Particularități de reproducere şi segregare a sexelor la iepurii de casă

Tatiana Mardari
Universitatea Agrară de Stat din Moldova

Abstract. This research study presents some indices of reproduction and sexual heredity in rabbits. The investigation
subject was a rabbit flock that had the same raising conditions and the same experimental period. The largest
prolificity was obtained in October (7.6 animals) and August (7.55 heads); the lowest prolificity was recorded
in the winter months, and namely in December (5.8 heads), January (6.05 heads) and February (6.8 heads). This
proves that reproduction function in rabbit does depends on day length. The closest gender segregation ratio is 1:
0.9 in July and the farthest one is 1:1.5 in December, in favor of males, which are born more often than females.
Key words: Rabbit; Reproduction; Prolificity; Gender segregation.

Abstract. În studiul de faţă sunt prezentaţi unii indicatori ai particularităţilor de reproducere şi ereditate a
sexului la iepurii de casă. Ca obiect al investigaţiilor a servit un efectiv de iepuroaice care au avut aceleaşi condiţii
de întreţinere şi aceeaşi perioadă de experimentare. Cea mai mare prolificitate s-a obţinut în lunile octombrie (7,6
capete) şi august (7,55 capete), iar cea mai mică – în lunile de iarnă, în decembrie înregistrându-se 5,8 capete, în
ianuarie 6,05 capete şi în februarie 6,8 capete. Aceste rezultate demonstrează dependenţa funcţiei de reproducţie a
iepuroaicelor de durata zilei. Cel mai strâns raport de segregare între sexe este de 1:0,9, înregistrat în luna iulie, iar
cel mai îndepărtat, în luna decembrie, este de 1:1,5 în favoarea masculilor, care se nasc mai des faţă de femele.
Cuvinte-cheie: Iepuri de casă; Reproducere; Prolificitate; Segregare a sexelor.

Introducere

Cunoaşterea mecanismului genetic al determinării sexului ne poate ajuta să obţinem animale de sexul
dorit. O astfel de preocupare este condiţionată de necesitatea de a creşte mai multe femele (la fermele
de producere a laptelui, la fabricile avicole specializate în producerea ouălor etc.) sau mai mulţi masculi
(în cazul vitelor pentru carne, a puilor broiler etc.), aceştia din urmă caracterizându-se printr-un spor
mai mare al greutăţii. Aceasta este posibil, de regulă, atunci când masculul este heterogametic şi deci
produce două tipuri de gameţi – spermatozoizi ce conţin cromozomul sexual X şi spermatozoizi care
conţin cromozomul Y (Bucătaru, N. 1993).
S-a constatat că, în anumite condiţii de mediu, atunci când alimentaţia e deficitară, în descendenţă se
nasc mai mulţi masculi, iar când hrana e abundentă – mai multe femele. De asemenea, de la părinţii mai
în vârstă se nasc mai mulţi masculi decât femele. Rezultate asemănătoare s-au înregistrat şi în condiţiile
unor temperaturi scăzute, însă astfel de abateri de la raportul de 1:1 sunt neesențiale şi nu pot fi aplicate
cu scopul de a schimba această proporţie.
Cercetătorul M. Bura (2000) menţionează că determinarea sexelor trebuie interpretată ca un fenomen
genetic, deoarece în procesul reproducţiei cromozomii se comportă precum caracterele într-o încrucişare
de întoarcere, producând în descendenţă un raport de segregare între sexe de 1:1 (50% femele şi 50%
masculi). Oscilaţiile majore de la aceste valori se pot explica prin mortalitatea diferenţiată a embrionilor
unui sex faţă de celălalt.
În cursul meiozei (diviziunii), homozigoții pot produce un singur tip de gamet și se numesc homogametici,
iar heterozigoții sunt heterogametici, producând prin segregarea genelor alele două tipuri de
gameți (N și A), fiecare în proporție de 50%.
La iepuri, ca şi la alte mamifere, cromozomii sexuali (heterozomii) sunt repartizaţi diferit în garnitura
cromozomică în funcţie de sex – perechi de cromozomi de acelaşi fel (XX) la femele şi perechi alcătuite
din cromozomi diferiţi ca formă şi funcţie (XY) la masculi. Datorită acestui fapt sexul femel se comportă
asemeni unui homozigot, formând în urma diviziunii meiotice reducționale un singur fel de gameţi,
care conţin câte un cromozom Y, motiv pentru care a fost denumit sex homogametic. La masculi, heterozomii
sunt diferiţi (XY), iar în urma diviziunii meiotice se produc două feluri de gameţi (50% vor
conţine heterozomul X şi 50% heterozomul Y), sexul respectiv fiind de model heterogametic.
Au fost identificate următoarele sisteme de determinare a sexului:
• sistemele de determinare a sexului în care sexul homogametic este sexul feminin;
• sistemul XY de determinare a sexului;
• sistemul X0/XX de determinare a sexului;
• sistemele de determinare a sexului în care sexul homogametic este sexul masculin.
În procesul de fecundare, gameţii provenind de la sexul heterogametic sunt cei ce vor determina
sexul zigotului și vor asigura raportul de 1:1 între cele două sexe.
Existenţa cromozomilor sexuali menține constant raportul natural între sexe (sex ratio 1:1). Teoretic,
spermatozoizii cu X şi spermatozoizii cu Y se produc în proporţii egale, au viabilitate şi mobilitate egală
în tractul uterin, iar suprafaţa ovulului este la fel de receptivă pentru ambele tipuri de spermatozoizi.
Studiile de specialitate (Popescu-Vifor, Şt. et al. 1979) arată o pondere mai înaltă a sexului masculin
printre fetuşi. Diferențele se reduc pe parcursul sarcinii, la naștere raportul dintre sexe fiind, în medie,
de 51 de masculi la 49 de femele.
Valorile raportului dintre sexe sunt întotdeauna foarte apropiate de 1:1 sau de 50% pentru fiecare sex,
oscilând foarte puţin în jurul acestor valori. La iepurii de casă, procentul de masculi faţă de numărul total
de naşteri constituie 51,1% (Creangă, Şt. 1999).
Scopul investigaţiilor constă în studierea particularităţilor de reproducere şi de ereditate a sexului la
iepurii de casă.

