Meningiomul spinal la câine şi pisică: diagnostic şi tratament chirurgical

 Spinal meningiom in dogs and cats: diagnosis and surgical treatment

Andrei Timen

First published: 19 aprilie 2018
Editorial Group: MEDICHUB MEDIA
DOI: 10.26416/PV.30.1.2018.1596

Abstract

Meningioma is frequently seen in dogs and cats. Spinal me­nin­gio­mas are rare compared with brain me­nin­giomas and in 17% of cases multiple tumors are seen in the same patient. Surgical the­ra­py con­sists in laminectomy and tumor excision.

Keywords
meningioma, dog, spinal

Rezumat

Meningiomul este frecvent întâlnit la câine şi la pisică. Lo­ca­li­zarea spinală este mai redusă şi în aproximativ 17% dintre ca­zuri există mai multe formaţiuni patologice. Tratamentul chi­rurgical constă în laminectomie şi excizia tumorii.

Cuvinte cheie
meningiom câine spinal

Meningiomul este tumora primară intracraniană cu cea mai mare incidenţă la câine şi pisică. Frecvenţa meningioamelor spinale este mai redusă. În general, tumora este diagnosticată la pacienţi cu vârsta cuprinsă între 9 şi 12 ani(1,3).

Studiile arată ca nu există o predispoziţie de rasă pentru apariţia acestui tip de tumoare(1). În general este diagnosticată mai des la masculi, comparativ cu femelele.

În multe cazuri, tumora nu este unică, 17% dintre pacienţi prezentând mai multe formaţiuni patologice(2).

Motanul Tomi, din rasa Europeană, în vârstă de 5 ani, a fost diagnosticat în 2015 cu meningiom spinal localizat în zona T10-T11. Examinarea RMN a facilitat evidenţierea unei mase hiperintense T1 şi T2 şi se încarcă cu contrast uniform şi puternic. Are dimensiunile aproximative de: 15 mm lungime, 6 mm înălţime şi 12 mm lăţime.

Se observă un diametru mai mare pe înălţime decât canalul vertebral, care are doar 5 mm înălţime. Aceasta denotă clar o atrofie de compresiune a arcului vertebral, secundară unei evoluţii cronice. Compresia medulară este foarte mare – aproximativ 90%. Măduva se mai observă doar puţin în toate cele trei planuri de secţiune după reconstrucţie.

Aspectul RMN este caracteristic pentru o for­ma­ţiu­ne tumorală intradurală-extramedulară cu caracter be­nign – meningiom.

Protocolul chirurgical a constat în laminectomie în zona T10-T11, evidenţierea şi excizia formaţiunii tumorale.

Evoluţia postoperatorie a fost favorabilă, după 30 de zile deficitul neuromotor a dispărut complet. În cazul lui Tomi, după doi ani, semnele clinice au reapărut. Deficitul neuromotor pe membrele posterioare fiind accentuat, a fost necesar un nou examen RMN.

• Anamneză: deficit locomotor pe membrele posterioare.
• Examen CT: coloană nativ, coloană contrast.
• Descriere CT: prezenţa unei formaţiuni de aproximativ 17 mm lungime şi 6,8 mm diametru, la nivelul vertebrei T12, situată intradural-extramedular, care produce compresiunea măduvei spinării.
• Canalul medular este ocupat în proporţie de 80% de formaţiune. Formaţiunea este parţial delimitată de măduva spinării şi captează substanţa de contrast.
• Diagnostic: formaţiune vascularizată, cu caracter compresiv, intradural-extramedular, la nivel T12, probabil meningiom.
• Diagnostic diferenţial: limfosarcom, astrocitom, leziune cicatricială compresivă. Tomi a fost supus unei noi intervenţii chirurgicale – laminectomie în zona T12.

După excizia formaţiunii, recuperarea neuromotorie s-a realizat în aproximativ 50 de zile.


Figura 1. RMN: formaţiune tumorală, de 5 mm înălţime, atrofie de compresiune a arcului vertebral secundară unei evoluţii cronice

La 8 luni postoperator, Tomi nu prezintă deficit locomotor, dar este în continuare sub supraveghere medicală.


Figura 2. Excizia formaţiunii tumorale

Un alt caz îl reprezintă un câine, mascul, de rasă comună, în vârstă de 8 ani.

Deficitul neuromotor s-a instalat lent, în câteva luni. Terapia cu corticosteroizi nu a mai avut efect la un moment dat şi s-a decis necesitatea unei intervenţii chirurgicale.


Figura 3. Aspectul intraoperator după excizia forma­ţiu­nii tumorale

Examinarea RMN a evidenţiat o formaţiune în canalul vertebral, zona ventrală T13-L1 situată extramedular, care provoacă o compresiune severă asupra măduvei spinării.

Intervenţia chirurgicală a constat în laminectomie T13-L1, evidenţierea şi excizia masei tumorale.


Figura 4. Localizarea formaţiunii tumorale

Intervenţia la câine este mai dificilă, comparativ cu cea la pisică. În general, meningioamele spinale canine prezintă o vascularizaţie conectată la vasele subdurale şi sunt mai aderente la duramater, comparativ cu cele feline.


Figura 5. Aspectul cordonului medular după excizia formaţiunii

Recuperarea postoperatorie a durat 60 de zile, timp în care, progresiv, deficitul neuromotor s-a atenuat până la dispariţie. La un an după intervenţia chirurgicală nu au apărut recidive.


Figura 6. Aspect RMN – meningiom câine T13-L1

Postoperatoriu, radioterapia este indicată în cazul meningioamelor spinale. Cei doi pacienţi nu au beneficiat de această terapie, în ţară neexistând aparatură de specialitate.


Figura 7. Laminectomie T13-L1. Se observă hematoame subdurale provocate de compresiunea exercitată de formaţiunea tumorală, situate ventral

Concluzii

Meningiomul este o tumoră relativ frecventă la câine şi la pisică, iar examenele imagistice oferă detalii clare privind localizarea şi dimensiunile tumorii.

Tehnica chirurgicală este relativ facilă pentru un ortoped experimentat, iar prognosticul postoperatoriu este favorabil, cu recuperare relativ rapidă.

Fizioterapia este esenţială pentru recuperarea cât mai precoce.  

Conflict of interests: The author declares no conflict of interests.

Bibliografie

Filippo A, Forrest L., Dubielzig R. Canine and feline meningiomas: Diagnosis, treatment and prognosis. Compendium on Continuing Education for the Practicing Veterinarian. 2004; 26, 951-65.

Levy M, Kapatkin A, Patnaik AK et al. Spinal tumors in 37 dogs: Clinical outcome and long-term survival (1987-1994). JAAHA. 1997; 33:307–12.

LeCouteur RA. Tumors of the nervous system. in: MacEwan G (ed). Small Animal Clinical Oncology, ed 3. 1996; Philadelphia, WB Saunders; pp. 393–404.

Sursă: www.medichub.ro