Cauzele și tratamentul toxemiei de gestație la ovine

Este o tulburare metabolică caracterizată prin hipoglicemie, un nivel anormal de scăzut al zahărului în sânge și hipercetonemie, un nivel anormal de crescut al corpilor cetonici în sânge, ca urmare a unui echilibru energetic negativ. Apare în ultimele șase săptămâni de gestație când nevoile nutriționale sunt mari și capacitatea de aport alimentar este redusă în principal din cauza creșterii volumului uterului.

Confruntat cu hipoglicemie, animalul încearcă să mențină un nivel adecvat de glucoză din sânge pentru a satisface nevoile țesuturilor sale vitale.

SEMNELE CLINICE

O mare parte a semnelor clinice se explică prin hipoglicemia intensă suferită de oile cu toxemie de gestație. Când glicemia scade de la 50 - 70 mg/dl (valori considerate fiziologice pentru această specie), până la 20 mg/dl, apare encefalopatia hipoglicemică cu leziuni cerebrale ireversibile, fiind cauza simptomelor nervoase ale acestei boli.

În stadiile inițiale ale bolii, semnele clinice ușoare trec adesea neobservate, animalele afectate sunt apatice și leneșe. Pe măsură ce patologia progresează, oile afectate rămân în urmă și se separă de restul turmei, fiind adesea pierdute.

 Pe măsură ce gradul de depresie crește, nu reacționează la prezența oamenilor sau a câinilor, suferă pierderea reflexelor auditive și oculare, mersul devine dificil, se lovesc de obiecte și se mișcă în cerc. Unele animale au tendința de a rămâne imobile prin apăsarea capului de obiecte.

În această fază inițială, animalul își scade aportul de hrană și apă, manifestând constipație cu excremente tari și uscate.

Ovinele adoptă posturi anormale ale capului, cum ar fi „privirea la stele”, sau poziția mai puțin frecventă a „câinelui așezat” , scrâșnirea dinților , mișcările reflexe ale maxilarului și limbii .

În ultimele stadii, acidoza metabolică dezvoltată crește frecvența respiratorie, prezentând frecvent contracții mioclonice ale capului, spatelui și extremităților, episoade convulsive, terminând animalul în decubit sternal cu capul întors în flanc;

Dacă are loc moartea fătului , oaia poate prezenta o recuperare tranzitorie pe măsură ce concentrația de glucoză din plasmă și, prin urmare, concentrația de glucoză din lichidul cefalorahidian crește. Cu toate acestea, deoarece expulzarea fetușilor morți este dificil de produs la această specie, septicemia ulterioară va duce la o depresie mai profundă cu creșterea temperaturii.

În cazul în care ovinele care suferă de toxemie gestațională supraviețuiește până la sfârșitul gestației, apare de obicei distocie, care este asociată cu o activitate slabă a musculaturii uterine și abdominale și o slabă dilatare a colului uterin. În multe dintre aceste cazuri, apare și retenția de placentă, ceea ce duce la metrită și mai târziu moartea. Oile afectate care se recuperează adesea dau naștere unui miel mort sau mic, slab, care moare în câteva zile de la naștere. Aceste mame produc în general puțin lapte, mieii lor sunt susceptibili la hipotermie și diaree, iar mortalitatea postpartum este de obicei mare. La aceste oi, reluarea activității ciclice a ovarului, răspunsul ovarian și fertilitatea sunt mult diminuate.

Există o dezvoltare progresivă și rapidă a semnelor clinice, tratamentul având succes doar dacă depistam precoce boala. Trebuie să fim foarte atenți la primele semne clinice ale animalului.

Tratament

Cel mai bun tratament al toxemiei gestaționale este prevenirea bolii, pentru care trebuie efectuat un management adecvat al hrănirii.

În timpul pregătirii, trebuie furnizate alimente energice cu un conținut ridicat de amidon și digestie ușoară, precum cerealele. Oile sunt rumegătoare și de aceea trebuie să furnizăm furaj în rația lor zilnică, raportul Furaje/Concentrat fiind în această fază de 50/50, aceste furaje trebuie să fie de bună calitate.

Necesarul de proteine ​​în pre-fătare este mai ridicat decât în ​​alte faze, oferind minim 12% din Proteina Brută din rație. O parte importantă a proteinei trebuie să treacă prin rumen fără modificări deoarece trebuie să evităm munca suplimentară pentru ficat, motiv pentru care trebuie să-l furnizăm cu soia, rapiță sau materii prime similare și nu pe bază de uree.

Tratamentul este eficient numai la începutul bolii, când nu s-au instalat leziuni interne ireversibile şi constă în regim dietetic, cu fierturi de sfeclă, morcovi, melasă, sirop de zahăr, glucoză şi tratament medicamentos simptomatic.

ATENȚIE !!!

Aceste informații sunt minuțios selecționate și scrise de medici veterinari , dar nu înlocuiesc consultația sau examinarea medicală. Pentru o diagnoză exactă rugăm sa consultați un medic veterinar în persoană sau o clinică specializată .Pentru noi este foarte important ca dumneavoastră sa dețineți informații corecte și coerente, prezentate în modul cel mai simplu si pe înțeles, pentru a vă crea o idee generală în raport cu problemele cu care vă confruntați. Aici veți găsi răspunsuri ce reflectă practicile generale cu caracter de îndrumare, dar nu de diagnoză exactă !