Articole

Leucoza enzootică bovină (LEB) reprezintă o problemă economică multilaterală şi complexă, cu implicaţii semnificative atât la nivelul abatoarelor, cât și al întregii producţii zootehnice. Impactul său financiar se manifestă prin pierderi directe, indirecte și de oportunitate.
Etiologia leucozei bovine este reprezentată de un retrovirus oncogen exogen, de tip C, din grupul virusului T-limfotrop uman (HTLV) și al virusului leucozei bovine (BLV). În pofida instalării unei infecţii persistente, majoritatea pacienţilor rămân asimptomatici, însă un număr mic de indivizi dezvoltă limfosarcom, ceea ce conduce la identificarea tumorilor în timpul inspecţiei post-mortem din abatoare. Manifestările clinice sunt direct corelate cu localizarea și invazia neoplazică a sistemelor de organe.

Bruceloza, o boală cu istorie îndelungată, este una dintre zoonozele neglijate la nivel mondial, iar incidenţa ei și severitatea clinică în rândul populaţiei umane sunt importante. Transmiterea infecţiei la om se poate face atât prin contact direct cu animale infectate, cât și prin consum de alimente contaminate cu diferite specii ale genului Brucella. Prevalenţa acestei infecţii este ridicată, în special în ţările slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare, ceea ce a determinat Organizaţia Mondială a Sănătăţii să o clasifice drept una dintre cele mai importante „boli zoonotice neglijate” din lume. Factorii socioeconomici joacă un rol important în ceea ce privește asigurarea unui nivel corespunzător de trai, implicit și de sănătate al populaţiei, astfel că, în aceste regiuni ale lumii, subdiagnosticarea, dar și subraportarea reprezintă unele din cauzele pentru care nu se cunoaște incidenţa reală a acestor boli definite ca boli neglijate, printre care și bruceloza.

Această lucrare își propune să prezinte modul în care factorii de mediu și de management influenţează apariţia și dezvoltarea stereotipiilor la tineretul taurin. Stereotipiile sunt comportamente repetitive, fără un scop aparent, care se dezvoltă ca răspuns la stresul cronic și condiţiile artificiale de creștere din sistemul intensiv. Printre factorii de mediu care contribuie la dezvoltarea stereotipiilor se numără spaţiul restrâns, lipsa diversităţii stimulilor și monotonia mediului. Factorii de management includ modul de hrănire, frecvenţa manipulării, interacţiunea cu oamenii și supunerea la un program specific unităţii. Studiile arată că lipsa posibilităţilor de exprimare a comportamentelor naturale determină un dezechilibru comportamental, afectând bunăstarea animalelor, ceea ce conduce la apariţia stereotipiilor. Prevenirea stereotipiilor include îmbunătăţirea condiţiilor de adăpost, asigurarea accesului la hrană în mod natural, creșterea numărului de stimuli din mediul înconjurător și gestionarea stresului prin practici de manipulare adecvate. Această lucrare subliniază necesitatea unei abordări complexe în vederea asigurării bunăstării tineretului taurin.

Comportamentele stereotipe observate la tineretul taurin reprezintă acţiuni motorii repetitive și aparent lipsite de finalitate, care se manifestă mai ales la animalele crescute în sistem intensiv, unde mediul de viaţă limitat împiedică exprimarea comportamentelor naturale. Studiile neurofiziologice au evidenţiat implicarea sistemului nervos central, în special a dezechilibrelor dintre circuitele dopaminergice, GABA-ergice și colinergice, în apariţia și menţinerea acestor comportamente repetitive. Ganglionii bazali și sistemul limbic, responsabili de controlul mișcării și al emoţiilor, joacă un rol central în procesul de automatizare a stereotipiilor. Factori precum stresul cronic, privarea socială și lipsa stimulilor cognitivi favorizează declanșarea comportamentelor anormale. Odată învăţate procedural, stereotipiile devin automate și persistă chiar după îmbunătăţirea mediului. Cercetările recente subliniază importanţa îmbogăţirii mediului – prin stimuli sociali, senzoriali și ocupaţionali – pentru reducerea acestor manifestări și pentru promovarea unei stări de bunăstare reale, bazată nu doar pe absenţa stresului, ci și pe apariţia emoţiilor pozitive.

