Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
16 Nov 2020
Oncocercoza oculară canină
Canine ocular onchocercosis
Poliana Tudor
First published: 28 iunie 2018
Editorial Group: MEDICHUB MEDIA
DOI: 10.26416/PV.31.2.2018.1853
Abstract
Canine ocular onchocercosis is a parasitosis produced by Onchocerca lupi, a filarial nematode that localizes in the scleral conjunctival tissue. The clinical evolution is acute or chronic, the clinical signs being tear leaks, photophobia, blepharitis, and periocular pruritus. The localization of adult worms in periocular tissues leads to the formation of subconjunctival nodules that cause exophthalmia and protrusion of the nictitant membrane.
Keywords
dog, ocular onchocercosis, Onchocerca lupi
Rezumat
Oncocercoza oculară canină este o nematodoză produsă de Onchocerca lupi, un nematod filaroid care se localizează în ţesutul conjunctival al sclerei. Evoluţia clinică este acută sau cronică, semnele clinice fiind reprezentate de scurgeri lacrimale, fotofobie, blefarită, prurit periocular etc. Localizarea viermilor adulţi în ţesuturile perioculare antrenează formarea unor noduli subconjunctivali care determină exoftalmie şi protruzia membranei nictitante.
Cuvinte cheie
câine oncocercoză oculară Onchocerca lupi
În ultimul timp s-a constatat o creştere a numărului cazurilor de oncocercoză canină, afecţiune produsă de un nematod filaroid din clasa Secernentea, ordinul Spirurida, familia Onchocercidae, genul Onchocerca. Onchocerca lupi a fost identificat prima dată în 1967 de către T.E. Rodonaja, la lup. Adulţii se localizează în ţesuturile perioculare la câine, până în prezent fiind raportate cazuri de oncocercoză oculară canină în Ungaria, Grecia, Germania, Portugalia, România, Spania, SUA şi Canada. Recent, în SUA, acest nematod a fost diagnosticat şi la pisici. Pe lângă cazurile diagnosticate la câine şi pisică, nematodul O. lupi a fost identificat şi la om. Astfel că, după diagnosticarea primului caz de oncocercoză oculară la om produsă de O. lupi, în Turcia, în 2011, în ultimii ani au fost identificate mai mult de 10 cazuri, în diferite ţări ale lumii.
Morfologie
O. lupi este un nematod filaroid, care are o culoare albicioasă şi un aspect filiform. Masculul măsoară aproximativ 45-50 mm lungime şi aproximativ 150-200 µm lăţime. Extremitatea anterioară este rotunjită, iar cea posterioară (coada) prezintă mai multe papile dispuse în perechi şi situate pre-, para- şi postcloacal. De asemenea, la nivelul cozii, masculul prezintă doi spiculi, cel stâng, cu o lungime de aproximativ 200 µm, are un aspect uşor curbat, tubular şi conic, cu vârful ascuţit, iar cel drept, mai larg şi cu aspect cuticular în partea proximală şi mai îngust în partea distală, are lungimea de aproximativ 91 µm. Cuticula, cu grosimea de aproximativ 4-5 µm, prezintă striaţii transversale. Dimensiunea femelei este mai mare comparativ cu a masculului, însă până în prezent nu s-a reuşit să se stabilească lungimea reală, din cauza faptului că, având corpul subţire şi răsucit, se rupe în momentul extragerii din granulomul format. Lăţimea corpului însă s-a reuşit să se măsoare şi la femelă, putând atinge 400 µm. Cuticula viermilor adulţi de sex feminin prezintă un aspect caracteristic, fiind alcătuită dintr-un singur strat la nivelul extremităţilor şi din două straturi cuticulare distincte, separate între ele, în partea de mijloc ale corpului. Stratul exterior prezintă nişte creste cuticulare transversale, proeminente, întrerupte pe părţile laterale al corpului, iar stratul intern prezintă nişte benzi (striuri) transversale, câte una sub fiecare creastă şi una între două creste învecinate (figura 1). Microfilariile de O. lupi se caracterizează printr-un corp alungit, cu dimensiuni de aproximativ 110 µm lungime şi 6 µm lăţime, cu o extremitate anterioară rotunjită şi o coadă ascuţită (figura 2).
