Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.

08:00 - 17:00 022011082

Ore de lucru

08:00 - 17:00

Telefon

022011082

0

Tratamentul chirurgical al şunturilor portosistemice: un caz clinic

23 Nov 2020

Tratamentul chirurgical al şunturilor portosistemice: un caz clinic

 Surgical treatment of extrahepatic portosystemic shunts: a clinical case

Raluca Mădălina Munteanu, Conf. dr. Alexandru Diaconescu

First published: 18 decembrie 2018

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/PV.33.4.2018.2106

Abstract

The surgical treatment of extrahepatic portosystemic shunts is performed to restore the portal blood flow into the liver and to attain normal liver function. Cello­phane banding is an effective method which slowly determines the occlusion of portosystemic shunts.

Keywords

surgical treatment, cellophane, portosystemic shunt

Rezumat

Tratamentul chirurgical al şunturilor portosistemice extra­he­pa­tice se efectuează pentru a restabili fluxul sangvin portal la nivelul ficatului şi pentru a obţine o funcţie hepatică normală. Utilizarea benzii de celofan este o metodă eficientă, care de­ter­mină în timp ocluzia şunturilor portosistemice.

Cuvinte cheie

tratament chirurgical celofan şunt portosistemic

 

Şunturile portosistemice sunt vase anormale ce permit sângelui portal să ajungă în circulaţia sistemică, fără a traversa ficatul în prealabil. Acestea pot fi de natură extrahepatică, când anomaliile vasculare se află în afara ficatului, sau intrahepatice, când se află în interiorul parenchimului hepatic. Când sângele portal nu traversează ficatul, multe substanţe care în mod normal ar fi metabolizate sau excretate de către ficat ajung în circulaţia sistemică. De asemenea, prin imposibilitatea ajungerii la nivelul ficatului a unor substanţe hepatotropice de la nivelul pancreasului şi intestinelor, rezultă o atrofie hepatică. Ca un rezultat al insuficienţei hepatice care se instalează din această cauză, funcţia sistemului nervos central este alterată, manifestându-se clinic printr-o encefalopatie hepatică.

O femelă Bichon, în vârstă de 5 luni, s-a prezentat cu semne clinice de vomă şi apatie. Câinele prezenta o talie mai mică în comparaţie cu cea corespunzătoare rasei şi o greutate sub limita optimă. În urma anamnezei, s-a evidenţiat faptul că semnele de apatie şi depresie erau mult mai accentuate postprandial. Un examen biochimic şi hematologic al sângelui a fost realizat, constatându-se o modificare a următorilor parametri: ureea=2 mmol/L (3,6-10,4), fosfataza alcalină=195 UI/L (0-140), ALT (alaninaminotransferaza)=382 UI/L (10-120), AST (aspartataminotransferaza)=142 UI/L (10-40).

S-a suspicionat posibilitatea existenţei unui şunt portosistemic, solicitându-se astfel examene suplimentare. A fost determinat amoniacul sangvin, al cărui rezultat de 334 µmol/L depăşea limita maximă (99 µmol/L). Pentru confirmarea  existenţei unei anomalii vasculare extrahepatice, s-au realizat o ecografie abdominală şi un examen CT (computer tomograf).

Figura 1. Şuntul portosistemic extrahepatic detectat prin examen ecografic

Atât la examenul ecografic (figura 1), cât şi la examenul CT (figura 2), s-a pus în evidenţă comunicarea vasculară anormală între vena portă şi vena cavă caudală.

Figura 2. Şuntul portosistemic extrahepatic detectat prin examenul CT (prin bunăvoinţa clinicii 4Vet)

După ce pacientului i s-a instituit un tratament de susţinere ce a inclus fluidoterapie, antibioterapie şi o dietă alimentară în care principala sursă de calorii o reprezentau carbohidraţii, acesta a fost programat pentru intervenţia chirurgicală de remediere a şuntului portosistemic.

S-a realizat anestezia pacientului şi, fiind aşezat în decubit dorsal, s-a efectuat o laparatomie retroxifoidiană ventromediană. Urmărind anatomia vaselor portă şi cavă caudală, s-a decelat locul unde exista legătura anormală a acestora. Pentru remedierea şuntului, s-a optat pentru varianta aplicării unei benzi de celofan la nivel vasului anormal, bandă care, prin hidratare progresivă, va determina în timp ocluzia vasului (figura 3).


 

Figura 3. Aplicarea benzii de celofan la nivelul şuntului portosistemic

Continuarea unei diete sărace în proteine a fost recomandată după intervenţia chirurgicală până la închiderea vasului şi regenerarea parenchimului hepatic. Pacientul a fost reevaluat la o săptămână după operaţie, acesta prezentând semne vizibile de îmbunătăţire a stării generale.  

Conflict of interests: The authors declare no conflict of interests.

Bibliografie

Kummeling A. Surgical attenuation of congenital portosystemic shunts in dogs. Techniques, complications and prognosis. Utrecht University, 2009.

Tobias KM. Portosystemic shunts. Current veterinary therapy, 14th edition. 2009; St Louis (MO): Saunders Elsevier, 581-6.

