Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.

09:00 - 18:00 022011082

Ore de lucru

09:00 - 18:00

Telefon

022011082

0

Comportamentul specific a peruşilor

28 Oct 2020

Comportamentul specific a peruşilor

Tuturor li se pare că peruşii sunt doar nişte păsărele la fel de vesele pe cât sunt de colorate, jucăuşe şi puse pe scandal. Peruşii care au parte de stăpâni iubitori şi atenţi, care sunt liberi să zboare şi primesc jucării răspândesc bucurie în casă. Dar nu toţi sunt la fel de norocoşi. Nu adopta un peruş doar ca să ai o pasăre frumos colorată în colivie. Aceste păsări sunt foarte sensibile şi trebuie să ţii cont de dorinţele lor şi de nevoia lor de dragoste şi de libertate. Pentru că ei nu pot comunica cu tine şi nu ştiu cum să îşi ceară drepturile, iată câteva indicii despre comportamentul şi nevoile lor.

– Peruşul este puternic influenţat de atmosfera de afară şi de cea din casă. Dacă dimineaţa este mohorâtă şi ploioasă, peruşul va fi destul de retras şi de apatic, fără prea mare chef de joacă, decât dacă îl provoci tu. Dacă vede soarele (şi îţi aduc aminte că ar fi bine să ţii colivia în apropierea unei ferestre), va fi bucuros toată ziua. Un stăpân liniştit, relaxat, calm va induce starea lui de bine şi peruşului. În condiţiile în care în casă domină o atmosferă tensionată, iar peruşul aude voci răstite, va fi la rândul lui nervos şi va ţipa, încercând să alunge persoanele nervoase de care se teme.

–  Somnul şi întunericul: peruşii se tem de întuneric. Noaptea dorm pe perioade scurte, trezindu-se la cel mai mic zgomot sau lumină. Somnul de după-amiază este mult mai relaxant, dacă păsările sunt ţinute într-o cameră liniştită în care nu le deranjează nimeni. Când sunt foarte obosiţi, peruşii îşi bagă cioculeţele sub aripioare şi îţi arată că vor să doarmă. Unii sunt foarte simpatici, continuând să dondănească pe limba lor cu ciocul sub aripă, ca şi cum şi-ar spune singuri poveşti de adormit copiii. Un peruş liniştit şi relaxat va dormi stând într-un singur picior, cu celălalt ascuns în puful cald de pe burtică. Peruşii au nevoie în medie de 10 ore de somn pe zi. Dacă îl înveţi de mic să doarmă acoperindu-i colivia cu un material de culoare închisă, acest lucru se va transforma în ritual şi se va odihni mai bine. Încearcă să îl culci şi să îl trezeşti la ore fixe în fiecare zi şi se va învăţa cu acest program în câteva săptămâni.

– Salutul stăpânilor: crescătorii cu experienţă au observat că peruşii care îşi întind aripioarele şi picioruşele când te apropii de ei, te salută în stilul lor. Ei îşi mai salută stăpânii cu ţipete vesele sau încercând să reproducă vocea lor.

– Întinderea aripilor şi a picioarelor: este metoda prin care se relaxează şi, totodată, îşi destind aripioarele să fie pregătite de zbor.

– Semne că este supărat: se umflă în pene, ţipă, sare nervos pe barele coliviei. Vorbeşte blând cu el, lasă-l să iasă din colivie să zboare, dacă nu este liber, şi încearcă să-l îmbunezi cu ceva bun de mâncare, un fruct preferat, spre exemplu.

– Semne că este mulţumit: ciripeşte cât mai frumos ştie el, încearcă să vorbească imitând vocea umană, se joacă cu jucăriile şi mănâncă foarte bine.

– Semne că este ataşat de stăpân: te caută prin casă, te strigă şi vei observa în timp că foloseşte un anumit sunet atunci când te cheamă (semn că şi el te-a botezat pe tine, nu numai tu pe el), vine la tine de cum intri în cameră, vine pe capul tău, te pupă pe obraz sau pe nas, se lasă alintat.

 Îşi curăţă ciocul pe o bară sau pe o jucărie: este semn că a fost mulţumit de mâncare.

–  Îşi cronţăneşte ciocul cu zgomote stridente: îl ascute sau este nemulţumit de ceva şi nu ştie cum să scape de acea situaţie.

