Bunăstarea bovinelor in timpul mulsului

Fermierii de lactate apreciază mulsul ca fiind una dintre cele mai importante și, de asemenea, cele mai plăcute sarcini de rutină, pentru că mulsul este cel mai frecvent moment de interacțiune directă între vaci și producător. În plus, durerea cronică asociată cu boală sau rănire și orice situație stresantă sunt susceptibile să provoace o scădere a producției de lapte.

În ceea ce privește bolile și leziunile legate de mulsul propriu-zis, prevenirea leziunilor tetinei și a mamitelor (mai ales atunci când sunt implicate microorganisme de mastită contagioasă) are o importanță deosebită. Cea mai mare incidență a mastitei apare de obicei în timpul lactației de vârf, iar vacile cu un debit mai mare de lapte sunt mai susceptibile la infecții prin canalul tetinei. Există unele dovezi că incidența mastitei poate fi redusă prin creșterea frecvenței de muls. Pe de altă parte, mulsul mai frecvent poate crește riscul de rănire a tetinei și infecție cu patogeni de mediu după muls.

Mulsul automat este o practică din ce în ce mai răspândită în producția de lapte. În ceea ce privește bunăstarea vacilor, utilizarea sistemelor automate de muls are atât avantaje, cât și dezavantaje, iar unele studii recente concluzionează că mulsul automat și mulsul convențional sunt la fel de acceptabile în ceea ce privește bunăstarea vacii de lapte.

„Îngrijirea de rutină a animalelor, cum ar fi dezinfectarea mameloanelor și curățarea și controlul echipamentului de muls, sunt de mare importanță pentru a asigura bunăstarea animalelor în timpul mulsului”

Stresul acut în timpul mulsului reduce producția de lapte prin inhibarea centrală a secreției de oxitocină, precum și efectele periferice ale catecolaminelor. Oxitocina, care este un hormon secretat de sistemul nervos central în fluxul sanguin, este în primul rând responsabil pentru reflexul de ejecție a laptelui. Secreția de oxitocină se dovedește a fi de o importanță capitală pentru optimizarea producției de lapte. Diferiți factori de stres, cum ar fi izolarea socială, expunerea la noi medii (în special în cazul junincilor) sau frica de oameni prezenți în sala de muls inhibă ejecția laptelui.

Pe lângă impactul asupra productivității, comportamentul agitat al vacilor în situații stresante crește riscul de accidente pentru muncitori.

În timpul mulsului, prezența unui îngrijitor care mânuiește animalele cu mișcări bruște și imprevizibile, strigând și/sau lovind poate determina vacile să „țină” laptele din cauza inhibării secreției de oxitocină. Studiile care compară ferme cu condiții de mediu similare și vaci cu aceeași genetică au arătat că fermele cu producții mai mari de lapte sunt cele cu fermieri care au șanse mai mari să vorbească și să atingă vacile. Animalele sunt la rândul lor mai puțin fricoase, se mișcă mai ușor și se apropie de oameni. În condiții experimentale, doar prezența unui îngrijitor care stârnește animalele în timpul mulsului este suficientă pentru a crește laptele rezidual cu 70% și a reduce producția de lapte.

„În condiții comerciale, 30% din variabilitatea producției de lapte de la fermă la fermă este atribuită unei diferențe în gradul de frică de vacă”Prin urmare, este important să profităm de fiecare muls pentru a optimiza interacțiunea dintre fermier și vacile sale și pentru a evita unele comportamente de rutină care ar putea face vacile mai fricoase (ex. mișcări bruște și rapide):

Maximizați contactele pozitive, cum ar fi vorbirea, punerea mâinii pe spatele animalului, mângâierea vacilor, efectuarea de mișcări lente, anticipative etc.

Reduceți contactele negative, cum ar fi țipetele, lovirile, mișcările rapide și neașteptate etc.

Alte mici sfaturi pot fi, de asemenea, folosite pentru a îmbunătăți mișcarea animalelor: de exemplu, oferirea de bunătăți (cantități mici de furaj) atunci când vacile intră în sala de muls reduce timpul de intrare în sală și facilitează fluxul animalelor fără a fi nevoie să folosească substanțe neplăcute. tehnici de manipulare a animalului. În timpul mulsului, rata de pas poate fi folosită ca un indicator al disconfortului (de ex. durere cronică) și al fricii de oameni. Animalele anxioase și nervoase au o frecvență mai mare a pașilor. Vacile care primesc o manipulare adecvată și calmă au o distanță de fuga mai mică (distanța dintre persoana care se apropie de animal și animalul însuși în momentul în care acesta începe să se retragă) și au o frecvență mai mică a pașilor în timpul mulsului.

Vacile care se confruntă cu dureri din cauza rănilor la mamiloane sunt mai predispuse să lovească în timpul mulsului. Vacile înfricoșate tind să nu lovească. Frecvența loviturilor este, de asemenea, un indicator al disconfortului cauzat de fluxul scăzut de lapte.

Defecarea crescută, urinarea și vocalizările sunt indicatori ai stresului acut și a fricii acute la vaci. Frecvența acestuia crește atunci când animalul este izolat sau când este adăpostit în medii noi. Interesant este că acești indicatori nu apar atât de des în prezența fermierului atunci când relația om-animal este bună. Prin urmare, prezența unei persoane poate reduce răspunsul de frică al vacilor în timpul mulsului.

ATENȚIE !!!

Aceste informații sunt minuțios selecționate și scrise de medici veterinari , dar nu înlocuiesc consultația sau examinarea medicală. Pentru o diagnoză exactă rugăm sa consultați un medic veterinar în persoană sau o clinică specializată .Pentru noi este foarte important ca dumneavoastră sa dețineți informații corecte și coerente, prezentate în modul cel mai simplu si pe înțeles, pentru a vă crea o idee generală în raport cu problemele cu care vă confruntați. Aici veți găsi răspunsuri ce reflectă practicile generale cu caracter de îndrumare, dar nu de diagnoză exactă !