CZU 636.52/.58:612.336.3

INFLUENŢA BIOMASEI DIN STREPTOMICETE ASUPRA MICROFLOREI TRACTULUI INTESTINAL AL PUILOR DE GĂINĂ

Alexandr MANCIU Universitatea Agrară de Stat din Moldova

Abstract. The composition of intestinal microflora in chickens under the influence of some products with probiotic and antibiotic effect was studied. The chickens of Rhode Island breed (4 groups of 20 chickens each) received: biomass produced by streptomycetes (1g/kg), culture liquid of streptomycetes (1ml/chicken), oxytetracycline in the drinking water (1 g/l of water) and the preparation Immunobak (0.2 g/chicken). At the age of 1 day, 15, 55 and 75 days, lavages of intestinal mucosa were taken and inseminations on nutritive media were performed (Bismuth sulfite agar, peptone agar, Endo, Levin) with the purpose of assessing microbiological indicators. It was established that bacterial load increases with age of the chicks. The number of colonies obtained from the lavages collected from chickens at the age of 55 and 75 days are almost identical, with a small insignificant variation. Intestinal microflora consists of a great proportion of bifidobacteria, streptococci and E. coli, the colonies of Bacteroides and Enterococcus strains being less representative. Key words: Chickens; Probiotics; Antibacterials; Streptomyces; Intestinal microflora.

Rezumat. S-a studiat componenţa microflorei intestinale la puii de găină sub acţiunea unor produse cu efect probiotic şi antibiotic. Puilor de găină de rasa Rhode Island (4 loturi a câte 20 de pui fiecare) le-au fost administrate: biomasă produsă de streptomicete (1g/kg), lichid cultural de streptomicete (1ml/pui), oxitetraciclină în apa de băut (1 g/l apă) şi preparatul Immunobak (0,2 g/pui). La vârsta de o zi, 15, 55 şi 75 de zile au fost prelevate lavaje de la nivelul mucoasei intestinale şi au fost efectuate însămânţări pe medii nutritive (Bismut sulfit agar, agar peptonat, Endo, Levin) pentru evaluarea indicilor microbiologici. S-a stabilit că odată cu vârsta puilor creşte şi încărcătura bacteriană. Numărul de colonii obţinute din lavajele colectate de la pui la vârstele de 55 şi 75 de zile este aproximativ identic, cu o marjă a variaţiei nesemnificativă. Microflora intestinală este alcătuită într-o proporţie mai mare, din bifidobacterii, streptococi şi E. coli, mai puţin reprezentative fiind coloniile de tulpini de Bacteroides şi Enterococcus. Cuvinte-cheie: Pui de găină; Probiotice; Antibacteriene; Streptomicete; Microfloră intestinală.

INTRODUCERE

În contextul creşterii constante a populaţiei globale – de la 3 miliarde în 1959 la mai mult de 7 miliarde în prezent, în mai multe regiuni ale lumii persistă subnutriţia. Conform mai multor rapoarte ale organizaţiilor de profil, aproape un miliard de oameni sunt subnutriţi. Până în 2050 fermierii vor trebui să dubleze cota de producţie pentru a satisface cerinţele pentru alimentaţie. Astfel, lumea are nevoie de o producţie de alimente cu o creştere anuală de 2,5% pentru următorii 10 ani (Alireza, S., Seyed, M. D. 2014). Luând în considerare aceste statistici, mulţi cercetători şi experţi în nutriţie afirmă că producţia de carne de pasăre poate juca un rol esenţial în creşterea producţiei de alimente. Produsele obţinute din industria aviară pot aduce contribuţii pozitive în alimentaţia persoanelor cu venituri mici, fiind considerate alimente calitative şi sănătoase la preţuri accesibile, în comparaţie cu carnea de altă origine (Matveeva, T. 2009).

Pentru a spori performanţele puilor de găină, cum ar fi răspunsul imun, starea de sănătate intestinală, reducerea morbidităţii şi a mortalităţii, îmbunătăţirea digestiei şi a raportului de conversie a furajelor, în raţiile nutritive ale puilor de găină sunt introduşi aditivi, mai ales cu efect antibacterian, care adesea provoacă tulburări gastrointestinale, concomitent favorizând apariţia tulpinilor bacteriene rezistente la antibiotice – una dintre problemele esenţiale în domeniu. În acest context, o atenţie deosebită este acordată utilizării probioticelor şi altor produse similare, care au capacitatea de a modula microflora intestinală pentru o compoziţie mai favorabilă şi contribuie la atingerea unor indici de producţie mai înalţi (Alireza, S., Seyed, M. D. 2014).

