Particularităţi ecografice ale afecţiunilor hepatice la carnivorele de companie

 Ecographic particularities of hepatic diseases in pets

Prof. dr. Gheorghe Solcan, Mario Codreanu

First published: 14 septembrie 2017

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/PV.28.3.2017.1027

Abstract

Ultrasound is a method of medical investigation that relies on ultrasound reflecting by tissues. It is a non-invasive and easy to apply method, but the interpretation of the images requires a good knowledge of the semio­logy and of the physical bases of the ultrasound. The liver is one of the organs best suited to the ultrasound examination due to its size and structural uniformity. The presentation of the ultrasound features of hepatopathies in dogs and cats aims to guide the ultrasound doctor in the detection of liver lesions, their interpretation and the indication of a clear and complete echographic diagnosis.

Keywords

ultrasound, hepatic disease, dog, cat

Rezumat

Ecografia este o metodă de investigaţie medicală care se bazează pe reflectarea ultrasunetelor de către ţesuturi. Este o metodă neinvazivă şi uşor de aplicat, dar interpretarea imaginilor necesită o bună cunoaştere a semiologiei şi a bazelor fizice ale ecografiei. Ficatul este unul dintre or­ga­ne­le care se pretează cel mai bine la examenul ecografic, da­torită mărimii şi uniformităţii structurale. Prezentarea par­ticularităților ecografice ale hepatopatiilor la câine și pisică are scopul de a orienta medicul ecografist în de­ce­larea leziunilor hepatice, interpretarea acestora și în pre­cizarea unui diagnostic ecografic cert și complet. 

Cuvinte cheie

ecografie hepatopatii pisică câine

 

Ecografia reprezintă o metodă de investigaţie paraclinică ce se bazează pe reflectarea ultrasunetelor de către ţesuturi. Ea constituie o metodă neinvazivă şi uşor de aplicat. Imaginea ecografică este realizată prin prelucrarea computerizată a diferenţei de potenţial electric a cristalelor piezoelectrice, la nivelul unui scanconvertizor digital. Calitatea imaginii mai este influenţată în mare măsură de lungimea de undă şi frecvenţa ultrasunetelor(3,7).

Ficatul este unul dintre organele care se pretează cel mai bine la examenul ecografic, datorită mărimii şi uniformităţii structurale. Pentru examinare se pot folosi sonde convexe sau lineare, cu frecvența de 3,5-5 MHz pentru câinii de talie mare și 6-8 MHz pentru pisici și câinii de talie mică. Examenul ecografic al ficatului presupune evaluarea parenchimului hepatic, a vaselor sangvine și a căilor biliare(4,5).

Fiziologic, lobulaţia hepatică nu este vizibilă ecografic. Aprecierea localizării modificărilor la nivelul lobilor hepatici este posibilă prin folosirea vezicii biliare şi a venei porte ca repere ecoanatomice, care împart practic ficatul în lobul drept şi lobul stâng.

În cazul interpunerii stomacului, cu un conţinut apreciabil de aer, ficatul poate deveni inaccesibil, recomandându-se examinarea animalului în staţiune sau în decubit lateral (spaţiile intercostale 12 şi 16).

La nivelul parenchimului hepatic se apreciază: mărimea, conturul, ecostructura, ecogenitatea.

La nivelul colecistului se apreciază: conturul parietal, grosimea peretelui, gradul de distensie, conţinutul vezical.

Parenchimul hepatic este omogen, cu excepţia secţiunilor vasculare şi biliare care îl traversează (figura 1). Lobii hepatici nu pot fi recunoscuţi individual decât în caz de ascită. Marginile hepatice sunt regulate. În aprecierea mărimii ficatului se apelează la criterii subiective (ţinând cont de poziţia şi orientarea sondei).

Figura 1. Imagini obținute prin rezonanță magnetică, secvență T2, în plan sagital (fluidul apare alb

Structurile vasculare intrahepatice devin foarte evidente în caz de congestie, cel mai adesea de natură cardiacă (asociată insuficienței cardiace congestive) (figurile 2 și 3).

Figura 2. Congestie hepatică la câine, rasă comună, talie medie. Sondă convexă x 7,5 MHz

Figura 3. Congestie hepatică și ascită la câine Ciobănesc german. Sondă convexă x 3,5 MHz

Hepatopatiile sunt obişnuit asociate cu modificări de ecostructură şi ecogenitate.

Modificările de ecogenitate pot fi:

difuze (apreciate pe baza diferenţei de ecogenitate cu organele care servesc drept ecoreper);

focalizate (apreciate prin comparaţie cu ariile învecinate).

Figura 4. Hepatită acută difuză la câine Setter. a. Aspect ecografic. Sondă convexă x 5 MHz. b. Aspe

Creşterea globală a ecogenităţii parenchimului hepatic (hiperecogenitatea difuză) se întâlneşte în: steatoză, uneori în hepatită difuză (figura 4), ciroză, limfosarcom. Asocierea cirozei difuze cu colecistita cronică este frecvent întâlnită în hepatita Rubarth (figura 5).

Figura 5. Ciroză hepatică difuză la câine. Hiperecogenitate și prezența de lichid ascitic. Colecisti

Prezența lichidului ascitic în cantitate mare poate determina fenomenul de întărire posterioară și apariția unei false hiperecogenități a ficatului în ascita datorată insuficienței cardiace congestive (figura 6).

