Parazitozele interne reprezintă una dintre problemele frecvente în creșterea ovinelor și caprinelor. Acestea pot afecta sporul de creștere, producția de lapte, starea corporală și fertilitatea animalelor. Pericolul este că, în fazele inițiale, animalele pot părea sănătoase, iar primele semne evidente apar abia atunci când infestarea devine importantă.

Cum ajung paraziții în organism?

Multe dintre parazitozele interne sunt asociate cu pășunatul. Animalele pot înghiți larve infectante odată cu iarba sau cu apa contaminată cu materii fecale. Riscul depinde de tipul parazitului, condițiile meteorologice, densitatea animalelor și modul de gestionare a pășunilor.

Printre cei mai importanți paraziți se numără:

Viermii gastrointestinali – pot provoca scădere în greutate, diaree, anemie și reducerea producției de lapte.

Haemonchus contortus – un nematod hematofag care se localizează în abomas. Infestările severe pot determina anemie pronunțată, slăbiciune și chiar moarte subită, uneori fără diaree.

Coccidiile – protozoare care afectează intestinul și pot provoca diaree, deshidratare și întârzierea creșterii, în special la tineret.

Fasciola hepatica – un trematod hepatic asociat în special cu pășunile umede și zonele în care există gazde intermediare, precum anumite specii de melci.

Este important de reținut că nu toate aceste infestări au aceleași căi de transmitere și nici nu răspund la aceleași tratamente.

Ce semne trebuie să urmărească crescătorul?

Manifestările clinice pot varia de la discrete la severe. Cele mai frecvente sunt:

scăderea în greutate, chiar dacă animalele continuă să mănânce;

blană sau lână aspră, lipsită de luciu;

diaree sau fecale anormale;

mucoase palide, în special la nivelul conjunctivei;

edeme sub mandibulă, cunoscute popular drept „falca de sticlă”;

slăbiciune, apatie și reducerea producției de lapte;

creștere lentă la miei și iezi.

Absența diareei nu exclude o parazitoză. De exemplu, în infestările importante cu Haemonchus contortus, anemia poate fi semnul dominant.

De ce nu este recomandată deparazitarea la întâmplare?

Administrarea repetată a acelorași antiparazitare, fără evaluarea eficienței, favorizează apariția rezistenței la medicamente. Aceasta reprezintă o problemă majoră în medicina rumegătoarelor mici, deoarece poate reduce eficiența tratamentelor disponibile.

Un plan corect de control ar trebui să includă, în funcție de situație:

examen coproparazitologic și, când este indicat, metode cantitative pentru estimarea eliminării ouălor;

evaluarea clinică a animalelor și a condiției corporale;

alegerea produsului în funcție de parazitul suspectat, specia animalului și indicațiile autorizate;

verificarea eficienței tratamentului prin reevaluare, la intervalul stabilit de medicul veterinar;

respectarea strictă a perioadelor de așteptare pentru lapte și carne.

O singură analiză negativă nu exclude întotdeauna infestarea, deoarece eliminarea ouălor poate varia, iar unele stadii ale parazitului nu sunt detectabile prin examenul obișnuit al fecalelor.

Cum poate fi redus riscul în gospodărie?

Prevenția începe cu gestionarea corectă a efectivului și a pășunilor. Evitarea supraaglomerării, asigurarea apei curate, reducerea contaminării zonelor de furajare și separarea tineretului de animalele cu risc crescut pot contribui la diminuarea expunerii.

De asemenea, este utilă monitorizarea periodică a greutății, a stării corporale și a mucoaselor. Animalele nou-introduse în efectiv trebuie evaluate și gestionate conform recomandărilor medicului veterinar, pentru a reduce riscul introducerii unor paraziți sau al unor populații rezistente.

În cazul caprelor și oilor gestante, al animalelor care alăptează și al tineretului, alegerea tratamentului necesită atenție suplimentară. Nu toate produsele destinate rumegătoarelor sunt potrivite pentru orice categorie de vârstă sau stare fiziologică.

Când devine situația o urgență?

Un animal cu mucoase foarte palide, slăbiciune accentuată, respirație accelerată, incapacitatea de a se ridica, deshidratare severă sau deteriorare rapidă trebuie examinat de urgență de medicul veterinar. Aceste semne pot indica o anemie severă sau o altă afecțiune gravă și nu trebuie tratate exclusiv prin administrarea unui antiparazitar.

Concluzie: controlul paraziților la oi și capre nu înseamnă doar administrarea periodică a unui produs. Diagnosticul, alegerea tratamentului potrivit și monitorizarea eficienței sunt esențiale pentru sănătatea efectivului, bunăstarea animalelor și menținerea unei producții eficiente.

Recomandare pentru crescători: dacă observați slăbire progresivă, paloarea mucoaselor sau scăderea producției de lapte, solicitați evaluarea medicului veterinar înainte de a repeta tratamentul antiparazitar.