Un indicator important al stării sănătăţii organismului puilor este starea microflorei intestinale, considerată cel mai important factor al homeostaziei, din moment ce valoarea maximă a acestui grup de microorganisme variază în limitele 1010–1011 per gram la conţinutul intestinal (Gong, J. et al. 2002). Intestinul subţire este colonizat, în principal, de lactobacili, urmaţi de streptococi şi enterobacterii, iar cecumul este colonizat de anaerobi şi un număr mic de anaerobi facultativi (Lu, J., Idris, U., Harmon, B., Hofacre, C. et al. 2003).

Importanţa studiului respectiv a devenit mult mai mare odată cu interzicerea utilizării antibioticelor ca promotori de creştere şi cu manifestarea interesului agenţilor economici din ramura avicolă de a produce produse calitative, fiind astfel nevoiţi să utilizeze alte produse cu indicaţii similare antibioticelor, însă care nu presupun efecte adverse cum ar fi antibiotico-rezistenţa, reziduurile etc. Totodată, noile orientări ale consumatorilor spre produsele organice impun identificarea unor produse ecologice capabile să înlocuiască pe deplin antibacterienele sau chiar probioticele obţinute în condiţii industriale.

MATERIAL ŞI METODĂ

Cercetările efectuate au avut scopul de a studia influenţa comparativă a unor produse cu efect probiotic şi a unor antibacteriene asupra numărului de colonii bacteriene izolate din intestinul puilor de găină. Ca indicatori s-a stabilit componenţa microflorei intestinale, precum şi numărul total de colonii bacteriene crescute pe diferite medii bacteriene nutritive.

Cercetările de bază au fost efectuate la Catedra clionică II a Facultăţii de Medicină Veterinară şi Ştiinţa Animalelor a Universităţii Agrare de Stat din Moldova, Laboratorul de Microbiologie al Instituţiei Publice “Centrul Republican de Diagnostic Veterinar”, cu respectarea cerinţelor prevăzute.

Obiectul cercetărilor l-au constituit puii de rasa Rhode Island, începând cu prima zi de viaţă. Au fost studiaţi următorii indici: componenţa microflorei intestinale şi numărul total de colonii bacteriene. În acest scop au fost formate 5 grupe a câte 20 de pui:

- grupa I – lot martor;

- grupa a II-a – cu administrare de biomasă produsă de streptomicete, în doză de 1g/kg;

- grupa a III-a – cu administrare de lichid cultural produs de unele streptomicete, zilnic, în doză de 1ml/pui;

- grupa a IV-a – cu administrare, în primele 5 zile, de oxitetraciclină în apa de băut, în doză de 1g/l;

- grupa a V-a – cu administrare de probiotic Immunobak, zilnic, conform instrucţiunii, în doză de 0,2 g/pui.

Puii au fost întreţinuţi în condiţii de bunăstare conform reglementărilor prevăzute pentru această categorie de păsări. Administrarea furajelor s-a făcut manual, în hrănitoare, iar apa a fost asigurată constant.

Puii selectaţi au avut aceeaşi vârstă, greutate şi dezvoltare corporală, fiind indemni de boli infecţioase şi parazitare. De la puii supuşi experimentului, la vârsta de o zi, 15, 55 şi, respectiv, 75 de zile, au fost prelevate lavaje pentru evaluarea indicilor microbiologici. Pentru stabilirea variaţiei microflorei intestinale au fost prelevate probe de la nivelul mucoasei intestinale şi au fost efectuate însămânţări pe mediile nutritive obţinuite, fiind, ulterior, supuse incubării la 370C timp de 48 ore.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

