VENTILAŢIA ÎN FERMA DE PUI DE CARNE

Managementul ventilaţiei trebuie să asigure două obiective: să păstreze factorii de microclimat în parametrii necesari dezvoltării puiului conform ghidurilor tehnologice şi să asigure o distribuţie uniformă a aerului curat fără să creeze curenţi de aer.

Factorii de mediu sunt interdependenţi între ei, astfel încât modificarea unuia îl influenţează pe altul.

Relaţia dintre temperatură, umiditate şi viteza aerului
În primele trei săptămâni de viaţă a puilor, o viteză a curenţilor de aer cu 0,1 m/s peste 0,3 m/s (viteza recomandată pentru această perioadă) are ca rezultat reducerea temperaturii resimţite de către păsări cu 0,4-0,5 grade C. În perioada de start, o umiditate scăzută conduce la o temperatură resimţită de către păsări mai redusă cu până la 2-3 grade C. Combaterea temperaturii ridicate, mai ales când păsările sunt mai mari, în perioadele umede, acolo unde eficienţa răcirii aerului prin evaporarea apei (sisteme de producere a ceţii) este scăzută, devine o adevărată provocare pentru crescătorii de păsări. În aceste perioade este necesar ca sistemul de ventilaţie să aibă capacitatea de a genera o viteză mai mare a curenţilor de aer cu până la 3,5 m/s pentru a atenua stresul termic al păsărilor. În afara reglării şi menţinerii parametrilor de microclimat, sistemul de ventilaţie asigură aer proaspăt în adăpost şi distribuit uniform la nivelul păsărilor.
În perioadele în care temperatura ambientală nu scade sub 20 grade C, ventilaţia de tip tunel funcţionează foarte bine. Când temperatura scade sub 10oC este necesară o atenţie mai deosebită, mai ales a gurilor de admisie a aerului în adăpost. În momentul în care temperatura mediului ambiental este scăzută, sistemul de ventilaţie trebuie să fie capabil să realizeze o presiune negativă în adăpost pentru a introduce aer proaspăt cu viteză la nivelul tavanului, astfel încât aerul rece să se omogenizeze cu aerul cald, pentru ca la nivelul păsării să ajungă aer curat şi încălzit. În momentul în care aerul exterior este cald, este mai eficient să dirijăm curentul de aer spre păsări. În aceste cazuri este necesar şi un sistem de răcire prin ceaţă sau faguri de răcire amplasaţi la intrarea aerului în hală. Acest lucru este necesar mai ales când temperatura exterioară este peste 30-32 grade C, după vârsta de 4 săptămâni a puilor sau în cazul în care temperatura exterioară depăşeşte 28-29 grade C, după vârsta de 5 săptămâni a puilor.

Amplasarea sistemelor de ventilare
Managementul ventilaţiei se bazează tot mai mult pe senzori, sisteme automatizate şi informatizate, eliminând erorile umane, dar totuşi aceste sisteme trebuie verificate şi reglate periodic. Senzorii de temperatură şi umiditate trebuie să reflecte întocmai temperatura sau umiditatea de la nivelul păsării. Din acest motiv, amplasarea acestora pentru început se realizează aproape de nivelul podelei şi apoi trebuie ridicat progresiv, pentru nu a fi influenţat de prezenţa păsărilor în preajma senzorilor. Senzorii trebuie verificaţi periodic şi sunt necesare determinări cu un aparat de măsură, apoi trebuie comparate datele obţinute de la senzori şi datele de la aparatul de măsură, pentru a fi siguri că senzorii indică precis factorii de microclimat controlaţi.

EFECTELE CONTAMINĂRII AERULUI ASUPRA PĂSĂRILOR
Din punct de vedere al compoziţiei aerului în adăposturile de păsări, acesta trebuie să se încadreze în parametri deosebit de stricţi pentru prevenirea apariţiei bolilor.
Noxele din adăpost sunt emanaţii ce provin de la degradarea dejecţiilor şi în urma proceselor fiziologice ale păsărilor. Gazele nocive trebuie păstrate în anumite limite (prevăzute de tehnologiile de creştere pentru fiecare categorie de vârstă şi de producţie), deoarece au o acţiune defavorabilă asupra stării de sănătate a efectivelor de păsări.
Valorile generale care trebuie respectate sunt:
• O2 trebuie să fie de 16% ;
• CO2 valoarea trebuie să fie menţinut sub 0,35%;
• Amoniac < 15 ppm;
• Monoxid de carbon < 40 ppm;
• Hidrogen sulfurat < 5 ppm.
Concentraţia de gaze nocive şi implicit conţinutul de O2 din aerul din adăpost depinde de rata ventilaţiei. În momentul în care se efectuează o bună ventilaţie, conţinutul de O2 trebuie să fie de 16%. Pentru exemplificare, vom prezenta în tabel influenţa gazelor nocive asupra organismelor păsărilor. Vietăţile din adăposturi degajă cantităţi importante de căldură, umiditate şi bioxid de carbon, iar dejecţiile şi aşternutul provoacă degajări de amoniac, hidrogen sulfurat, mirosuri puternice, la care se adaugă degajarea de praf de la nutreţuri sau de la aşternutul pe care stau.

Sursă : ferma.ro

ATENȚIE !!!

Aceste informații sunt minuțios selecționate și scrise de medici veterinari , dar nu înlocuiesc consultația sau examinarea medicală. Pentru o diagnoză exactă rugăm sa consultați un medic veterinar în persoană sau o clinică specializată .Pentru noi este foarte important ca dumneavoastră sa dețineți informații corecte și coerente, prezentate în modul cel mai simplu si pe înțeles, pentru a vă crea o idee generală în raport cu problemele cu care vă confruntați. Aici veți găsi răspunsuri ce reflectă practicile generale cu caracter de îndrumare, dar nu de diagnoză exactă !