Material şi metodă

Pentru îndeplinirea scopului şi a obiectivelor planificate, în calitate de obiect de cercetare a servit un
efectiv de iepuri de casă de rasa Neozeelandeză albă, exploatat în ferma ţărănească.
Rasa de iepuri de casă Neozeelandeză albă face parte din grupa raselor de talie mijlocie spre mare,
animalele având o greutate medie de 4,5 kg, cu limitele cuprinse între 3,5 și 5,5 kg. Conformația este armonioasă,
specifică tipului de carne, având corpul butucănos, cu lărgimi corespunzătoare și o musculatură
bine dezvoltată. Șalele și spinarea sunt largi, potrivit de lungi și bine îmbrăcate în musculatură. Membrele
sunt scurte și puternice, cu ghearele nepigmentate. Capul potrivit de dezvoltat este bine atașat de trunchi,
cu ochi mari, de culoare roșie mată, cu pupilele roșii strălucitoare. Urechile puternice, bine acoperite cu
păr, au o lungime de 10-11 cm și sunt purtate vertical. Corpul este acoperit de o blană deasă, cu un păr
de lungime medie, ce nu depășește 3 cm, spic puternic și puf des, ce dau blăniței o structură deasă, plină.
Blana este de culoare albă curată, fără alte nuanțe pe toată suprafața ei, inclusiv pe cap și urechi.
Maturitatea sexuală este timpurie, la 4,5-5 luni, mai bună la materialul selecționat și la hibrizi. Prolificitatea
este foarte bună, cu câte 9-12 pui la o fătare. Iepuroaicele au o mare capacitate de alăptare,
fapt demonstrat și de performanțele obținute de tineretul cunicul, care atinge 0,6 kg la 1 lună, 2,2 kg la
3 luni și 4,1 kg la 6 luni.
Materialul biologic utilizat a fost reprezentat de 30 de femele. Pe durata cercetării s-a stabilit numărul
puilor la fătare, s-a analizat variaţia diverşilor indicatori observaţi pe tot parcursul anului.
Loturile de iepuri au fost urmărite în aceleaşi condiţii de întreţinere şi în aceeaşi perioadă de experimentare.
Pe parcursul experienţelor au fost studiate unele aptitudini de reproducţie precum prolificitatea
femelelor, viabilitatea puilor, dinamica masei corporale a descendenţei.
Prelucrarea statistică a datelor a fost executată în programul Windows Excel 5, editat de Microsoft,
2000, prin metoda variațiilor statistice după N. Bucătaru (1993).