Rezultatele investigaţiilor microbiologice sunt prezentate în figurile 1-4, examinate peste 48 de ore de incubare. Pe toate aceste medii au crescut culturi bacteriene ce fac parte din componenţa bacteriocenozei tubului digestiv la puii de găină (streptococi, bifidobacterii, E. coli, Bacteroides ş.a.). Doar pe mediul Bismut sulfit agar nu s-a observat creşterea şi dezvoltarea culturilor bacteriene, acest mediu fiind specific îndeosebi pentru culturile de Salmonella spp. Pe mediul Agar peptonat (fig. 1) coloniile de microorganisme au crescut pe toată suprafaţa plăcilor Petri, având forma sferică sau ovală, de culoare surie. Concomitent, pe mediul Endo, coloniile de microorganisme au culoarea brună-roşietică, cu luciu metalic, specific pentru cultura E. coli (fig. 3). Pe mediul Bismut sulfit agar (fig. 2) coloniile microbiene sunt de dimensiuni variabile, cu intensitate medie de creştere, cu forma rotundă sau ovală de culoare cenuşie, caracteristică pentru Entirococus, iar pe mediul Levin intensitatea de creştere a coloniilor a fost cea mai inaltă, coloniile microbiene având dimensiuni mici, de culoare roşu-închis, caracteristică pentru bifidobacterii.

În tabelele 1-4 sunt prezentate datele referitoare la monitorizarea numărului de colonii crescute pe mediile nutritive menţionate.

Conform datelor din tabelul 1, compoziţia cantitativă a microflorei intestinale la puii de o zi este compusă

preponderent din tulpini de E. coli, care alcătuiesc 38,72%, fiind urmate de bifidobacterii şi Bacteroides, în proporţie de 21,27% şi, respectiv, 20%, iar într-un număr mai mic au fost înregistrate coloniile de Streptococi, reprezentând 11,48% şi Enterococus, în raport de 8,51%.

Analizând datele obţinute, observăm că odată cu vârsta puilor creşte şi încărcătura bacteriană, fapt ce determină şi dezvoltarea numărului de colonii pe mediile menţionate. Deducem că numărul de colonii obţinute din lavajele colectate de la pui la vârstele de 15, 55 şi 75 de zile, prezintă variaţii ale indicilor în funcţie de tulpina bacteriană.

Microflora intestinală este alcătuită, într-o proporţie mai mare, de bifidobacterii, streptococi şi E. coli, iar mai puţin reprezentative sunt coloniile de tulpini de Bacteroides şi Enterococus.

În baza datelor prezentate în tabelele de mai sus putem constata o variaţie a numărului de colonii bacteriene izolate de la diferite grupe. Astfel, observăm o variaţie nesemnificativă între grupele de pui I, II şi III, însă cu valori mai mari în grupa a II-a, unde, la puii cu vârsta de 15 zile, predomină coloniile de bifidobacterii, streptococi şi Bacterioides. Ulterior, diferenţa se diminuează.

La vârsta de 15 zile, conform datelor din tabelul 2, cel mai mare număr de colonii de streptococi a fost stabilit pe mediile însămânţate cu lavajele prelevate de la puii din grupa a V-a (985 colonii), iar cele mai mari valori ale numărului de colonii de bifidobacterii au fost stabilite la puii din a V-a grupă (630 colonii). În acelaşi timp, cele mai puţine colonii - 107 au fost înregistrate la puii din grupa a III-a. Coloniile de E. coli au crescut cel mai intens pe mediile însămânţate cu lavaje prelevate de la puii din grupa a III-a (665 colonii). O creştere mai puţin intensivă a coloniilor a fost observată la probele prelevate de la puii din grupa a V-a (101 colonii).

Un număr semnificativ de colonii de Bacteroides s-a înregistrat la puii din grupa a II-a (270 colonii), însă o intensitate mai redusă a dezvoltării tulpinilor respective s-a înregistat la puii din grupa a III-a (88 colonii). Concomitent un număr de colonii de Enterococus cu valori mai ridicate au fost stabilite la puii din grupa a I-a (206 colonii). Totodată, valori mai scăzute au fost înregistrate la puii din grupa a IV-a (19 colonii).

La vârsta puilor de 55 de zile, conform datelor din tabelul 3, numărul de colonii ale tulpinilor bacteriene de streptococi a predominat la puii din grupa a V-a (772 colonii). Tot la această grupă de pui, cele mai mari valori au fost stabilite şi la coloniile de bifidobacterii (896 colonii). Coloniile de E. coli s-au dezvoltat

cel mai intens pe mediile însămânţate cu lavaje prelevate de la puii din grupa a IV-a (722 colonii), iar cel mai mic număr de colonii bacteriene a fost înregistrat la puii din grupa a V-a (114 colonii).