– Cască: peruşii cască destul de mult când sunt mici. Odată cu trecerea anilor acest obicei atât de simpatic începe să se piardă. Atenţie, însă: căscatul excesiv poate fi semn de boală!

– Strănută: dacă strănută des, este posibil să stea în curent, iar tu să nu îţi dai seama. Încearcă să găseşti un loc mai adăpostit pentru colivie. Dacă strănută ocazional, vrea doar să îşi cureţe nasul şi să îşi umezească nările.

– Toaleta penelor: este minuţioasă şi se repetă de câteva ori pe zi. Din plictiseală, mulţi peruşi petrec ore întregi pe zi curăţându-şi penele de praf. Dacă ţi se pare, totuşi, că îşi ciuguleşte penele cu prea multă râvnă, ar fi bine să rogi un medic veterinar să se uite la câteva pene, la microscop, să nu aibă paraziţi.

– Scărpinatul: este un gest firesc care face parte din toaleta penelor. Scărpinându-se cu gheruţele, peruşii desfac teaca de cheratină a noilor pene care le cresc pe cap. Pe spate, pe burtică şi pe aripi se scarpină cu ciocul. De asemenea, dacă ţi se pare că se scarpină prea des, încearcă să te uiţi la pielea lor şi să ceri ajutorul unui veterinar: poate fi vorba de o boală de piele sau de paraziţi.

Nu uitați ca prietenii nostri au nevoie de ocupație , de obiecte pentru a se sustrage de la incidentele  enumerat mai sus pentru asta puteți sa le oferiți de exemplu :  Scară cu jucării , Oglinda cu clopotel  , Balansor cu Clopoțel și Oglindă Agatator jucarie cu clopotel  ,Clopotel cu mingi pe lant 

sursa :casacuperusi.wordpress.com

 

 

ATENȚIE !!!

Aceste informații sunt minuțios selecționate și scrise de medici veterinari , dar nu înlocuiesc consultația sau examinarea medicală. Pentru o diagnoză exactă rugăm sa consultați un medic veterinar în persoană sau o clinică specializată .Pentru noi este foarte important ca dumneavoastră sa dețineți informații corecte și coerente, prezentate în modul cel mai simplu si pe înțeles, pentru a vă crea o idee generală în raport cu problemele cu care vă confruntați. Aici veți găsi răspunsuri ce reflectă practicile generale cu caracter de îndrumare, dar nu de diagnoză exactă !

Articole Similare

Sep

17

Alimentația la broaștele țestoase – cheia pentru o viață lungă și sănătoasă

Broaștele țestoase sunt printre cele mai fascinante animale de companie. Longevive, liniștite și adesea prietenoase, aceste reptile au însă nevoie de o îngrijire atentă, iar hrănirea corectă joacă un rol esențial în menținerea sănătății lor. Mulți proprietari cred, în mod eronat, că toate țestoasele mănâncă aceleași lucruri. În realitate, dieta variază mult în funcție de specie, vârstă și mediu de viață.

Jul

24

Medicamente de uz uman în medicina veterinară: între beneficii și pericole

În trusa oricărui medic veterinar, dar și în multe gospodării unde animalele sunt tratate cu grijă, se regăsesc adesea medicamente destinate inițial oamenilor. Unele sunt veritabile salvatoare, altele pot deveni otrăvuri tăcute pentru companionii noștri necuvântători.

Jul

14

Hamsterul ca animal de companie: Tot ce trebuie să știi despre îngrijirea dinților lui

Hamsterii sunt animale de companie mici, adorabile și pline de personalitate. Sunt relativ ușor de întreținut, dar ascund o serie de nevoi specifice de care mulți proprietari nu sunt conștienți — iar una dintre cele mai importante este îngrijirea dinților. În acest articol, vom explora de ce sănătatea dentară a hamsterului este esențială, cum se îngrijesc dinții acestuia, ce probleme pot apărea și ce putem face pentru a le preveni.

May

08

Ce trebuie să știi înainte să adopți un animal de companie

Adopția unui animal de companie este un moment plin de entuziasm, dar și o decizie importantă care vine la pachet cu responsabilități. Deși gândul de a avea un prieten necuvântător poate fi încântător, este esențial să te informezi înainte de a face acest pas. Un animal de companie nu este un moft, ci un angajament pe termen lung. Iată ce trebuie să știi înainte să adopți:

Mai multe sfaturi
NEWSLETTER

Inscriete la noutatile noastre

<