O populaţie de cai sălbăticiţi (Equus ferus caballus) trăiește în libertate în Delta Dunării, Grindul Letea. Necesitatea gestionării acestei populaţii a determinat organizaţia nonguvernamentală Animal Rescue and Care Association (ARCA) să elaboreze, împreună cu autorităţile, un program de control al fertilităţii și de îndepărtare fizică a indivizilor liberi. Programul de gestionare prevede imobilizarea chimică și translocarea cailor care trăiesc în pădurea Letea (declarată patrimoniu naţional), deoarece se consideră că aceștia pot dăuna habitatului. Tehnica de translocare a cailor a necesitat ca aceştia să fie tranchilizaţi de la distanţă, monitorizaţi și transportaţi în afara pădurii Letea, care este înconjurată de un gard. Caii au fost translocaţi pe o targă de salvare pentru animale mari și legaţi cu curele și legături pentru transport. Peste cap s-a pus un căpăstru care a fost fixat de orificiile laterale ale tărgii. După ce totul a fost securizat, targa de salvare a fost atașată la mașină. Caii au fost monitorizaţi prin geamul mașinii, pe toată durata transportului.

Scopul acestui studiu a fost evaluarea eficienţei terapeutice a produselor pe bază de acid hialuronic (AH) și a combinaţiei acestora cu corticosteroizi în tratamentul afecţiunilor osteoartritice la cabalinele de sport. Studiul a fost realizat pe un lot de 24 de cai sportivi, aparţinând raselor Holsteiner, Oldenburg, KWPN, Cal de Sport Românesc, Pursânge Arab și Jumătate Sânge Unguresc, cu vârste între 1 și 11 ani, participanţi în discipline diferite: obstacole, anduranţă și atelaje. Toţi subiecţii au prezentat diverse forme de leziuni articulare la nivelul articulaţiei metacarpo-sesamo-falangiene, diagnosticate prin examen clinic și radiologic. Tratamentul a constat în administrarea intraarticulară a acidului hialuronic (4 ml/articulaţie) asociat cu triamcinolon (5-20 mg), în funcţie de severitatea cazului. Evoluţia postterapeutică a fost urmărită timp de 12 luni, fiind monitorizate ameliorarea șchiopăturii, timpul de recuperare și revenirea în activitatea competiţională.
Rezultatele au arătat o ameliorare semnificativă a mobilităţii articulare și reducerea inflamaţiei. În cazul cailor de obstacole, 62,5% dintre animale au revenit la performanţă completă în patru luni, iar restul, în cinci-șapte luni. Caii de anduranţă au prezentat o recuperare completă în șase luni în 75% din cazuri, iar cei de atelaje, în patru-opt luni. Vârsta, rasa și tipul disciplinei sportive nu au influenţat semnificativ răspunsul terapeutic.

Leziunile care implică aparatul musculoscheletal sunt adesea localizate la nivelul ţesutului tendinos și reprezintă o problemă clinică frecventă atât la sportivii umani, cât și la cei ecvini. Acest studiu prezintă cazul unui cal de sport cu o ruptură parţială a tendonului flexor digital superficial (SDFT), tratat prin infiltrare intralezională ghidată ecografic cu celule stem mezenchimale autologe combinate cu plasmă bogată în trombocite (PRP). Scopul acestui studiu este de a documenta evoluţia clinică și rezultatele pe termen lung ale acestei terapii regenerative, cu accent pe recuperarea funcţională și reluarea activităţii sportive.

