Avortul salmonelic al oilor este o boală infecţioasă, întâlnită în efectivele de ovine, în care poate să determine, în anumite situaţii, pierderi economice importante.

Boala este produsă de bacteria Salmonella abortus ovis (grup B). Ea se suspicionează atunci când apar avorturi la oile gestante şi îmbolnăviri la miei în primele 15 zile de viaţă.

Factori favorizanţi

Lipsa boxelor de fătare favorizează răspândirea infecţiei. În timpul avorturilor şi după avort, oile elimină, odată cu lichidele fetale, şi foarte multe bacterii. Transmiterea infecţiei în teritoriu se realizează prin introducerea de oi purtătoare şi eliminatoare de bacterii, sau prin berbeci de reproducţie, deşi avortul salmonelic al oilor nu este o boală cu transmitere sexuală.

Apariţia bolii este favorizată de condiţiile de alimentaţie şi zooigienă necorespunzătoare (frig, umezeală, oboseală), iar evoluţia este endemică.

Semnele clinice

Principala manifestare a bolii este avortul în luna a IV-a de gestaţie. Avortul este precedat de unele semne generale, care constă în: febră, nelinişte, inapetenţă, scurgeri vaginale şi este urmat uneori de retenţii placentare şi metrite.

La mieii bolnavi se observă hipertermie, inapetenţă, dispnee, diaree, iar moartea survine în câteva zile.

Leziunile morfopatologice
 

La oi, la examenul necropsic, se constată: piometrite, infiltraţii edematoase subcutane, lichid sanguinolent în cavităţile interne, edem pulmonar, ficatul şi rinichii de consistenţă moale, distrofici.

La miei, apar exsudate în cavităţile interne, hemoragii pe seroase, inflamaţia mucoasei intestinale, splina mărită în volum, ficatul este distrofic.

Avortonii, prezintă edeme subcutane, exsudate în cavităţi, ficatul friabil, splina mărită, placenta infiltrată şi cu necroze în cotiledoane.

Diagnosticul

Pentru confirmarea diagnosticului în laborator, se încearcă izolarea bacteriei în culturi şi evidenţierea germenului în frotiuri.

Bacteria poate fi izolată cu uşurinţă din avortoni, organele interne ale mieilor morţi şi din placentă. În mod obişnuit se izolează S. abortus ovis (grup B) şi foarte rar alte salmonele.

Avortul salmonelic al oilor se asociază frecvent cu alte infecţii abortigene, cum ar fi avortul cu Chlamidia, Campylobacter sau Listeria. Pentru acest motiv este necesar să se execute, în toate cazurile, un diagnostic de laborator complex.

Profilaxia şi combaterea

Oile care au avortat se izolează şi se tratează cu antibiotice cu spectru larg. La restul oilor se pot administra, profilactic, antibiotice în furaje, sau vor fi tratate injectabil cu antibiotice cu acţiune prelungită. Mieii bolnavi se tratează şi ei cu antibiotice cu spectru larg.

Efectivul în care s-au semnalat avorturi va fi atent supravegheat. Se vor lua măsuri pentru izolarea oilor care au avortat, colectarea avortonilor şi învelitorilor, distrugerea lor, de preferat prin incinerare, şi dezinfecţia saivanului.

Profilaxia bolii se realizează prin măsuri generale, accentul punându-se pe asigurarea condiţiilor corespunzătoare de zooigienă şi a raţiilor alimentare echilibrate.

Profilaxia specifică (imunoprofilaxia) se poate face cu un vaccin preparat dintr-o tulpină inactivată de S. abortus ovis (Salmovin). Se vaccinează s.c., oile în a doua şi a treia lună de gestaţie, cu 3 şi 5 ml de vaccin la interval de 21 zile.

ATENȚIE !

Aceste informații sunt minuțios selecționate și scrise de medici veterinari , dar nu înlocuiesc consultația sau examinarea medicală. Pentru o diagnoză exactă rugăm sa consultați un medic veterinar în persoană sau o clinică specializată .Pentru noi este foarte important ca dumneavoastră sa dețineți informații corecte și coerente, prezentate în modul cel mai simplu si pe înțeles, pentru a vă crea o idee generală în raport cu problemele cu care vă confruntați. Aici veți găsi răspunsuri ce reflectă practicile generale cu caracter de îndrumare, dar nu de diagnoză exactă !