Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
05 Nov 2020
Relevanţa examenului ecografic în urgenţele toracice și abdominale la animalele de companie
The relevance of ultrasound examination in thoracic and abdominal emergencies in pets
Mario Codreanu, Alexandra Mihaela Popa
First published: 10 aprilie 2017
Editorial Group: MEDICHUB MEDIA
DOI: 10.26416/PV.26.1.2017.561
Abstract
Ultrasonography has a precise applicability to patients in critical state (in emergency and intensive care), being performed worldwide in each department of a hospital. Ultrasound examination has a long history of utilization, in describing the pathology of abdominal organs and for evaluating their topographical anatomy. The present paper highlights the importance of ultrasonography in abdominal emergency, in urgent disorders in which ultrasound establishes the diagnosis and therapeutic management.
Keywords
ultrasonography, abdominal emergency, diagnosis, therapeutic management
Rezumat
Ultrasonografia are o utilizare precisă la pacientul critic (din urgență și terapie intensivă), fiind efectuată în întreaga lume, în fiecare departament din cadrul unui spital. Examenul cu ultrasunete are o lungă istorie în descrierea patologiei organelor abdominale și în evaluarea anatomiei topografice. Lucrarea de față are rolul de a sublinia importanța ultrasonografiei în urgențele abdominale, în situaţii specifice în care ecografia stabileşte diagnosticul și managementul terapeutic.
Cuvinte cheie
ultrasonografie urgențe abdominale diagnostic management terapeutic
Introducere
Evaluarea pacienţilor politraumatizați sau cu traumatisme toraco-abdominale este deseori o provocare diagnostică pentru medicul de urgență şi chirurg, prezentând un grad de dificultate crescut, din cauza lipsei de sensibilitate a semnelor clinice în detectarea leziunilor interne severe(1).
În contextul implementării unei proceduri standardizate de examinare cu ultrasunete în situații de urgență şi pentru stabilirea unui diagnostic corect, precis și rapid, s-a elaborat o tehnică în vederea evaluării animalului la scurt timp după ce a suferit traumatisme abdominale, fiind concepută pentru detectarea timpurie a lichidului peritoneal liber (hemoragia și urina).
Procedura FAST (Focused Assessment with Sonography for Trauma), creată în 1997, în cadrul Comitetului Conferinței de Consens FAST, vizează examinarea spațiului peritoneal, pericardic și pleural, fiind o tehnică simplă ce poate fi realizată rapid, în câteva minute(3).
Studiul veterinar efecuat asupra tehnicii FAST demonstrează rapiditatea procedurii, cu un timp mediu de 6 minute(6).
Tehnica FAST, ca metodă de evaluare a pacientului într-un context urgent, prezintă numeroase avantaje, precum rapiditate, caracter neinvaziv, specificitate şi sensibilitate crescute și cost scăzut(3).
Metode de lucru
Se plasează inițial transductorul la fiecare regiune anatomică stabilită de procedura FAST, pentru a obține imagini ecografice din secţiunea transversală și longitudinală. Acesta trebuie deplasat cel puțin 4 cm și rotit în unghi de 45 de grade într-un plan cranial, caudal, la stânga și la dreapta, în jurul fiecărei regiuni examinate(1,4) - figura 1.
Adițional evaluării pacienților cu traumatisme, examinarea prin tehnica FAST poate fi folosită pentru a diagnostica efuziunile abdominale, pleurale și pericardice cauzate de ascită, efuziunile septice, peritonitele biliare și chilotoraxul(4) (figura 2).
În cadrul unui studiu efectuat pe 100 de examinări prin tehnica FAST la câini, care au fost evaluate prin metodă radiologică, s-a constatat o sensibilitate de 98%, fiind înregistrate două cazuri de rezultat fals-negativ(6).