Rezultate şi discuţii

Efectivul de bază a fost format din animale sănătoase, care să întrunească aceleaşi caractere de rasă,
condiţii de vârstă, greutate şi stare de întreţinere favorabilă.
Investigaţiile au început cu alegerea din efectivul de bază, exploatat în gospodăria dată, a 30 de femele
care să întrunească calităţile necesare. A fost analizată prolificitatea în funcţie de luna anului, precum
şi numărul de fătări pe an. Datele obţinute în urma cercetărilor efectuate sunt redate în tabelul 1.
Efectivul de iepuroaice analizat este exploatat în sistem intensiv, obținându-se câte 5 – 6 fătări pe an.
Cel mai mare număr anual de iepuraşi a fost de 49 de capete, iar cel mai mic de 29 de capete, în medie
obţinându-se circa 39 de capete pe an de la o iepuroaică.
Datele obţinute în urma analizei prolificităţii iepuroaicelor în funcţie de perioada anului indică o
prolificitate medie anuală de 7,07 capete, variind între 5,84 şi 7,66 capete.

De regulă, oscilaţiile de la aceste valori sunt mici. Din figura 1 rezultă că, în cazul cercetărilor reflectate
aici, raportul dintre genuri variază între 47,9% femele şi 52,1 % masculi în luna iulie şi ceva mai
mare în luna decembrie – 39,3% femele şi 60,7% masculi. Cel mai strâns raport de segregare între sexe
observat este 1:0,9, în luna iulie, iar cel mai îndepărtat –1:1,5, în luna decembrie, în favoarea masculilor,
care se nasc întru-un număr mai mare faţă de femele.
În lunile reci ale anului se nasc cei mai mulţi masculi, fapt ce demonstrează influenţa factorilor de
mediu – temperatură, durata zilei, perioada anului – asupra funcţiei reproductive la iepuroaicele aflate
în studiu.
Oscilaţiile dintre raportul de segregare între sexe sunt determinate de perioada anului, de nivelul de
alimentaţie, de vârsta animalului etc.

Concluzii

Iepuroaicele luate în studiu se caracterizează printr-o prolificitate ridicată, de circa 7,09 capete, cu
variaţii cuprinse între 5,16 şi 8,6 capete.
A fost demonstrată dependenţa femelelor de durata zilei-lumină şi influenţa acestui factor asupra
funcţiei de reproducţie. Cea mai mică prolificitate s-a înregistrat în lunile de iarnă – 5,8 capete în decembrie,
6,05 capete în ianuarie şi 6,8 capete în februarie.
Oscilaţiile dintre raportul de segregare între sexe sunt determinate de factori pecum perioada anului,
nivelul de alimentaţie, vârsta animalului, temperatura etc. În cadrul cercetărilor efectuate, cele mai mari
oscilaţii au fost înregistrate în luna decembrie – 39,3 femele în raport cu 60,7 masculi, iar cele mai mici
devieri sunt specifice pentru luna iulie – 47,9 femele în raport cu 52,1 masculi.
Efectivul de iepuri luat în studiu se caracterizează prin indici de reproducţie buni şi se recomandă
pentru creşterea în gospodăriile populaţiei.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
1. BUCĂTARU, N. (1993). Genetică. Chişinău: Universitas. 352 p. ISBN 5-362-01016-6.
2. BURA, M. (2000). Ameliorarea genetică a iepurilor de casă. Timişoara: Mirton. 259 p. ISBN
9789735851866.
3. CREANGĂ, Şt. (1999). Elemente fundamentale ale eredităţii animale. Iaşi: Ion Ionescu de la Brad. 254 p.
4. POPESCU-VIFOR, Şt. et al. (1979). Genetica animală. Bucureşti: Ed. Didactică şi pedagogică. 264 p.

Data prezentării articolului: 12.04.2018
Data acceptării articolului: 17.06.2018