Coriza infecţioasă aviară este o boală infectocontagioasă a găinilor, produsă de o bacterie. Boala se manifestă anatomoclinic prin simptome respiratorii datorate inflamaţiei mucoaselor capului.

Importanţa economică a bolii se datorează pierderilor prin mortalitate, scăderii producţiei de ouă, cu 10-40% şi cheltuielilor cu profilaxia şi combaterea.

Agentul etiologic este bacteria Haemophilus paragallinarum, germen care trăieşte ca epifit al mucoasei căilor respiratorii anterioare, la păsări sănătoase sau la cele trecute prin boală. Bacteria are rezistenţă mică În afara organismului păsărilor infectate, este sensibilă la antibiotice, este distrusă de antisepticele şi dezinfectantele obişnuite.

Epidemiologie

Sunt sensibile găinile peste vârsta de o lună, celelalte specii de păsări nu fac boala. Sursele de infecţie sunt reprezentate de găinile bolnave şi cele trecute prin boală, care elimină germenul prin secreţii şi excreţii respiratorii. Boala se transmite de la un individ la altul, de obicei, prin intermediul aerosolilor contaminanţi, este posibilă şi infecţia prin apa de băut. De la o ferma la alta boala se transmite prin păsările nou achiziţionate şi păsările sălbatice. În declanşarea bolii un rol important Îl au factorii favorizanţi, reprezentaţi de condiţii de zooigienă deficitară şi microclimat necorespunzător.

Tabloul clinico-anatomic

Boala debutează cu stare de abatere, catar seros sau mucupurulent, reducerea consumului de furaj, scăderea procentului de ouat. Boala se extinde Într-o săptămână la aproape tot efectivul. Datorită inflamţiei mucoaselor capului apare jetaj seros sau seromucos Însoţit de catar oculo-nazal. Datorită acestuia pasărea scutură frecvent capul pentru degajarea căilor respiratorii anterioare, făcând un zgomot caracteristic, respiraţia fiind de tip bucal. În sinusurile infraorbitare se acumulează secreţii care deformează capul dând aspect de cap de bufniţă, poate să apară şi edemul capului.

Dacă sunt deficienţe majore de microclimat pot survenii complicaţii care agravează evoluţia bolii.
Trecerea prin boală se soldează cu instalarea unei imunităţi de lungă durată.

Diagnosticul poate fi suspicionat În baza datelor epidemiologice şi anatomoclinice. Pentru confirmare se impune examenul de laborator. De la cadavrele proaspete În laborator se Încearcă izolarea bacteriei pe medii de cultură speciale. De la păsările vii, trecute prin boală, se recoltează sânge pentru evidenţierea anticorpilor postinfecţioşi prin reacţia de seroaglutinare.

Profilaxia şi combaterea

Profilaxia se realizează prin măsuri generale care vizează: neintroducerea bolii În fermă, achiziţionarea de păsări să se facă din ferme indemne respectând principiul „totul plin, totul gol”, se vor lua măsuri pentru ca păsările sălbatice să nu aibă acces În halele de găini.
Există şi vaccinuri, atât vii cât şi inactivate, care pot fi folosite În profilaxia acestei boli.

Dacă boala a apărut se vor corecta condiţiile de hală şi se va face tratament curativo-profilactic la Întregul lot, cu antibiotice În apa de băut sau În furaje. Terapia antimicobiană va fi instituită pe durata a 5-7 zile.

ATENȚIE !

Aceste informații sunt minuțios selecționate și scrise de medici veterinari , dar nu înlocuiesc consultația sau examinarea medicală. Pentru o diagnoză exactă rugăm sa consultați un medic veterinar în persoană sau o clinică specializată .Pentru noi este foarte important ca dumneavoastră sa dețineți informații corecte și coerente, prezentate în modul cel mai simplu si pe înțeles, pentru a vă crea o idee generală în raport cu problemele cu care vă confruntați. Aici veți găsi răspunsuri ce reflectă practicile generale cu caracter de îndrumare, dar nu de diagnoză exactă !