Vermote K et al. Surgical management of congenital extrahepatic portosystemic shunts in dogs and cats. Vlaams Diergeneeskundig Tijdschrift. 2007; 76(6): 401-409.

Sursă : www.medichub.ro

Articole Similare

Apr

20

Studiu histologic asupra aparatului genital femel la canidele domestice

Studiul histologic al aparatului genital femel la canidele domestice este esențial pentru înțelegerea fiziologiei reproducerii, diagnosticarea afecțiunilor și aplicarea tehnicilor de reproducere asistată. Aparatul genital femel include ovarele, uterul și cervixul, fiecare cu structuri și funcții specifice, influențate de ciclul estral și de modificările hormonale (Evans & de Lahunta, 2013; Concannon, 2011). Ovarele canidelor sunt organe pereche cu rol în producția de ovocite și hormoni. Structura ovariană include epiteliul superficial, cortexul ovarian cu foliculi în diferite stadii de dezvoltare și medulara, bogată în vase sanguine și țesut conjunctiv (Johnston et al., 2001; Concannon et al., 2009). După ovulație se formează corpul galben, care secretă progesteron, esențial pentru menținerea sarcinii (Hoffmann et al., 2004). Uterul canidelor este format din perimetru, miometru și endometru. Endometrul prezintă glande ramificate și țesut stromal bogat vascularizat, cu modificări ciclice sub influența hormonilor ovarieni, esențiale pentru implantarea embrionară și menținerea gestației (Evans & de Lahunta, 2013; Johnston, 2013). Cervixul prezintă epiteliu de tranziție și glande mucoase implicate în protecția tractului genital superior și transportul spermatozoizilor, modificările structurale fiind corelate cu fazele ciclului estral și cu nivelul hormonilor specifici (Reich & Fritsch, 2014). Cunoașterea detaliată a histologiei normale a aparatului genital feminin este indispensabilă pentru interpretarea modificărilor patologice, evaluarea eficienței tratamentelor hormonale și aplicarea corectă a tehnicilor de reproducere asistată la canidele domestice (Brown et al., 2001; Belu et al., 2021).

Apr

14

Injurii fiziopatologice asociate cu alterarea continenţei vezicale la câine

Alterările continenței urinare la câine reprezintă un grup de afecțiuni frecvent întâlnite în practica medicală veterinară, cu etiologie complexă și mecanisme fiziopatologice diverse și intricate, care pot afecta controlul normal al micțiunii. Diminuarea continenței vezicale apare în urma unor injurii care interesează sistemul nervos central și periferic, musculatura vezicii urinare, aparatul sfincterian sau echilibrul hormonal, fiind adesea rezultatul interacțiunii mai multor injurii, cu origine diferită. Manifestările clinice pot varia de la scurgeri urinare intermitente, observate în special în repaus, până la incontinență permanentă sau retenție urinară asociată cu eliminare involuntară prin supraplin, ceea ce complică diagnosticul diferențial. Stabilirea cu precizie a etiologiei poate fi dificilă în absența unei abordări fiziopatologice corecte, multimodale și multidisciplinare, întrucât tabloul clinic este adesea nespecific și suprapus între diferite tipuri de retenție urinară/incontinență. Cunoașterea mecanismelor implicate în controlul continenței vezicale este esențială pentru orientarea diagnosticului și pentru alegerea unei conduite terapeutice adecvate. Acest articol își propune să realizeze o sinteză a principalelor injurii fiziopatologice implicate în alterarea continenței vezicale la câine, prin revizuirea datelor existente în literatura de specialitate și evidențierea corelațiilor clinice relevante pentru practica veterinară curentă.

Apr

07

Glaucomul la câine și pisică

Glaucomul este o afecțiune oculară caracterizată prin scăderea vederii până la orbire din cauza afectării retinei și a nervului optic, ca urmare a creșterii presiunii intraoculare. Presiunea intraoculară (PIO), denumită și oftalmotonus, este presiunea exercitată de lichidele intraoculare (umoarea apoasă) asupra pereților globului ocular. Presiunea intraoculară se măsoară cu ajutorul tonometrelor digitale Tono-Pen și Tono-Vet Plus. La animalele sănătoase, valoarea PIO trebuie să fie egală la ambii ochi.

Mar

25

Infecţii ale glandei mamare la câine – mastita, o afecţiune cu potenţial fatal

Patologia infecţioasă a glandei mamare la căţea este din ce în ce mai frecvent diagnosticată, indiferent de vârsta sau rasa femelelor. De regulă, evoluţia acestora este strâns corelată cu alte patologii ale ţesutului mamar, cum ar fi neoplazia mamară. De foarte multe ori, patologia infecţioasă a glandei mamare este subestimată de către clinicieni sau diagnosticată în mod eronat. Diagnosticul convenţional se bazează pe examinarea clinică împreună cu efectuarea unor teste de sânge convenţionale și, pentru anumite cazuri, cu evaluarea citologică a secreţiei sau a parenchimului mamar. De foarte multe ori, această abordare clasică nu oferă un suport solid pentru diagnosticul formelor subclinice de evoluţie.

Mai multe articole
NEWSLETTER

Inscriete la noutatile noastre

<