

Polipii din urechea unei pisici sunt formați din țesutul epitelial care căptușește cavitatea timpanică sau tubul auditiv. Motivele formării sunt inflamația urechii medii, trompei lui Eustachio, calciviroza, herpesvirusul, patologia congenitală sau trauma.

Simptome

Simptomele polipilor la pisici sunt similare cu cele ale otitei medii și sunt asociate cu creșterea tumorii în canalul urechii:

-mâncărime;

-durere (inclusiv atunci când este atins);

-scurgeri (sulfuroase sau purulente, uneori amestecate cu sânge) din canalele urechii;

-scuturarea capului;

-tulburări de mers;

-pierderea auzului (până la surditate).

Manifestările pot progresa sau pot rămâne aceleași dacă cheagul celular nu crește în volum.

Tratament

Fără terapie chirurgicală, patologia va duce la otită cronică, manifestări neurologice și surditate completă. Îndepărtarea unui polip la pisici în urechi se realizează într-un anumit mod, în funcție de severitatea unui anumit caz clinic și de zona de localizare:

endoscopic - realizat cu ajutorul penselor speciale, care captează țesuturile polipozelor împreună cu „piciorul”;

osteotomia vezicii timpanice împreună cu neoplasmul. Această tehnică este indicată pentru leziunile urechii medii, are un risc minim de recidivă (2% față de 30% după endoscopie).

Țesuturile extrase sunt trimise pentru biopsie pentru a exclude carcinomul cu celule scuamoase. La sfârșitul operației, medicul clătește cavitatea urechii cu o soluție antibacteriană și prescrie un curs de antibiotice.

Important: numai intervenția chirurgicală în timp util poate preveni dezvoltarea consecințelor negative. Este necesar să contactați medicul veterinar imediat după descoperirea simptomelor enumerate în articol.

 

 

ATENȚIE !!!

Aceste informații sunt minuțios selecționate și scrise de medici veterinari , dar nu înlocuiesc consultația sau examinarea medicală. Pentru o diagnoză exactă rugăm sa consultați un medic veterinar în persoană sau o clinică specializată .Pentru noi este foarte important ca dumneavoastră sa dețineți informații corecte și coerente, prezentate în modul cel mai simplu si pe înțeles, pentru a vă crea o idee generală în raport cu problemele cu care vă confruntați. Aici veți găsi răspunsuri ce reflectă practicile generale cu caracter de îndrumare, dar nu de diagnoză exactă !