Hepatita infecţioasă canină (denumită în trecut şi hepatita Rubarth) reprezintă una dintre maladiile infecţioase severe ale canidelor, dar, ca urmare a programelor de vaccinare practicate la câinii de companie, cunoaşte, în acest moment, o incidenţă scăzută la aceştia. Infecţia este cauzată de un adenovirus, adenovirusul canin de tip 1 (CAV-1) fiind agentul etiologic la hepatitei infecţioase canine; serotipul 2 (CAdv-2) este responsabil de infecţii la nivelul tractului respirator superior.

Infecţia cu CAV-1 afectează mai multe specii de canide, printre care vulpea, lupul şi ursul, fiind descrisă prima dată la o vulpe argintie, la această specie determinând encefalită. Ulterior a fost identificată şi la câinii de companie. Această infecţie nu are caracter zoonotic, specia umană nefiind afectată.

Rezistenţa mare a acestui virus în mediul exterior, timp de mai multe luni, face posibilă transmiterea facilă la speciile susceptibile. Contaminarea mediului ambiental este rezultatul eliminării virusului de către animalele infectate prin diferite secreţii (salivă, secreţii nazale) şi excreţii (urină, fecale), de unde se transmite, de regulă, într-o manieră indirectă, pe cale aeriană sau digestivă la animalele receptive. După perioada de replicare la nivel tonsilar, ajunge la nivel limfonodal (replicare la acest nivel) şi descărcare la nivel sangvin (produce viremie), ulterior diseminând la nivel hepatic şi renal, în principal, dar şi la nivel splenic sau pulmonar. La nivelul celulelor endoteliale şi al acestor parenchime se replică, determinând necroză şi implicit disfuncţii ale organelor afectate.

După o perioadă de incubaţie de patru-opt zile, la câinii infectaţi (nevaccinaţi), clinic poate evolua supraacut şi acut (forma clasică). La câinii vaccinaţi, dar cu un grad de protecţie parţial, infecţia poate avea expresie clinică, însă mult mai uşoară ca evoluţie.

În forma supraacută, evoluţia este extrem de rapidă, cu final letal; uneori evoluează asimptomatic şi se constată doar moartea animalului.

Forma acută debutează cu hipertermie şi simptome asociate sindromului febril, conjunctivită, rinită, vomă, colică abdominală, diaree cu eliminare de sânge; se remarcă prezenţa hemoragiilor pe mucoase (mucoasa gingivală; paliditatea mucoaselor şi prezenţa icterului). Icterul este rezultatul afectării hepatice (hepatită); de asemenea, se constată tulburări de coagulare, coagulare vasculară diseminată. Ca urmare a localizării infecţiei la nivel renal, sunt prezente hemoragii la nivelul corticalei, de asemenea, şi eliminarea CAV-1 prin urină o perioada îndelungată (uneori, şase luni). Manifestările neurologice pot fi prezente şi la câinii de companie, însă în procentaj mult mai redus (comparativ cu vulpea), putând manifesta convulsii.

Leziunea oculară – şi anume, opacifierea bilaterală la nivel corneean („ochii albaştri”) – este un semn caracteristic al infecţiei cu CAV-1. Această opacifiere se remarcă la circa o săptămână după evoluţia acută a bolii şi se datorează edemului prezent la nivel corneean, ca urmare a depunerii complexelor antigen-anticorp în vasele de sânge de la nivelul corpilor ciliari, care determină tulburări circulatorii(1).

Infecţia poate evolua fatal la circa 20% dintre animalele infectate; de regulă, la animalele tinere (pui), după 24-48 de ore de la debutul clinic, în forma acută. La animalele care supravieţuiesc, perioada de convalescenţă este de lungă durată (săptămâni), însă protecţia imună postinfecţie este de lungă durată.

Studiul de faţă propune evaluarea eficienţei răspunsului imun umoral ca urmare a vaccinării împotriva hepatitei infecţioase canine produse de adenovirusul canin de tip 1 (CAV-1), la canidele de companie.

Testarea s-a realizat pe două loturi de câini de companie, adulţi, din rase diferite, cu vârste cuprinse între 2 şi 5 ani. Câinii sunt vaccinaţi cu un produs care conţine tulpina atenuată de CAV-2, care conferă imunitate încrucişată faţă de tulpina de adenovirus de tip 1 (CAV-1). Se recomandă utilizarea acestei tulpini vaccinale CVA-2, deoarece efectele secundare sunt mult mai puţine/absente şi virusul nu se elimină prin excreţia urinară.

Cele două loturi de câini au fost examinate anterior administrării vaccinului, fiind clinic sănătoase şi normoterme.