.png)
Figura 1. Aspect longitudinal al cuticulei unei femele de O. lupi, observându-se prezenţa crestelor cuticulare la nivelul stratului extern (săgeată) şi a benzilor pe stratul interior (cap de săgeată) x 10
.png)
Figura 2. Microfilarii de O. lupi obţinute în urma sedimentării din fragment de piele x 20
Ciclul biologic este încă necunoscut. Pentru desfăşurarea ciclului biologic, nematodul O. lupi are nevoie de un vector, care se pare a fi un artropod, dar care încă nu este stabilit cert. Studii recente sugerează ca posibili vectori artropodele din genul Simulium, cunoscându-se faptul că acestea transmit şi alte specii de Onchocerca, cum ar fi O. Volvulus, care produce oncocercoza oculară umană, prezentă în unele ţări din Africa, America Centrală şi America de Sud şi caracterizată prin orbire. Viermii adulţi de O. lupi trăiesc în ţesuturile periorbitale, iar femelele eliberează microfilarii care, spre deosebire de microfilariile altor nematode filaroide, cum ar fi Dirofilaria immitis sau D. repens, se localizează în ţesutul conjunctiv subcutanat, de unde sunt ingerate de vectorul atropod şi transmise următoarei gazde definitive.
Manifestări clinice
La câine, nematodul filaroid O. lupi poate provoca leziuni oculare variate, de la absenţa semnelor clinice până la orbire, iar granuloamele subconjunctivale reprezintă modificarea cea mai frecvent semnalată. În ciuda absenţei semnelor clinice, animalele care totuşi sunt diagnosticate pozitiv pentru microfilarii reprezintă un rezervor important de O. lupi. Manifestările clinice sunt reprezentate de scurgeri lacrimale excesive seroase până la mucopurulente, fotofobie, conjunctivită, blefarită, prurit periocular, pentru ca apoi să se constate apariţia de noduli cu localizare subconjunctivală sau episclerală. Aceşti noduli au dimensiuni variabile şi suprafaţă neregulată (din cauza aglomerării şi răsucirii adulţilor), ce antrenează exoftalmie, edem cornean sau ulcer cornean şi protruzia membranei nictitante. Uneori, subscleral sau subconjunctival se pot observa mişcările viermilor adulţi, care pot ajunge şi la exterior. Unul sau ambii ochi pot fi afectaţi. Pe lângă manifestările oculare provocate de localizarea viermilor adulţi, au fost descrise şi manifestări cutanate, provocate de microfilariile prezente la nivelul pielii.
Diagnosticul
În urma excizării nodulilor perioculari şi a deschiderii acestora, se pot pune în evidenţă nematodele adulte sub forma unor firişoare albicioase, subţiri, fragile şi puternic răsucite, înglobate într-un ţesut granulomatos. Examenul microscopic al fragmentelor extrase din nodulii respectivi şi evidenţierea morfologiei caracteristice a cuticulei femelelor adulte ajută la orientarea diagnosticului.
Pe lângă analiza morfologică a fragmentelor nematodelor adulte recoltate din nodulii excizaţi, se pot analiza morfologic şi microfilariile dermale. Pentru această evaluare se recoltează fragmente de piele din diferite regiuni corporale (frunte, interscapular sau lombar), fragmente care se pun într-un tub cu ser fiziologic la temperatura camerei şi se aşteaptă 2-4 ore pentru mobilizarea microfilariilor. După îndepărtarea fragmentelor de ţesut, tuburile se centrifughează, iar sedimentul se examinează la microscop pentru analiza morfologică a microfilariilor.
Diagnosticul final se stabileşte prin identificarea moleculară a speciei implicate în producerea bolii, respectiv O. lupi.
Tratamentul
Se recurge la excizarea chirurgicală, sub anestezie generală, a nodulilor perioculari identificaţi.
Postoperator, se instituie un tratament general şi local, prin administrarea de antibiotice, antiinflamatoare şi macrofilaricide, în funcţie de modificările prezente.
Nu întotdeauna se reuşeşte extirparea tuturor nodulilor perioculari, de aceea animalele trebuie ţinute sub observaţie, în vederea identificării eventualelor recidive.
Preventiv, se recomandă administrarea de antihelmintice cu spectru larg, de tipul milbemycin oxime, o dată pe lună, timp de 6 luni, în special în perioada de maximă activitate a vectorilor(2,12).
Conflict of interests: The author declares no conflict of interests.
Bibliografie
Faísca P, Morales-Hojas R, Alves M, Gomes J, Botelho M, Melo M, Xufre A. A case of canine ocular onchocercosis in Portugal. Veterinary Ophtalmology, 2010, 13:117-121.