În ceea ce privește examinarea cu ultrasunete a cavității toracice, examenul TFAST a avut o sensibilitate de 78,1%, specificitate de 93,4%, cu 90% precizie pentru diagnosticul de pneumotorax la câinii cu politraumatisme(6).












Tehnica TFAST (toracic FAST)
Indicații - colecții pleurale (figura 3), efuziune pericardică, boli pulmonare sau semne coerente de pneumotorax, dispnee gravă, prezența edemului pulmonar cardiogen, dilatații cardiace (figura 4), hernia diafragmatică(2).
(CTS) Chest Tube Site - exclude pneumotoraxul.
(PCS) Zona pericardică - efuziuni pleurale sau exsudat pericardic și boli cardiace (figura 5).
(DH) Zona hepato-diafragmatică - se vizualizează vezica biliară, spaţiul pleural și spațiul pericardic(6) (figurile 6 şi 7).
Tehnica AFAST (FAST abdominală)
Indicații - obstrucții gastrointestinale, tumoare (figura 8), stenoză pilorică, ileus, gastroenterite hemoragice, invaginație (figura 9), hemoperitoneu/ lichidoperitoneu, ruptura unei formațiuni/tumori, peritonită, ileus (figura 10), obstrucţie intestinală (figura 11), piometru/moarte fetală, abces prostatic, uropatie obstructivă, ruptură de organ parenchimatos cu hemoperitoneu (figura 12).
(DH) Zona hepato-diafragmatică: se vizualizează vezica biliară, spațiul pleural și spațiul pericardic.
(SR) Spleno-renală: fereastră în spațiul retroperitoneal.
(CC) Cisto-colic: se identifică vezica urinară.
(HR) Hepato-renale: sau zona „Homerun” (conține fluid în vederea prelevării de probe)(3,5).
Bibliografie
1. Poenaru D., Cosa A., Algoritm al utilizării FAST în managementul traumei abdominale nepenetrante, 2008; 897–905.
2. Ettinger, S.J., Feldman, E.C., Textbook of Veterinary Internal Medicine. Diseases of dog and cat, 6th Ed. W.B. Saunders Co., 2005.
3. Golea, A., Badea, R., Arafat, R., Suteu, T., Pasc, M., Magureanu, S., Hol, G. Ultrasonografia în urgenţă – Protocol FAST (Focused Assesment with Sonography for Trauma); 2009; 2.
4. Mateer, J. R., & Jehle, D. Ultrasonography in Emergency Medicine; 1992; 149–152.
5. Moylan, M., Newgard, C. D., Ma, O. J., Sabbaj, A., Rogers, T., & Douglass, R. Association Between a Positive ED FAST Examination and Therapeutic Laparotomy in Normotensive Blunt Trauma Patients; Journal of Emergency Medicine; 2007; 33(3), 265–271.
6. Powell, L. FAST & TFAST: ultrasound examinations for rapid diagnosis of emergency patients; Diagnosics - Emergency Medicine/imaging; 2011; April, 80–82.
