Agresivitatea la porcine și efectele negative asupra bunăstării lor

Agresivitatea la porci este un comportament natural care apare atunci când animalele necunoscute sunt amestecate pentru a stabili ierarhia. Agresivitatea variază de la amenințări sau întâlniri fără contact, până la atacuri de contact care pot provoca răni. La fermele de porci, amestecarea animalelor este o practică comună; Agresiunile pot apărea în mod repetat, ducând la consecințe negative asupra bunăstării precum stresul, răni și, în unele cazuri, chiar moartea animalelor. Astfel, pentru a îmbunătăți bunăstarea animalelor, ar trebui implementate strategii pentru prevenirea sau reducerea interacțiunilor agresive dintre porci.

De ce apare agresiunea la porci ?

Porcii sunt animale a căror structură  socială se bazează pe relația de dominație – subordonare pentru stabilirea ierarhiei. Motivul acestei organizari sociale este stabilirea unei ordini de acces la resursele precum hrana, apa sau spațiul de odihnă ceea ce facilitează competiția și luptele.

Într-un grup de porci, odată stabilită ierarhia, agresivitatea scade drastic. Cu toate acestea, atunci când grupul se schimbă în momente diferite, precum la înțărcare, când porcii sunt transportați în alte ferme sau la abator și în timpul formării grupurilor la scroafele gestante, ierarhia se rupe și relația de dominanță-subordonare trebuie restabilită.  În orice caz, obiectivul amestecului este de a obține grupe de animale cât mai omogene ca vârstă și greutate.

Factorii implicați în agresivitatea porcilor

Într-un grup de porci, gradul de agresivitate este determinat de:

Agresivitatea și temperamentul individual: Temperamentul constă în diferențe individuale de comportament, care sunt stabile în diferite situații și în timp. Cu cât animalele mai temperamentale sunt mai susceptibile de a fi agresive. Agresivitatea este ereditară și există unele gene (NR3C1 și AVPR1B) care au fost asociate cu agresivitatea.

Greutatea corporală: influențează percepția unui individ asupra șanselor sale de a câștiga o luptă. Astfel, animalele mai grele se simt mai încrezătoare în sine și se vor angaja mai des în lupte. În plus, intensitatea agresiunii este mai mare atunci când animalele au greutăți similare.

Sex: Comportamentul agresiv este mediat de factori endocrini asociați cu sexul, făcându-i pe bărbați în general mai agresivi decât femeile.

Agresivitatea la porci poate fi condiționată și de mediul de adăpostire. Spațiul este o resursă, dar poate fi și un facilitator atunci când porcii interacționează, ceea ce poate duce la agresiune. În acest sens, atât spațiul, cât și densitatea joacă un rol fundamental. Densitățile mari permit interacțiuni sociale între semeni, atât pozitive, cât și negative, astfel încât numărul total de agresiuni să poată crește. De exemplu, unele studii arată că reducând densitatea la 50 la sută, agresiunile scad la o treime din valorile inițiale. În același timp, disponibilitatea spațiului este și ea decisivă; Zone mai mari pot ajuta animalele atacate să fugă de agresor și să reducă numărul de agresiuni negative.

Impactul negativ pentru bunăstarea porcilor

Agresiunile sunt foarte stresante pentru porci, mai ales in timpul luptelor unde are loc o mare mobilizare a rezervelor de energie. Stresul indus de agresivitate determină imunosupresie, care reduce capacitatea animalului de a se proteja împotriva agenților infecțioși amenințători și crește riscul de îmbolnăvire. Înțărcarea este unul dintre cele mai stresante momente din viața unui porc, mai ales din cauza agresiunilor produse în timpul amestecării purceilor necunoscuți. Există o asociere între reducerea imunocompetenței la înțărcare cu o creștere a bolilor gastrointestinale, cum ar fi diareea. Stresul indus de agresiuni poate determina si o scadere a consumului de furaj, si in consecinta o scadere a cresterii animalelor.

Rănile au consecințe asupra bunăstării animalelor, deoarece sunt o sursă de durere. Agresiunile, în special cele produse în lupte severe, pot provoca leziuni minore ale pielii sau leziuni grave care ajung în țesuturile de sub piele. Un exemplu ar fi leziunile vulvei la scroafele gestante cauzate de agresiunii în timpul mesei. Pe lângă durere și rănile reprezintă o amenințare pentru sănătatea animalului, deoarece acestea se pot infecta și pot provoca boli precum septicemia și, eventual, moartea. Implementarea unor măsuri preventive pentru reducerea agresivității la porci poate reduce apariția bolii și, în consecință, utilizarea unor tratamente împotriva acestor boli, precum antibiotice și analgezice.

Strategii pentru prevenirea agresiunii la porci

Agresiunea la înțărcare poate fi prevenită dacă purceii sunt socializați în timpul alăptării. Socializarea timpurie în primele două săptămâni după naștere îmbunătățește abilitățile sociale ale purceilor și reduce interacțiunile agresive în amestecurile viitoare. De exemplu, un studiu indică faptul că purceii proveniți din puii amestecați în timpul alăptării au avut mai puține leziuni ale pielii atunci când au fost amestecați la înțărcare decât purceii nesocializați. O altă strategie de reducere a agresiunii la înțărcare ar fi utilizarea feromonilor materni sintetici.

Pentru scroafele gestante adăpostite în grupuri, agresiunea poate fi prevenită prin minimizarea modificărilor în structura socială a grupului. Cu toate că , acest lucru nu se poate realiza întotdeauna, deoarece căldurile repetate pot provoca schimbări în grupurile de scroafe. Scroafele gestante sunt în mod normal restricționate la unele resurse , ceea ce accentuează această problemă. Există dovezi care arată că hrănirea separată în timpul amestecării animalelor reduce leziunile grave ale pielii, indicând o agresiune mai puțin intensă. Prezența unui mistreț în cușcă vizibil în apropierea grupului de scroafe poate ajuta, de asemenea, la reducerea numărului de interacțiuni agresive, probabil datorită rolului dominant al mistrețului asupra grupului de scroafe.

Există și alte strategii care pot fi aplicate în toate fazele producției de porci (de exemplu, creșterea purceilor, îngrășarea porcilor și scroafelor gestante). De exemplu, amenajarea si structurarea adăpostului în așa fel încât porcii atacați să se ascundă sau să scape de atacator. Exemple ale acestei strategii ar fi prezența barierelor în țar sau prezența podelelor la diferite niveluri.

În perioadele de agresivitate maximă, poate fi furnizat și material de așternut proaspăt (de exemplu, paie). Cu toate acestea, deși eficacitatea sa a fost demonstrată în anumite circumstanțe, nu a avut succes în prevenirea agresiunii pe termen lung.

ATENȚIE !!!

Aceste informații sunt minuțios selecționate și scrise de medici veterinari , dar nu înlocuiesc consultația sau examinarea medicală. Pentru o diagnoză exactă rugăm sa consultați un medic veterinar în persoană sau o clinică specializată .Pentru noi este foarte important ca dumneavoastră sa dețineți informații corecte și coerente, prezentate în modul cel mai simplu si pe înțeles, pentru a vă crea o idee generală în raport cu problemele cu care vă confruntați. Aici veți găsi răspunsuri ce reflectă practicile generale cu caracter de îndrumare, dar nu de diagnoză exactă !