Figura 6. Hiperecogenitate difuză falsă (întărire posterioară) și lichid ascetic abundent la un câin

Scăderea ecogenităţii parenchimului hepatic (hipoecogenitatea difuză) este nespecifică şi se întâlneşte în:

congestie hepatică

limfosarcom (afecţiuni neoplazice difuze) (figura 7).

Figura 7. a. Limfosarcom hepatic și splenic. Ficat mărit în volum, cu ecogenitate neomogenă, margini

Modificările focale ale ecogenităţii parenchimului hepatic se pot întâlni în caz de: chiști, hematoame, abcese, necroze, granuloame, hiperplazie nodulară, tumori primare sau metastatice(4,5). Abcesul hepatic se evidențiază ca o arie heterogenă (aspect încapsulat) cu contur regulat, conţinut heterogen și cu halou hipoecogen (figura 8).

Figura 8. Abces hepatic (după Codreanu, 2000)

Tumorile hepatice pot fi primare: – benigne (hemangioame, adenoame hepatocelulare, hiperplazie nodulară, lipoame) sau maligne (carcinom hepatocelular, hepatocarcinom fibrolamelar, colangiocarcinom) – sau secundare (metastatice, maligne). Nu se pot face corelaţii obiective între aspectul ecografic şi tipul histologic al tumorii.

De asemenea, ecografic nu se poate stabili dacă tumora identificată la nivel hepatic este primară sau metastatică, dar în principiu tumorile metastatice au o incidenţă mai mare decât cele primare.

Apoi, pentru tumorile metastatice este necesară o examinare foarte atentă a tuturor organelor abdominale, precedată de un examen clinic minuțios. De exemplu, prezența poliadenopatiei poate orienta diagnosticul către limfom sau limfosarcom, care ecografic este caracterizat prin aspectul hipoecogen (focal sau multifocal) și afectează concomitent splina (figurile 7 și 9).

Figura 9. Limfosarcom hepatic și splenic la motan. Ficat mărit în volum, cu ecogenitate neomogenă, m

Limfoamele metastazate la ficat sunt de regulă izoecogene(6) (figura 10).

Figura 10. Ficat neomogen, lobul intermediar stâng și lobul stâng cu structură profund modificată, a

Carcinomul hepatic este caracterizat prin leziuni focale/multifocale cu aspect hiperecogen şi contur hipoecogen (figura 11).

Figura 11. Carcinom hepatic. Ficat mărit, cu margini neregulate și formațiuni cu ecogenitate neomoge

Prezența a numeroase formațiuni hipoecogene (imagini lichidiene) insuficient conturate este sugestivă pentru hemangiosarcom (figura 12).

Figura 12. Hemangiosarcom hepatic. Numeroase formațiuni hipoecogene slab delimitate. Sondă convexă x

Figura 13. Stomacul cu conținut gazos și mucoasa ușor pliată, plasat imediat înapoia ficatului

În concluzie, ficatul se pretează foarte bine examenului ecografic, dar necesită o examinare clinică minuțioasă, experiență în evaluarea imagistică și corelarea cu datele paraclinice (examen hematologic, biochimic sangvin etc.).

Bibliografie

1. Badea Gh., R. Badea, A. Văleanu, P. Mircea, G. Rosi, 1992 – Ecografie clinică generală - Universitatea de Medicină şi Farmacie Cluj-Napoca.
2. Boghian V., Solcan G., Pavel G., Musteaţă M., Sauciuc R., 2006, Clinical, ultrasonographical and cytologic aspects of peritoneal effusion in feline suspected of infectious peritonitis. Med. Vet., 49, 8, pp. 237-240.
3. Cîmpan V., Solcan Gh., 1997 - „Ecografia în medicina veterinară. Baze fizice și aplicaţii“. Revista Română de Medicină Veterinară, 7, 1, pp. 71-79.
4. Codreanu M.D., 2000 – Diagnosticul ecografic în bolile interne la animale, Ed. Coral Sanivet, Bucureşti.
5. Codreanu M.D., Al. Diaconescu, 2003, Diagnosticul ecografic la animalele de companie, Ed. Coral Sanivet, Bucureşti.
6. Mannion P, 2006, Diagnostic Ultrasound in Small Animal practice, Blackwell Science, Oxford.
7. Mai W., Dominique Begon, Valerie Chetboul, 1994 – L’echographie en medecine veterinaire canine et feline. Bases physiques et applications - E.N.V. Alfort.
8. Sauciuc R.M., 2007, Cercetări clinice şi paraclinice în hepatopatii la câine, teză de doctorat, USAMV Iași.
9. Solcan Gh., Luminiţa Diana Hritcu, S.I. Beschea-Chiriac, V. Boghian, 2003 – Paraclinical and ultrasonographic aspects in some hepatobiliary diseases of dogs and cats - Bull. USAMV Cluj-Napoca, seria Med. Vet., 60, 315-318.
10. Solcan G., Boghian V., Hriţcu L.D., Beșchea Chiriac I.S., 2004, Clinical and ultrasonographical aspects in dog lymphosarcoma. Lucr. Şt. USAMV Iași, Med. Vet., 47, 6, pp. 446-448.

Sursă : https://www.medichub.ro/reviste-de-specialitate/practica-veterinara-ro/particularitati-ecografice-ale-afectiunilor-hepatice-la-carnivorele-de-companie-id-1027-cmsid-69