Iarna nu începe atunci când cade prima zăpadă. Pentru crescătorii de oi și capre, pregătirea pentru sezonul rece începe cu mult timp înainte, odată cu recoltarea, uscarea și depozitarea furajelor.

O hrană bine conservată înseamnă animale sănătoase, producții mai bune și mai puține probleme digestive sau metabolice în timpul iernii. În schimb, un furaj mucegăit, prea umed sau depozitat necorespunzător poate transforma o economie aparentă într-o cheltuială importantă pentru tratamente și pierderi de producție.

Ce trebuie să conțină rezerva de furaje?

Pentru o iernare corectă, nu este suficient să avem „mult fân”. Oile și caprele au nevoie de o rație echilibrată, adaptată categoriei de animale și perioadei fiziologice.

În mod ideal, rezerva pentru iarnă trebuie să includă:

fân de bună calitate – baza alimentației pentru majoritatea animalelor;

furaje verzi conservate, precum silozul sau semifânul, acolo unde tehnologia de conservare permite acest lucru;

paie curate și de bună calitate, care pot contribui la aportul de fibră, dar nu trebuie să înlocuiască fânul de calitate;

cereale și alte concentrate, utilizate în cantități adaptate necesarului animalelor;

surse de minerale și vitamine, în special sare și amestecuri minerale destinate ovinelor sau caprinelor;

apă proaspătă, disponibilă permanent.

Important: rația nu trebuie să fie aceeași pentru toate animalele. O oaie gestantă în ultima parte a gestației, o capră în lactație, un tineret în creștere și un adult aflat în perioada de repaus au necesități nutriționale diferite.

Fânul – baza alimentației de iarnă

Un fân bun începe cu o recoltare făcută la momentul potrivit.

Pentru multe plante furajere, recoltarea prea târzie duce la creșterea cantității de fibre și la scăderea digestibilității. În schimb, recoltarea prea timpurie poate reduce producția de substanță uscată și poate crește pierderile în timpul uscării.

După cosire, una dintre cele mai importante etape este uscarea corespunzătoare. Fânul depozitat înainte de a fi suficient de uscat poate dezvolta mucegai și se poate încălzi, ceea ce îi reduce valoarea nutritivă și poate crea riscuri pentru sănătatea animalelor.

Pe de altă parte, uscarea excesivă și manipularea agresivă pot determina pierderea frunzelor, care sunt partea mai bogată în nutrienți a multor plante furajere.

Cum recunoaștem un fân bun?

Un fân de calitate are, în general:

miros plăcut, caracteristic plantei;

culoare verde sau verde-gălbuie, în funcție de planta și modul de conservare;

structură relativ moale și frunze bine păstrate;

lipsa prafului excesiv;

lipsa zonelor umede sau încălzite;

lipsa mucegaiului și a mirosului de mucegai.

Fânul care miroase a mucegai, putred sau fermentat anormal nu trebuie administrat animalelor.

Atenție la mucegai!

Mucegaiul nu este doar o problemă de calitate a furajului. Unele mucegaiuri pot produce micotoxine, substanțe care pot afecta sănătatea animalelor.

Consumul de furaje contaminate poate fi asociat cu:

scăderea consumului de hrană;

reducerea sporului de creștere;

scăderea producției de lapte;

tulburări digestive;

afectarea funcției hepatice;

probleme de reproducție;

scăderea rezistenței organismului.

Nu este recomandată practica de a „salva” fânul mucegăit prin simpla scuturare sau îndepărtare a stratului vizibil contaminat. Contaminarea poate fi mai extinsă decât zona în care mucegaiul este vizibil.

Depozitarea corectă face diferența

Un furaj bun poate fi compromis în câteva săptămâni dacă este depozitat incorect.

Fânul trebuie păstrat:

într-un spațiu uscat;

ferit de precipitații;

bine ventilat;

protejat de contactul direct cu solul;

departe de surse de apă și infiltrații.

Baloturile nu trebuie înghesuite într-un spațiu închis și umed. Circulația aerului este importantă, mai ales în perioada imediat următoare recoltării.

De asemenea, trebuie verificat periodic dacă există baloturi care prezintă încălzire, umezeală, miros neobișnuit sau urme de mucegai.

Silozul și semifânul: utile, dar necesită atenție

Furajele conservate prin fermentație pot reprezenta o sursă valoroasă de nutrienți în timpul iernii. Totuși, calitatea lor depinde foarte mult de recoltare