Șchiopăturile sunt o cauză majoră de întrerupere a activităţii sportive la cabaline, având un impact semnificativ asupra performanţei și a bunăstării animalelor. Diagnosticarea precoce și precisă este esenţială, iar metodele moderne bazate pe inteligenţă artificială (IA) oferă instrumente promiţătoare pentru evaluarea obiectivă a mersului.
Lucrarea de faţă își propune să analizeze eficienţa IA în detectarea șchiopăturii, prin utilizarea aplicaţiei Sleip, care evaluează asimetriile de mișcare la nivelul capului (Head Nod) și al pelvisului (Pelvic Hike), în fazele de impact și push-off. Studiul a inclus zece cabaline de sport, examinate clinic, ecografic și cu ajutorul AI. Accentul s-a pus pe corelarea datelor de mișcare cu leziunile localizate la nivelul tendonului flexor digital superficial (SDFT) și al ligamentului suspensor (SL).
Rezultatele au arătat o corelaţie semnificativă între tiparele de asimetrie și leziunile evidenţiate ecografic. În leziunile de SDFT, asimetriile capului au fost cele mai frecvente, iar valorile Head Nod au crescut proporţional cu dimensiunea leziunii. Asimetriile pelviene apărute în unele cazuri au fost interpretate ca fiind compensatorii. S-a observat și o variabilitate individuală în răspunsul la durere: la unii cai cu leziuni mari, asimetriile erau minime.
Concluzia lucrării susţine valoarea adăugată a IA în diagnosticul ortopedic ecvin, oferind date obiective, utile în completarea examinării clinice și ecografice. Utilizarea IA poate îmbunătăţi monitorizarea și personalizarea tratamentului la cabalinele sportive.

Utilizat recent în medicina veterinară, laserul diodă reprezintă opţiunea chirurgicală pentru întreaga patologie oculară la câini și pisici. Este indicat în: tumori ale pleoapelor, trichiazis, districhiazis, tumori conjunctivale, melanoză iriană, chisturi uveale, tumori ale irisului, tumori intraoculare, tumori retrobulbare și glaucom. Laserul diodă pentru uz veterinar are programe setate pentru fiecare opţiune chirurgicală, ceea ce oferă chirurgului confort intraoperatoriu. Evoluţia postoperatorie favorabilă, cu absenţa complicaţiilor, a fost evidenţiată în cazul tumorilor de pleoape, tumorilor intraoculare, chisturilor uveale și melanozei iriene. În cazurile de glaucom, ciclofotocoagularea transclerală are eficienţă redusă, ochii rămânând vizuali la un număr mic de pacienţi. Utilizarea laserului diodă în cazul simblefaronului la pisică a evidenţiat recidivă rapidă însoţită de neovascularizaţie corneeană. Utilizarea experimentală a laserului diodă în cheratita pigmentară la câine a evidenţiat transparenţa corneei pe o perioadă scurtă de timp după îndepărtarea pigmentării și recidivă cu neovascularizaţie corneeană.

Triadita felină constituie o entitate clinică deosebită, specifică speciei feline, definită prin prezența concomitentă a trei patologii inflamatorii majore: pancreatita, colangita/colangiohepatita și boala inflamatorie intestinală. Particularitățile anatomice și fiziologice ale pisicii, precum canalul comun pancreatic și biliar sau densitatea bacteriană crescută a duodenului, facilitează translocarea microbiană și determină inițierea proceselor inflamatorii complexe. Diagnosticul este dificil, dat fiind caracterul nespecific al manifestărilor clinice, și necesită o abordare multimodală, care include investigații paraclinice, imagistice și confirmare histopatologică. Managementul terapeutic presupune individualizarea tratamentului, prin combinația dintre fluidoterapie, dietă de susținere, antibioterapie, imunomodulare și hepatoprotectoare. Prognosticul variază de la favorabil în formele ușoare la grav în formele acute complicate de disfuncții sistemice sau evoluții cronice. Articolul de față oferă o analiză integrată a aspectelor etiopatogenice, clinice, imagistice și terapeutice ale triaditei feline, punând accent pe importanța unei abordări interdisciplinare în medicina veterinară felină.