Articole

Babesioza este o hemoprotozooză importantă, cu răspândire geografică ce acoperă aproape toate continentele. Cu toate că, din punct de vedere strict taxonomic, termenul de babesioză se referă la speciile din genul Babesia, studii genetice arată faptul că acești paraziți sunt strâns înrudiți cu genul Theileria (capabil de asemenea să producă infecții la canide).

Dializa peritoneală este considerată metodă de substituţie a funcţiei renale, în medicina veterinară, cu rolul de suplinire continuă a funcţiei renale prin care se realizează o reechilibrare hidroelectrolitică şi acido-bazică a pacientului felin cu afectare renală, în lipsa îndeplinirii funcţiilor endocrine şi metabolice ale rinichiului. În acest studiu au fost incluşi pacienţi cu insuficienţă renală cu stadiul 2, identificat la cinci pisici, cu stadiul 3 descoperit la cinci indivizi, cu stadiul 4 decelat la 20 de feline şi 20 de cazuri cu afectare renală acută.

Hipotiroidismul este cel mai frecvent întâlnită tulburare endocrină (hormonală) la câini și adesea se dezvoltă în jurul vârstei de 4-10 ani.
De regulă, afectează câinii și cățelele castrate. O multitudine de rase de câini sunt afectate de această boală, cum ar fi Golden Retriever, Doberman Pinscher, Ogarul englez, Setterul irlandez, Teckelul, Schnauzerul pitic, Dogul german, Caniche-ul și, nu în ultimul rând, Boxerul. De asemenea, boala poate fi întâlnită și la metiși, precum și la multe alte rase.

Expunerea felinelor domestice la diverşi factori de stres s-a dovedit a avea un impact negativ asupra bunăstării generale a indivizilor, declanşând, prin urmare, numeroase tulburări comportamentale. Cei mai întâlniţi factori de stres la feline sunt reprezentaţi de schimbările substanţiale ale mediului de viaţă şi conflictul cu alţi indivizi care trăiesc în acelaşi mediu. Unul dintre comportamentele asupra căruia stresul are un impact profund negativ este cel nutriţional, anorexia cauzată de stres fiind o manifestare frecvent întâlnită la feline. Alte tulburări comportamentale adesea corelate cu nivelul crescut al stresului la această specie sunt: agresivitatea, marcarea cu urină şi exacerbarea comportamentului de grooming.

Articolul trece în revistă principalele niveluri de reglare hormonală a activităţii sexuale la felinele domestice, accentuând particularităţile care diferenţiază net această specie de canide.
În partea a doua, sunt prezentate date actuale privind controlul reproducţiei la această specie, insistându-se pe tratamentele bazate pe molecule moderne, cu efecte secundare reduse şi cu o plajă de aplicaţii largă.

La cabaline, examinarea viscerelor din cavitatea abdominală este o necesitate stringentă în cazul urgenţelor gastrointestinale (de exemplu, ileusul intestinal). Deşi examenul clinic reprezintă o componentă fundamentală a evaluării medicale în aceste stări patologice, eficienţa lui diagnostică este uneori limitată de particularităţile anatomotopografice ale organelor din cavitatea abdominală. Depăşirea acestui inconvenient este posibilă prin

În acest ghid am descris unele boli întîlnite la peștii din crescătorii din bazinul râului Prut, în perioada de derulare a proiectului transfrontalier finanțat de Uniunea Europeană (Team up for Healthy fish) coordonat de Institutul de Zoologie din Republica Moldova având ca partener Universitatea de Științele Vieții din Iași. Echpele mixte de cercetători din cele două instituții, au efectuat deplasări în teren la ferme piscicole din R. Moldova și România,

Boală infecțioasă de origine virală (cu suprainfecție bacteriană) a crapului și altor specii de pești din familia Cyprinidae și Ictaluridae, caracterizată prin ascită, exoftalmie, diateză hemoragică, degenerescență și necroză a organele parenchimatoase (fig. 26). Cercetătorul iugoslav N. Fian a descris pentru prima data această boală (1968). Viremia de primăvară a crapului este o boală contagioasă care evoluează endemic în Europa de peste 50 de ani, 10-15 % din puiet

Piscicultura include reproducerea artificială, aclimatizarea noilor specii, creșterea intensivă a peștilor în heleșteie și viviere, ce modifică, într-o măsură sau alta, condițiile ecologice de viață ale peștilor, caracteristice pentru ecosistemele acvatice parentale. Adesea gospodăriile piscicole suportă cheltuieli materiale mari dar eforturile piscicultorilor nu aduc efectul necesar din cauza pieirii în masă a peștilor, obținuți prin metoda reproducerii artificiale, la etapele timpurii ale

Apa este cea mai importantă resursă pentru acvacultură, ea determină calitatea produsului, precum și succesul acestei industriei. După compoziția chimică, apele naturale sunt extrem de variate. Se întâlnesc ape mai mult sau mai puțin asemănătoare în ceea ce privește compoziția, însă niciodată nu există ape absolut identice. Apele se deosebesc nu numai prin elementele chimice și concentrația totală a substanțelor dizolvate, ci şi prin proporțiile cantitative ale