Secreții la ochi, pleoape lipite, roșeață, strănut și un pui care abia își mai deschide ochii. Este o situație întâlnită foarte frecvent la puii de pisică, în special la cei găsiți pe stradă, în curți, gospodării sau în colonii de pisici.
Pentru un om care găsește un astfel de pui, problema poate părea minoră: „Are doar ochii murdari”. În realitate, la un pisoi de câteva săptămâni, o afecțiune oculară netratată se poate agrava rapid și, în cazurile severe, poate afecta permanent vederea.

De ce puii găsiți afară au atât de des probleme la ochi?
Puii sunt mult mai vulnerabili decât pisicile adulte. Sistemul lor imunitar este încă în dezvoltare, iar cei abandonați sau crescuți în exterior sunt expuși la frig, praf, murdărie, paraziți și contact cu alte pisici.

În plus, multe dintre bolile respiratorii feline sunt foarte contagioase și se transmit prin secrețiile nazale și oculare. Virusul herpesului felin și calicivirusul sunt printre agenții implicați frecvent în astfel de infecții. La pui, aceste boli pot produce simultan conjunctivită, secreții oculare, strănut, secreții nazale, lipsa poftei de mâncare și stare de apatie.

Conjunctivita este una dintre cele mai întâlnite afecțiuni oculare la pisici. Ochii devin roșii și umflați, apare lăcrimarea sau o secreție mai groasă, iar pisoiul poate clipi frecvent sau poate ține ochiul închis din cauza disconfortului.

Cum arată un ochi sănătos?
La un pui sănătos, ochii trebuie să fie limpezi, fără secreții abundente, fără roșeață și fără umflarea pleoapelor.

O cantitate foarte mică de secreție poate apărea ocazional, dar ochiul care curge constant, este lipit, roșu sau rămâne închis nu trebuie considerat normal.

La puii foarte mici, trebuie acordată o atenție specială pleoapelor. Dacă acestea sunt umflate și lipite de secreții, poate exista o infecție sub pleoape care necesită examinare veterinară.

Primul ajutor: ce putem face acasă?
Dacă găsim un pisoi cu secreții oculare, primul lucru pe care îl putem face este igiena blândă a ochilor.
Se folosește ser fiziologic steril și o compresă curată. Secrețiile uscate se înmoaie și se îndepărtează delicat, fără frecare agresivă.

Este important să folosim o compresă separată pentru fiecare ochi, pentru a reduce riscul de transfer al secrețiilor de la un ochi la celălalt.

Dacă puiul este foarte mic, trebuie menținut și la cald, bine hidratat și hrănit corespunzător vârstei. Pentru un pui bolnav, alimentația și hidratarea sunt la fel de importante ca îngrijirea ochilor.

Ce NU trebuie să facem
Una dintre cele mai frecvente greșeli este administrarea după ureche a unor picături oftalmice rămase de la o altă pisică sau chiar a unor produse destinate oamenilor.
Nu recomandăm tratamentul ocular fără examinare veterinară.

Motivul este simplu: o secreție oculară nu înseamnă automat „conjunctivită bacteriană”. Poate exista o infecție virală, o leziune a corneei, un corp străin sau un ulcer cornean.

Unele leziuni ale corneei pot evolua rapid, iar tratamentul nepotrivit poate agrava situația. Corneea este o structură foarte sensibilă și este esențială pentru vedere.

Nu recomandăm nici ceaiuri, lapte, plante, alcool, soluții dezinfectante sau alte remedii populare aplicate în ochi.

Când trebuie mers la veterinar?
La un pui foarte mic, pragul pentru consult trebuie să fie scăzut.

Consultația este recomandată în special dacă:
- ochiul este ținut închis;
- pisoiul pare să aibă durere;
- pleoapele sunt foarte umflate;
- secreția este abundentă, galbenă sau verzuie;
- ochiul este roșu;
- suprafața ochiului pare albicioasă, albăstruie sau tulbure;
- apare o zonă albă sau o „zgârietură” pe cornee;
- puiul nu mai mănâncă;
- este apatic sau slăbit;
- are și strănut, secreții nazale sau dificultăți de respirație.

Un ochi închis și dureros la un pisoi nu trebuie așteptat câteva zile „să vedem dacă trece”.

Medicul veterinar poate examina corneea, poate verifica dacă există un ulcer și poate stabili dacă este necesar tratament antibiotic, antiviral sau alt tip de terapie.

De ce este importantă alimentația?

Un aspect uneori trecut cu vederea este că un pui cu nasul înfundat sau cu o infecție respiratorie poate refuza mâncarea.

Pisicile se bazează foarte mult pe miros pentru a identifica hrana. Dacă nasul este congestionat, puiul poate deveni dezinteresat de mâncare. În plus, anumite infecții pot provoca leziuni dureroase în cavitatea bucală.

La un pisoi de câteva săptămâni, refuzul alimentației este mult mai important decât la o pisică adultă. Un pui slăbit și deshidratat poate ajunge rapid într-o stare gravă.

De aceea, când tratăm un pui cu probleme oculare, nu trebuie să ne uităm doar la ochi. Evaluăm întregul animal.

Dacă avem și alte pisici acasă

Un pui găsit afară cu secreții oculare trebuie considerat potențial contagios până la evaluarea veterinară.

Este prudent să fie ținut separat de celelalte pisici, cu propriile boluri, litieră și obiecte de îngrijire. Spălatul mâinilor după manipulare este de asemenea important.

Infecțiile respiratorii feline se răspândesc cu ușurință între pisici, în special în spații cu multe animale.

Un ochi „murdar” poate ascunde o problemă serioasă

Cel mai important mesaj pentru persoanele care salvează pui de pe stradă este acesta:

Nu considerați secrețiile oculare doar o problemă estetică.

Uneori este vorba despre o conjunctivită ușoară care se rezolvă cu îngrijire și tratament adecvat. Alteori însă, în spatele unui ochi lipit se poate afla o infecție severă, un ulcer cornean sau o boală respiratorie care necesită tratament.

Cu cât problema este observată și tratată mai devreme, cu atât cresc șansele ca puiul să își păstreze vederea și să se recupereze complet.

Curățăm delicat, menținem puiul cald și hidratat, îl hrănim corespunzător vârstei și cerem sfatul medicului veterinar atunci când există durere, secreții abundente, ochiul închis sau modificări ale corneei.

Iar dacă găsiți un pisoi mic, cu ambii ochi lipiți de secreții și care nu mai mănâncă, nu așteptați câteva zile. Pentru un pui de câteva săptămâni, timpul contează.