Evaluarea unei potenţiale infecţii anterioare cu CAV-1 a fost evaluată prin teste imunocromatografice rapide, anterior fiecărei evaluări a titrului de IgG antiCAV. În acest sens, a fost utilizat un test rapid, destinat detecţiei CAV pe probe de secreţie conjunctivală sau nazală. Este un test calitativ, imunocromatografic, realizat pe baza instrucţiunilor producătorului. Rezultatele obţinute au fost negative la câinii din cele două loturi.

Ulterior vaccinării, s-a procedat la prelevarea de probe de sânge individuale, la două intervale de timp, în vederea evaluării cantitative a IgG anti-CAV postvaccinal, prin reacţia de virusneutralizare.

Structura celor două loturi de test este următoarea:

Lotul I (LI) cuprinde zece femele (C1-C10) 

Lotul II (LII) cuprinde opt masculi (C11-C18) (tabelul 2).

În cadrul schemei de vaccinare periodice, la cei 18 câini adulţi a fost administrat un vaccin polivalent viu, atenuat DHPPI, care conţine tulpină de CDV, tulpină de CAV-2, tulpină de CPV şi tulpina de Cpi. În urmă cu 11-12 luni, câinii au fost vaccinaţi, inclusiv împotriva hepatitei infecţioase canine.

În vederea evaluării titrului de IgG anti-CAV, se utilizează reacţia de virusneutralizare pe probe de ser sanguin, în vederea evaluării titrului de IgG anti-CDV postvaccinal.
La ambele loturi au fost prelevate probe de sânge, individuale, la două intervale de timp după vaccinarea anti-CAV, în intervalul de 12 luni între momentul administrării vaccinului până la următoarea vaccinare, astfel:

T1 – evaluarea titrului IgG CDV la o lună postvaccinal.
T2 – evaluarea titrului IgG CDV la 11 luni postvaccinal.

 Evaluarea titrurilor de IgG anti-CAV a fost realizată pe probe de ser sanguin, fiind utilizată o metodă semicantitativă, imunoenzimatică, rapidă.

În acest sens, a fost utilizat ImmunoComb® VacciCheck ICH, CPV, CDV antibodies test kit (Biogal), fiind un test imunoenzimatic (ELISA) modificat. În studiul prezent au fost luate în calcul rezultatele cu privire la titrul de Ig anti-CAV.

Conform instrucţiunilor de utilizare a kitului, evaluarea cantitativă a titrului de IgG anti-CAV se realizează cu ajutorul scalei de interpretare colorimetrice (prezentă în kit), iar exprimarea rezultatelor se face în unităţi S, pe o scară de la 0 la 6.

Conform datelor disponibile în instrucţiunile producătorului, valoarea S=3 este echivalentă unui tritru de IgG de 1:16 unităţi VN pentru CAV (virusneutralizare), acesta fiind considerat titru protector pentru infecţia cu CAV-1.

Lotul I a fost alcătuit din zece femele, cu vârsta cuprinsă între 2 şi 5 ani. Rezultatele au fost exprimate atât în unităţi S, cât şi în unităţi VN, acestea fiind prezentate în tabelul 3.

Tabelul 3. Dinamica titrului IgG CAV la lotul I (zece femele)

În urma celor două etape de testare, se poate aprecia dinamica titrului de IgG anti-CAV la cele zece femele şi se poate remarca reducerea progresivă în decursul celor 11 luni, postvaccinal. Titrul seric al IgG anti-CAV se menţine ≥ 3 (1:16 unităţi VN) la 80% dintre căţelele testate la momentul T2 din lotul LI. La două dintre femele (C4, C9) se înregistrează un titru IgG anti-CAV sub limita de protecţie la evaluarea T2 (la 11 luni postvaccinare). Pragul minim de protecţie este 1:16 unităţi SN (S = 3).

Se poate remarca faptul că cele mai mari titruri de IgG anti-CAV au fost înregistrate la momentul T1 (la o lună postvaccinare), valoarea titrului mediu la T1 fiind Smediu = 4,1. La momentul T2 (la 11 luni postvaccinare), valoarea titrului mediu de IgG anti-CAV este la pragul minim Smediu = 3.

Lotul II a fost alcătuit din opt masculi, cu vârsta cuprinsă între 2 şi 5 ani, la care, în urma celor două testări, au fost înregistrate rezultate exprimate atât în unităţi S, cât şi în unităţi VN. Acestea sunt prezentate în tabelul 4.

Tabelul 4. Dinamica titrului IgG CAV la lotul II (opt masculi)

Evaluarea dinamicii titrului potvaccinal de IgG anti-CAV la cei opt masculi evidenţiază o reducere progresivă, în decursul celor 11 luni, postvaccinal. Titrul seric al IgG anti-CAV postvaccinal se menţine ≥ 3 (1:16 unităţi VN) la 75% din masculii testaţi la momentul T2, din lotul de test LII. Doi dintre masculi (C14, C18) au prezentat o valoare a titrului IgG anti-CAV sub limita de protecţie la evaluarea T2 (la 11 luni postvaccinare). Pragul minim de protecţie este 1:16 unităţi VN (S = 3).

