Cățeaua sau pisica dvs. este sterilizată dar continue sa  intre în călduri ? Ar putea fi Sindromul Ovarului Remanent.

 

Cățelele vin în călduri la fiecare 6 până la 8 luni în medie. În această perioadă, apare o scurgere vaginală, care poate începe puțin sângeroasă și apoi devine mai gălbuie. Când sunt in călduri atrag masculii si pot ramane gestante sau cu o amprentă psihologica daca nu sunt montate.

 

Pisicile în călduri nu au o scurgere vaginală evidentă. Simptomele  sunt mai comportamentale, devine neliniștite și foarte vocale, urinează în casă în încercarea de a anunța pisoi din apropiere despre disponibilitatea sa, poate deveni neobișnuit de afectivă și are tendința de a-și ridica coada când este mângâiată pe spate . Pisicile intră în căldură timp de aproximativ 5 zile și fac acest lucru ciclic până când rămân gestante.

Operația de sterilizare, numită și ovarhisterectomie, este procedura cel mai frecvent efectuată pentru sterilizarea animalelor de talie mică în practica veterinară. Această intervenție chirurgicală este eficientă și sigură și aduce beneficii sănătății animalelor, în special scăderea incidenței tumorilor mamare, sarcinilor false, piometrită și creșterea longevității vieții. Cu toate acestea, ca în orice procedură chirurgicală, există unele complicații asociate, cum ar fi hemoragia, piometrul , infecțiile și sindromul avarului remanent.

 

În unele cazuri, responsabilii de animale se intorc la clinica veterinară pentru că femelele revin în călduri, la săptămâni sau chiar ani după procedura de sterilizare. Acest lucru se datorează dezvoltării Sindromului Ovarului Remanent (SRO), care este una dintre cele mai relevante complicații după sterilizare la animalele mici.

 

Sindromul Ovarului Remanent este o tulburare care apare la femelele de câine și pisică și se caracterizează prin prezența căldurilor după ce animalele au fost sterilizate, din cauza țesutului ovarian  în cavitatea abdominală. Prezența acestui țesut poate scădea speranța de viață a animalelor.

.

Se poate întâmpla ca unele femele să aibă țesut ovarian accesoriu separat de ovarul principal și acest țesut să devină activ după îndepărtarea ovarelor principale. Unele pisici generează chiar țesut ovarian pe lungimea ligamentului ovarian, care este tăiat în timpul operației de sterilizare, dar nu este îndepărtat. Chiar dacă ovarul atinge cavitatea abdominală în timpul intervenției chirurgicale, celulele par să fie capabile să adere și să vascularizeze eficient creând un nou  „ovar” mic.

 

Semnele acestui sindrom pot apărea mai târziu deoarece în acest timp  fragmentele ovariene cresc și nu se manifestă până nu ating o putere de producție hormonală suficientă.

 

Factorii care favorizează apariția sindromului ovarian remanent sunt variați, inclusiv excesul de grăsime în jurul țesutului ovarian care compromite identificarea și delimitarea acestuia, experiența chirurgului, tehnica folosită, starea pacientului, sarcină, piometru etc. Vârsta sterilizării joacă, de asemenea, un rol important în apariția acestui sindrom, deoarece apariția lui la animalele sterilizate înainte de 4/6 luni nu este atât de des întâlnită.

 

Diagnosticul Sindromului Ovarian Remanent se face prin detectarea țesutului ovarian care continuă să secrete hormoni, după istoricul pacientului și istoricul clinic, precum și pe teste de laborator - citologie vaginală, analize hormonale și laparotomie exploratorie cu biopsie. De asemenea, este foarte frecventă efectuarea de ecografii în timpul căldurii pentru a vizualiza țesutul ovarian activ.

 

Tratamentul este eliminarea ovarului rămas, de preferință la 15 până la 60 de zile după încheierea fazei de călduri. Este important de clarificat faptul că această intervenție chirurgicală trebuie efectuată de un medic veterinar cu o vastă experiență chirurgicală.

 

Este întotdeauna important să consultați un medic veterinar specializat pentru a afla despre opțiuni și pentru a efectua cât mai curând posibil tratamentele necesare.

 

 

ATENȚIE !!!

Aceste informații sunt minuțios selecționate și scrise de medici veterinari , dar nu înlocuiesc consultația sau examinarea medicală. Pentru o diagnoză exactă rugăm sa consultați un medic veterinar în persoană sau o clinică specializată .Pentru noi este foarte important ca dumneavoastră sa dețineți informații corecte și coerente, prezentate în modul cel mai simplu si pe înțeles, pentru a vă crea o idee generală în raport cu problemele cu care vă confruntați. Aici veți găsi răspunsuri ce reflectă practicile generale cu caracter de îndrumare, dar nu de diagnoză exactă !