Grácio AJ, Richter J, Komnenou AT, Grácio MA. Onchocerciasis caused by Onchocerca lupi: an emerging zoonotic infection. Systematic review. Parasitology Research, 2015, 114(7):2401-2413.
Hassan KH, Bolcen S, Kubofcik J, Nutman BT, Eberhard LM, Middleton K, Wekesa WJ, Ruedas G, Nelson KJ, Dubielzig R, De Lombaert M, Silverman B, Schorling JJ, Adler PH, Unnasch TR, Beeler E. Isolation of Onchocerca lupi in dogs and black flies, California, USA. Emerg Infect Dis, 2015, 21:789-796.
Komnenou A, Egyed Z, Sréter T, Eberhard ML. Canine onchocercosis in Greece: report of further 20 cases and molecular characterization of the parasites and its Wolbachia endosymbiont. Veterinary Parasitology, 2003, 118:151-155.
Labelle AL, Daniels JB, Dix M, Labelle P. Onchocerca lupi causing ocular disease in two cats. Veterinary Ophtalmology, 2011, 14:105–110.
Miró G, Montoya A, Checa R, Gálvez R, Mínguez JJ, Marino V, Otranto D. First detection of Onchocerca lupi infection in dogs in southern Spain. Parasites and Vectors, 2016, 9:290.
Mutafchiev Y, Dantas-Torres F, Giannelli A, Abramo F, Papadopoulos E, Cardoso L, Cortes H, Otranto D. Redescription of Onchocerca lupi (Spirurida: Onchocercidae) with histopathological observations. Parasites and Vectors, 2013, 6:309.
Otranto D, Testini G, Gurlu VP, Yakar K, Dantas-Torres F, Bain O. First evidence human zoonotic infection by Onchocerca lupi (Spirurida, Onchocercidae). Am J Trop Med Hyg, 2011, 84:55–58.
Otranto D, Dantas-Torres F, Giannelli A, Latrofa MS, Papadopoulos E, Cardoso L, Cortes H. Zoonotic Onchocerca lupi infection in dogs, Greece and Portugal, 2011–2012. Emerg Infect Dis, 2013, 19(12):2000–2003.
Otranto D, Giannelli A, Scotty Trumble N, Chavkin M, Kennard G, Latrofa MS, Bowman DD, Dantas-Torres F, Eberhard ML. Clinical case presentation and a review of the literature of canine onchocercosis by Onchocerca lupi in the United States. Parasites and Vectors, 2015, 8:89.
Rodonaja TE. A new species of nematode, Onchocerca lupi n. sp., from Canis lupus cubanensis. Bull Acad Sci Georgia SSR, 1967, 45:715–719.
Sréter T, Széll Z. Onchocerciasis a newly recognized disease in dogs. Vet Parasitol, 2008 153:1–13.
Tudor P, Turcitu M, Mateescu C, Dantas-Torres F, Tudor N, Bărbuceanu F, Ciucă L, Burcoveanu I, Acatrinei D, Rinaldi L, Mateescu R, Bădicu A, Ionaşcu I, Otranto D. Zoonotic ocular onchocercosis caused by Onchocerca lupi in dogs in Romania. Parasitology Research, 2016, 115(2): 859–862.
Sursă : https://www.medichub.ro/reviste-de-specialitate/practica-veterinara-ro/oncocercoza-oculara-canina-id-1853-cmsid-69
Aug
01
Babesioza canină reprezintă o boală hemoparazitară frecvent întâlnită în practica medical-veterinară, caracterizată printr-un tablou clinic variabil, determinat de interacțiunea dintre agentul etiologic, statusul imun al gazdei și factorii de mediu. Infecția cu Babesia spp. determină, în principal, hemoliză intra- și extravasculară, fiind asociată cu modificări hematologice și biochimice semnificative, care pot evolua de la forme subclinice până la sindroame severe, cu afectare multiorganică. Manifestările clinice sunt adesea nespecifice și includ letargie, anorexie, hipertermie, icter și hemoglobinurie, ceea ce îngreunează diagnosticul diferențial. Din punct de vedere paraclinic, se evidențiază frecvent anemie hemolitică, trombocitopenie și alterări ale parametrilor hepatici și renali. Diagnosticul se bazează pe corelarea datelor clinice cu investigațiile de laborator, incluzând examinarea frotiului sanguin și tehnici moleculare de tip PCR. Adițional, examinarea ecografică oferă, informații utile privind consecințele sistemice ale infecției, precum splenomegalia sau modificările hepatice, contribuind la evaluarea severității cazului. Acest studiu își propune să evidențieze principalele coordonate clinice și de diagnostic în babesioza la câine, prin analiza literaturii de specialitate și integrarea observațiilor clinice proprii.