Cel mai înalt număr de colonii de Bacterioides a fost înregistrat la puii din grupa a I-a (233 colonii), iar coloniile de Enterococus au manifestat cele mai înalte valori la puii din grupa a IV-a (165 colonii).

La vârsta puilor de 75 de zile, conform datelor din tabelul 4, numărul de colonii ale tulpinilor bacteriene de streptococi a continuat să predomine la puii din grupa a V-a (804 colonii), iar ale coloniilor de bifidobacterii - la puii din grupa a V-a (831 colonii). Concomitent, coloniile de E. coli s-au dezvoltat cel mai intens din lavajele prelevate de la puii din grupa a II-a (488 colonii). La această vârstă a puilor, o intensitate mai redusă de creştere a fost înregistrată şi la coloniile de Bacterioides.Totuşi cele mai mari valori (101 colonii) au fost înregistrate la puii din grupa a III-a. Coloniile de Enterococus continuă să înregistreze cele mai ridicate valori la puii din grupa a IV-a (137 colonii).

CONCLUZII

1. Numărul de colonii bacteriene în intestinul puilor de găină creşte concomitent cu vârsta puilor, microflora acestora fiind constituită prioritar din streptococi, bifidobacterii, E. coli, Bacteroides.

2. Utilizarea produselor cu efect medicamentos obţinute ca urmare a creşterii tulpinilor de streptomicete stimulează dezvoltarea încărcăturii bacteriene simbiontă de la nivelul mucoasei intestinale a puilor de găină. În acelaşi timp, utilizarea oxitetraciclinei produce un efect bacteriocid şi bacteriostatic asupra microflorei simbionte intestinale, îndeosebi asupra tulpinilor de streptococi şi E. coli, fiind necesar timp îndelungat pentru restabilire.

3. Utilizarea probioticului Immunobak stimulează creşterea numărului de colonii de streptococi şi bifidobacterii, care cresc şi se dezvoltă acaparând suprafeţe la nivelul mucoasei intestinale în detrimentul celorlate tulpini bacteriene existente.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

1. ALIREZA, S., SEYED, M.D. (2014). Effect of symbiotic on the intestinal microflora of chiken. In: Applied Poultry Research, vol. 23(1), pp. 1-6. DOI 10.3382/japr.2012-00709.

2. GONG, J., FORSTER R.J., YU, H., CHAMBERS, J.R., SABOUR, PM., WHEATCROFT, R., CHEN, S. (2002). Diversity and phylogenetic analysis of bacteria in the mucosa of chicken caeca and comparison with bacteria in the cecal lumen. In: FEMS Microbiology Letters, vol. 208, pp. 1-7. ISSN 1574-6968.

3. LU, J., IDRIS, U., HARMON, B., HOFACRE, C., MAURER, J., LEE, M. (2003). Diversity and succession of the intestinal bacterial community of the maturing broiler chicken. In: Applied and Environmental Microbiology, vol. 69 (11), pp 6816-6824. ISSN 0099-2240.

4. MATVEEVA, T. (2009). The use of probiotics in growing broiler chickens. In: Proc. Kuban State. Agrarian University. Series Veterinary Science, vol. 1, pp. 294-296.

5. PROIETTI, P.C., Dal BOSCO, A., HILBERT, F., FRANCIOSINI, M.P., CASTELLINI, C. (2009). Evaluation of intestinal bacterial flora of conventional and organic broilers using culture-based methods. In: Italian Journal of Animal Science, vol. 8(1), pp. 51-63. DOI 10.4081/ijas.2009.51

6. RAKHSHAN, M., SHIVAZAD, S., MOUSAVI, M., AND ZAGHARI, M. (2010). The effect of probiotics teknomoss on gut morphology and intestinal bacterial population in broiler chicken. In: 4th Iranian Animal Science Congress, Tehran University, Tehran-Karaj, Iran, pp. 703–706.

7. Van der WIELEN, P.W., KEUZENKAMP, D.A., LIPMAN, L.J., van KNAPEN, F., BIESTERVELD, S. (2002). Spatial and temporal variation of the intestinal bacterial community in commercially raised broiler chickens during growth. In: Microbial Ecology, pp. 312-318. DOI 10.1007/ s00248-002-2015-y.

Data prezentării articolului: 23.08.2016

Data acceptării articolului: 25.10.2016