Se poate remarca faptul că cele mai mari titruri de IgG anti-CAV au fost înregistrate la momentul T1 (la o lună postvaccinare), valoarea titrului mediu la T1 fiind Smediu = 4,5. La momentul T2 (la 11 luni postvaccinare), valoarea titrului mediu de IgG anti-CAV este la pragul minim, Smediu = 3,1.

Titrul de IgG anti-CAV înregistrat la o lună de la vaccinare la nivelul lotului LI este corespunzător la toate cele zece femele examinate. De asemenea, titrul de Ig anti-CAV se păstrează la un nivel de protecţie pentru 80% dintre subiecţi, pe durata celor 11 luni. Titrurile medii la T1 şi T2 sunt ≥ 3 (1:16 unităţi VN), ceea ce sugerează că pe lotul analizat vaccinarea a fost eficientă.

Titrul de IgG anti-CAV înregistrat la o lună de la vaccinare la nivelul lotului LII este corespunzător la toţi subiecţii examinaţi. Pe durata celor 11 luni postvaccinal, titrul de Ig antiCAV se păstrează un nivel de protecţie pentru 75% dintre subiecţi. Valorile medii ale titrului de IgG anti-CAV la T1 sunt peste pragul minim de protecţie, ceea ce sugerează că nivelul de protecţie umorală obţinut prin vaccinare este corespunzător faţă de infecţia cu CAV-1.

Valorile titrurilor de IgG anti-CAV la momentul T1 a înregistrat valori ≥ 3 (1:16 unităţi VN) la toate cele 18 canide, fiind asigurat un grad de protecţie umoral optim faţă de infecţia cu adenovirusul canin de tip 1 (CAV-1).

La momentul T2, titrul de IgG anti-CAV este protectiv la 77,5% dintre canidele de companie analizate.

Titrul de IgG anti-CAV sub pragul minim înregistrat la C4 şi C9 din LI, respectiv pentru C14, C18 din LII, la momentul T2 sugerează faptul că pot surveni diferiţi factori ce pot influenţa reactivitatea imunologică şi, implicit, titrul de anticorpi pe durata celor 11 luni postavccinal.

Valorile medii ale titrului de IgG anti-CAV se menţin peste pragul minim de protecţie, la cele două loturi testate, neexistând diferenţe semnificative în funcţie de sex, vârstă sau rasă.

Gradul de protecţie faţă de infecţia cu CAV este cuprins între 75% şi 80% pe durata celor 11 luni de la administrarea vaccinului (vaccin viu atenuat DHPPI), ceea ce permite a concluziona că, pe perioada de 12 luni între două vaccinări pentru hepatita infecţioasă canină, este asigurat un nivel de protecţie corespunzător la nivelul celor două loturi de canide examinate (18 câini de companie, adulţi, din rase diferite).    

 

Autor corespondent: Georgeta Ştefan, e-mail: getastefan@yahoo.com

BIBLIOGRAFIE:
Canine adenovirus-1. In: MacLahlan NJ, Dubovi EJ (Eds.). Fenner’s Veterinary Virology (Fifth Edition). Elsevier, 2017.
Appel MJ. (Ed.) Canine adenovirus type 1 (Infectious canine hepatitis virus). In: Virus Infections of Carnivores, 1987.
Elsevier Science Publishers: Amsterdam, The Netherlands, 1987.
Bergmann M, Freisl M, Zablotski Y, Speck S, Truyen U, Hartmann K. Antibody Response to Canine Adenovirus-2 Virus Vaccination in Healthy Adult Dogs. Viruses. 2020 Oct 21;12(10):1198.
Gore TC, Lakshmanan N, Duncan KL, Coyne MJ, Lum MA, Sterner FJ. Three-year duration of immunity in dogs following vaccination against canine adenovirus type-1, canine parvovirus, and canine distemper virus. Vet Ther. 2005 Spring;6(1):5-14.
Mitchell SA, Zwijnenberg RJ, Huang J, Hodge A, Day MJ. Duration of serological response to canine parvovirus-type 2, canine distemper virus, canine adenovirus type 1 and canine parainfluenza virus in client-owned dogs in Australia. Aust Vet J. 2012 Dec;90(12):468-.
Sykes JE. Infectious Canine Hepatitis. Canine and Feline Infectious Diseases. 2014;182–6

SURSA: https://www.medichub.ro/reviste-de-specialitate/practica-veterinara-ro