Jul
18
Mucocelul biliar reprezintă o afecțiune obstructivă hepatobiliară frecvent întâlnită la canide, caracterizată prin acumularea progresivă de material mucinos și alterarea drenajului biliar. Patogeneza acestei afecțiuni este multifactorială, fiind implicate tulburările metabolismului lipidic, endocrinopatiile și modificările motilității colecistului. Diagnosticul se bazează pe corelarea semnelor clinice cu modificările biochimice și ultrasonografice specifice. Managementul terapeutic conservator urmărește reducerea colestazei, stimularea fluxului biliar și controlul tulburărilor metabolice asociate. Acidul ursodeoxicolic reprezintă una dintre principalele molecule utilizate în managementul afecțiunilor colestatice canine, datorită efectelor sale coleretice și hepatoprotectoare. Totodată, suplimentarea cu acizi grași omega-3 și instituirea unui management nutrițional hipolipidic contribuie la susținerea funcției hepatobiliare și la stabilizarea profilului lipidic. Abordarea terapeutică multimodală și monitorizarea periodică a pacienților rămân esențiale pentru limitarea progresiei modificărilor hepatobiliare și prevenirea complicațiilor severe asociate mucocelului biliar.
May
26
Examinarea histopatologică pancreatică este metoda de referință pentru confirmarea pancreatitei și diferențierea între formele acute și cronice la câine și pisică, existând sisteme de scor propuse pentru standardizarea leziunilor. Totuși, în medicina veterinară persistă variații de terminologie și criterii de clasificare, ceea ce poate îngreuna comparabilitatea studiilor și interpretarea clinică. Distincția acut-cronic se bazează pe leziuni recente (edem, inflamație neutrofilică, necroză) versus remodelare permanentă (fibroză, atrofie acinară) și poate fi complicată de tablouri mixte (acut pe fond cronic). Histopatologia nu este un „standard de aur” perfect, deoarece leziunile pot fi subclinice și/sau focale, iar eșantionarea limitată poate rata zonele afectate. Biopsia pancreatică este invazivă și se face rar exclusiv în scop diagnostic, dar poate fi sigură în condiții adecvate și este utilă mai ales când se corelează cu datele clinice și biopsii concomitente (ficat/intestin), în special la pisici.
Apr
20
Studiul histologic al aparatului genital femel la canidele domestice este esențial pentru înțelegerea fiziologiei reproducerii, diagnosticarea afecțiunilor și aplicarea tehnicilor de reproducere asistată. Aparatul genital femel include ovarele, uterul și cervixul, fiecare cu structuri și funcții specifice, influențate de ciclul estral și de modificările hormonale (Evans & de Lahunta, 2013; Concannon, 2011). Ovarele canidelor sunt organe pereche cu rol în producția de ovocite și hormoni. Structura ovariană include epiteliul superficial, cortexul ovarian cu foliculi în diferite stadii de dezvoltare și medulara, bogată în vase sanguine și țesut conjunctiv (Johnston et al., 2001; Concannon et al., 2009). După ovulație se formează corpul galben, care secretă progesteron, esențial pentru menținerea sarcinii (Hoffmann et al., 2004). Uterul canidelor este format din perimetru, miometru și endometru. Endometrul prezintă glande ramificate și țesut stromal bogat vascularizat, cu modificări ciclice sub influența hormonilor ovarieni, esențiale pentru implantarea embrionară și menținerea gestației (Evans & de Lahunta, 2013; Johnston, 2013). Cervixul prezintă epiteliu de tranziție și glande mucoase implicate în protecția tractului genital superior și transportul spermatozoizilor, modificările structurale fiind corelate cu fazele ciclului estral și cu nivelul hormonilor specifici (Reich & Fritsch, 2014). Cunoașterea detaliată a histologiei normale a aparatului genital feminin este indispensabilă pentru interpretarea modificărilor patologice, evaluarea eficienței tratamentelor hormonale și aplicarea corectă a tehnicilor de reproducere asistată la canidele domestice (Brown et al., 2001; Belu et al., 2021).
Inscriete la noutatile noastre