Sursă : https://www.medichub.ro/reviste-de-specialitate/practica-veterinara-ro/relevanta-examenului-ecografic-in-urgentele-toracice-si-abdominale-la-animalele-de-companie-id-561-cmsid-69
Apr
20
Studiul histologic al aparatului genital femel la canidele domestice este esențial pentru înțelegerea fiziologiei reproducerii, diagnosticarea afecțiunilor și aplicarea tehnicilor de reproducere asistată. Aparatul genital femel include ovarele, uterul și cervixul, fiecare cu structuri și funcții specifice, influențate de ciclul estral și de modificările hormonale (Evans & de Lahunta, 2013; Concannon, 2011). Ovarele canidelor sunt organe pereche cu rol în producția de ovocite și hormoni. Structura ovariană include epiteliul superficial, cortexul ovarian cu foliculi în diferite stadii de dezvoltare și medulara, bogată în vase sanguine și țesut conjunctiv (Johnston et al., 2001; Concannon et al., 2009). După ovulație se formează corpul galben, care secretă progesteron, esențial pentru menținerea sarcinii (Hoffmann et al., 2004). Uterul canidelor este format din perimetru, miometru și endometru. Endometrul prezintă glande ramificate și țesut stromal bogat vascularizat, cu modificări ciclice sub influența hormonilor ovarieni, esențiale pentru implantarea embrionară și menținerea gestației (Evans & de Lahunta, 2013; Johnston, 2013). Cervixul prezintă epiteliu de tranziție și glande mucoase implicate în protecția tractului genital superior și transportul spermatozoizilor, modificările structurale fiind corelate cu fazele ciclului estral și cu nivelul hormonilor specifici (Reich & Fritsch, 2014). Cunoașterea detaliată a histologiei normale a aparatului genital feminin este indispensabilă pentru interpretarea modificărilor patologice, evaluarea eficienței tratamentelor hormonale și aplicarea corectă a tehnicilor de reproducere asistată la canidele domestice (Brown et al., 2001; Belu et al., 2021).
Apr
14
Alterările continenței urinare la câine reprezintă un grup de afecțiuni frecvent întâlnite în practica medicală veterinară, cu etiologie complexă și mecanisme fiziopatologice diverse și intricate, care pot afecta controlul normal al micțiunii. Diminuarea continenței vezicale apare în urma unor injurii care interesează sistemul nervos central și periferic, musculatura vezicii urinare, aparatul sfincterian sau echilibrul hormonal, fiind adesea rezultatul interacțiunii mai multor injurii, cu origine diferită. Manifestările clinice pot varia de la scurgeri urinare intermitente, observate în special în repaus, până la incontinență permanentă sau retenție urinară asociată cu eliminare involuntară prin supraplin, ceea ce complică diagnosticul diferențial. Stabilirea cu precizie a etiologiei poate fi dificilă în absența unei abordări fiziopatologice corecte, multimodale și multidisciplinare, întrucât tabloul clinic este adesea nespecific și suprapus între diferite tipuri de retenție urinară/incontinență. Cunoașterea mecanismelor implicate în controlul continenței vezicale este esențială pentru orientarea diagnosticului și pentru alegerea unei conduite terapeutice adecvate. Acest articol își propune să realizeze o sinteză a principalelor injurii fiziopatologice implicate în alterarea continenței vezicale la câine, prin revizuirea datelor existente în literatura de specialitate și evidențierea corelațiilor clinice relevante pentru practica veterinară curentă.
Apr
07
Glaucomul este o afecțiune oculară caracterizată prin scăderea vederii până la orbire din cauza afectării retinei și a nervului optic, ca urmare a creșterii presiunii intraoculare. Presiunea intraoculară (PIO), denumită și oftalmotonus, este presiunea exercitată de lichidele intraoculare (umoarea apoasă) asupra pereților globului ocular. Presiunea intraoculară se măsoară cu ajutorul tonometrelor digitale Tono-Pen și Tono-Vet Plus. La animalele sănătoase, valoarea PIO trebuie să fie egală la ambii ochi.
Mar
25
Patologia infecţioasă a glandei mamare la căţea este din ce în ce mai frecvent diagnosticată, indiferent de vârsta sau rasa femelelor. De regulă, evoluţia acestora este strâns corelată cu alte patologii ale ţesutului mamar, cum ar fi neoplazia mamară. De foarte multe ori, patologia infecţioasă a glandei mamare este subestimată de către clinicieni sau diagnosticată în mod eronat. Diagnosticul convenţional se bazează pe examinarea clinică împreună cu efectuarea unor teste de sânge convenţionale și, pentru anumite cazuri, cu evaluarea citologică a secreţiei sau a parenchimului mamar. De foarte multe ori, această abordare clasică nu oferă un suport solid pentru diagnosticul formelor subclinice de evoluţie.
Inscriete la noutatile noastre